Autor: Jonathan Abbamonte, sursa: Population Research Institute, 8 martie 2018
Victimele sterilizării forțate din cadrul programului de eugenie din Japonia, desființat acum, ar putea primi în curând dreptatea pe care o așteaptă demult.
La 30 ianuarie, o femeie din Miyagi, o prefectura din nordul Japoniei, a intentat un proces împotriva guvernului japonez, cerând 11 milioane de yeni (101.000 dolari americani), în compensație pentru că a fost sterilizată forțat, când avea doar 15 ani. Femeia, care a ales să nu-și dezvăluie public numele, este acum în vârsta de 60 de ani și este reprezentată în acest caz de avocat, care este chiar cumnata ei.
Potrivit revistei Japan Times, femeia a fost dusă la spital fără explicații și a fost sterilizată fără consimțământul ei. Femeia susține că, în urma operației, a suferit dureri abdominale și că, pe parcursul vieții sale, un număr de potențiali soți și-au retras propunerile pentru căsătorie, atunci când au descoperit că nu putea avea copii.
Procesul a fost intentat, după ce avocatul ei a cerut autorităților Prefecturii Miyagi documente oficiale legate de sterilizarea ei. Avocatul femeii a constatat că fusese sterilizată din cauza „debilității mintale ereditare”. Alte date oficiale legate de operația femeii au fost aruncate. Femeia, prin intermediul avocatului ei, susține că politicile guvernamentale, care au permis să fie sterilizată cu forța i-au încălcat dreptul la demnitatea egală și dreptul ei de a-și căuta fericirea.
Dar femeia din Miyagi nu este singura victimă care caută despăgubiri acum de la guvernul japonez. Un bărbat din nordul provinciei Hokkaido, care a fost sterilizat forțat la vârsta de 20 de ani, a declarat, de asemenea, că intenționează să intenteze un proces în curând. Se crede că aproximativ 25 000 de bărbați și femei au fost sterilizați fără voia lor, în cadrul programului de eugenie japonez.
Procesele care solicită, de zeci de ani, despăgubiri pentru victimele legii eugeniei din Japonia au devenit posibile acum datorită unei campanii conduse de publicația Kyodo News. Kyodo News a cerut fiecăreia dintre cele 47 de prefecturi din Japonia să elibereze documentele oficiale guvernamentale legate de sterilizare sau ce autorizau operațiile de sterilizare eugenică.
Până în prezent, au fost eliberate documente pentru 3 402 cazuri de sterilizare eugenică în 23 de prefecturi. Anterior, în ianuarie, s-a constatat că, din 2 707 operații de sterilizare eugenică, 1 858 au fost în mod explicit fără voia pacientului. În numai 6 cazuri a fost dat acordul de către pacient și, în toate celelalte cazuri, nu a existat niciun indiciu de consimțământ dat în vreun fel. Majoritatea copleșitoare (aproximativ 70%) a victimelor sterilizării forțate au fost femei. Cea mai tânără victimă găsită până acum avea doar 9 ani, în momentul sterilizării.
În anii 1920 și 1930, teoria socială a darwinismului și eugeniei a început să circule și să câștige acceptare în Japonia, după cum se întâmplase cu decenii în urmă, în multe țări occidentale din întreaga Europă, și în special în Statele Unite. În 1940, guvernul japonez a adoptat Legea națională a eugeniei, modelată după legea de sterilizare eugenică în vigoare în Germania nazistă, în acel moment. Legea națională a eugeniei urmărea să curețe populația japoneză de trăsături genetice indezirabile, dizabilități și boli considerate nedorite și să promoveze ceea ce se credea a fi stocul genetic superior.
Ca urmare a încheierii celui de al Doilea Război Mondial, guvernul japonez a înlocuit Legea națională a eugeniei, în 1948, cu Legea privind protecția eugeniei, o măsură mult mai cuprinzătoare și de anvergură, care a avut ca scop expres „prevenirea creșterii numărului de descendenți inferiori”.
Legea privind protecția eugeniei din 1948 a autorizat sterilizarea fără consimțământ a persoanelor care se considerau că aveau o dizabilitate sau un handicap mental sau fizic ereditar. Persoanele cu o largă varietate de boli au fost considerate eligibile pentru sterilizare forțată, inclusiv boli ca: orbirea, surditatea, distrofia musculară, albinismul, mână sau picior cu degete lipite, hemofilia, retardul mental, epilepsia, tulburarea bipolara și multe altele. În 1952, guvernul japonez a modificat în continuare Legea privind protecția eugeniei pentru a permite medicilor să recomande sterilizarea forțată chiar și pentru bolile mintale care nu sunt ereditare.
Legea din 1948 autoriza medicii să recomande pacienților sterilizarea eugenică în fața unui organism al autorității locale, numit Comisia pentru protecția eugenică. Comisia de protecție eugenică decidea, apoi, dacă pacientul în cauză trebuia să fie sterilizat sau nu.
Pacienții care erau condamnați la sterilizare, aveau posibilitatea să atace decizia, chiar și în instanță, dar erau, în cele din urmă, obligați să accepte orice rezultat al recursului. Dar în cazurile în care pacientul în cauză era minor sau era considerat a fi o persoană care suferea de „debilitate mentală”, nu avea nici un cuvânt de spus. În aceste cazuri, numai părintele sau tutorele legal al pacientului putea obiecta sau putea contesta o decizie pronunțată de Comisia pentru protecția eugenică.
Potrivit unui raport întocmit de Takashi Tsuchiya, lector la Universitatea din orașul Osaka, directivele oficiale ale guvernului pentru implementarea Legii privind protecția eugeniei au permis în mod explicit sterilizarea forțată, stabilind că „o operație eugenică poate fi efectuată împotriva voinței pacientului” și „Este permisă imobilizarea corpului pacientului, administrarea unui anestezic sau păcălirea pacientului”.
Sterilizarea forțată nu a fost singurul instrument de control al populației autorizat de Legea din 1948, totuși. În efortul de a preveni nașterea de copii nedoriți, Legea privind protecția eugeniei a legalizat, de asemenea, avortul pentru prima dată în istoria modernă a Japoniei. Legea permitea avortul până la viabilitatea fătului, în cazuri de viol, în caz de protecție a sănătății fizice sau financiare a femeilor și în cazurile în care unul dintre soți (sau o rudă a unuia dintre soți până la al patrulea grad de consangvinitate) avea o boală mentală sau fizică sau o deformație. Femeile care erau înclinate spre o boală psihică puteau fi forțate să avorteze cu consimțământul unui tutore legal.
Legea privind protecția eugeniei a rămas în vigoare în cea mai mare parte a celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Abia în 1996, dispozițiile ce autorizau sterilizarea forțată a persoanelor cu boli psihice și fizice au fost în cele din urmă abrogate. De-a lungul anilor, mii de bărbați și femei cu dizabilități mintale au fost sterilizați forțat.
În urma abrogării legii, zeci de victime au cerut guvernului japonez, în 1997, despăgubiri pentru că au fost sterilizate definitiv împotriva voinței lor. Cu toate acestea, Guvernul a refuzat să ofere compensații, justificându-și poziția prin afirmația că la momentul respectiv era legal să fie sterilizați fără consimțământ.
În 2004, Dieta (organul legislativ japonez) a dezbătut o propunere de a oferi despăgubiri victimelor sterilizării forțate, dar nicicând nu a fost adoptată vreo lege în acest sens.
În prezent, guvernul japonez nu și-a cerut încă scuze și nici nu a oferit compensații oficiale victimelor sterilizării forțate. În 2016, chiar și Comitetul Națiunilor Unite pentru Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor (CEDAW), un organism de monitorizare a tratatelor, cu rezultate slabe în domeniul respectării dreptului la viață, a cerut guvernului japonez să ofere „tuturor victimelor sterilizării forțate asistență pentru a accesa căile de atac … serviciile de compensare și reabilitare”.
„Cred că Legea privind protecția eugeniei, care nu mai există acum, a avut scopul exclusiv de a elimina persoanele cu dizabilități din Japonia”, a declarat, într-un interviu RT, avocatul femeii din Miyagi, sterilizate forțat potrivit legii din 1948.
Poate că instanțele vor ajuta acum la îndreptarea greșelilor trecutului și vor oferi atât compensații, cât și ușurare victimelor eugeniei pentru crimele comise împotriva lor.
About Post Author
