Sursa: Gènéthique.org, 21 februarie 2017
Pe cine intalnim pe canapeaua psihanalistului? Pe transumanisti? Pe pacienti – barbati, femei sau cupluri? Si cu ce probleme umane?
De ce anume transumanistii pe canapeaua psihanalistului? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, avem trei psihanalisti, un terapeut sexolog si un moderator.(1)
Mai presus de toate, despre ce vorbim, lanseaza intrebarea André Corman? „Eu, ca medic specialist in sexualitate, vad transumanismul ca pe o trecere a medicinii, care, de milenii, repara si mentine potentialul fiecarei fiinte umane, o trecere la o crestere a acestui potential. Adica vom „hibridiza” fiinta umana, cum e ea in natura sa, cu masini, cu inteligenta artificiala, cu medicamente … ”
Astazi, explica Jean-Richard Freymann, lucram foarte mult in societate cu o lume virtuala sau cvasi-virtuala, a spus el. Iar in ceea ce priveste transumanismul, vorbim chiar de „a face dragoste cu un robot”! „Smartphone-ul a schimbat relatia mult”, adauga André Corman. „Utilizarea tehnologiei in sexualitate il face pe om complet dependent”. Si „unde este diferenta dintre fantezie si realitate?”. A avea fantezii se intampla foarte frecvent, a declarat Jean-Richard Freymann, dar ele nu sunt realizabile, totusi. Exista intotdeauna un decalaj intre vise si realitate. „Dar cand aceasta discrepanta nu este rezolvata, fantezia poate deveni un delir veritabil”.
Astazi, in ce priveste sexualitatea, suntem martorii unui moment ciudat, adauga André Corman: „Ni se vinde o viata sexuala flamboaianta, relatii infinite, o mare fericire … Si, ca sexolog, in toata ziua, primesc in biroul meu un numar mare de cupluri, pacienti care au probleme cu sexualitatea”. Trebuie sa ne intrebam de ce oamenii sunt atat de fascinati de transhumanitate, inclusiv in ceea ce priveste sexualitatea, spune el. „Contrar ceea ce se crede, sexualitatea perversilor este trista si stereotipa. Ei se simt atrasi de o bucata de corp, nu de o persoana”.
Si, se intreaba moderatorul Mathieu Clavon „dorind sa crestem sexualitatea, nu cumva pierdem emotia si relatia intima?”. Intr-adevar, astazi, cautam performanta, adica, sa atingem cat mai repede posibil un scop, fara mari batai de cap, fapt ce elimina conceptul de dorinta si tot ceea ce implica o relatie.
Daniel Lemler, de asemenea, evoca una dintre principalele idei de frunte ale transumanismului: ectogeneza (= procrearea unei fiinte umane, care permite dezvoltarea ei in afara corpului mamei, intr-un pantec artificial). „Ei imagineaza un om fara trup, fara sexualitate, cuplat la un aparat. Poate o fiinta umana sa mai fie umana, daca nu are sexualitate, daca nu se confrunta cu problema de viata si de moarte?”. El adauga ca „in transumanism, in spatele omului imbunatatit, exista o idee a ameliorarii umane, ce poate merge pana la manipularea genomului si la eugenism; pana la ideea de sterilizare si de eliminare prin DPN (diagnosticul prenatal), prin DPI (diagnosticul de preimplantare) si prin FIV (fertilizare in vitro). Asa a fost, astfel, aproape eradicata Trisomia 21. Pentru omul imbunatatit sau ameliorat, nu vorbim decat de performanta, dar niciodata de om in spiritualitatea sa, sau pur si simplu in umanitatea sa. Daca nu se pune deloc problema mortii in viata noastra, este o nebunie ceea ce va urma. “
Transumanistii cauta fantezia atotputerniciei, a declarat Jean-Richard Freymann, oameni mult mai inteligenti si mult mai performanti decat masinile si aparatele, „Vom retrai Babel-ul. Vom reconstrui turnul ca sa-L intalnim pe Dumnezeu. Dar in aceasta schimbare a societatii, cum va fi relatia umana daca omul este nu ne-muritor, ci a-mortal? Pentru ca eu cred ca fundalul pe care trebuie se lucreaza este fantezia nemuririi”.
De fapt, „ce se intampla cu transumanismul, in ceea ce priveste transmiterea”, se intreaba cu intelepciune Olivier Putois. „In nemurire, transmiterea nu este intr-adevar o problema, pentru ca vom fi mereu acolo. Pentru a putea transmite ceva generatiei urmatoare, trebuie sa avem ideea ca totul s-a terminat. Numai atunci se poate pune intrebarea ce vrem sa transmitem: Poate ceea ce noi nu am realizat pe deplin?” Dar transumanistii cauta mai degraba sa controleze totul din punctul de vedere al transmiterii, in dragoste – producem copii in exterior[ul uterului] – si dupa, credem ca putem repara mostenirea genetica a generatiei urmatoare? „Dar, cand transmitem, chiar biologic, noi nu controlam”, spune el. Cu totii avem un istoric, adauga Daniel Lemler. Iar istoricul se angajeaza intotdeauna intr-un raport cu generatia anterioara, cu mostenirea pe care am primit-o. Cineva a observat din sala: „Potrivit transumanismului, tehnologiile ce ar trebui sa permita omului un control mai bun, de fapt, il fac sclav. Omul ar fi mai fericit daca ar invata sa traiasca cu limitele sale ”.
„Confruntandu-se cu o ideologie cum e cea a transumanismului, conchide Daniel Lemler, exista o forma de rezistenta: recunoasterea celuilalt in alteritatea sa. Dar dificultatea societatii de astazi este de a-l recunoaste pe celalalt drept celalalt”.
Olivier Putois, psiholog clinic si psihanalist, lector superior de Psihopatologie clinica analitica la Universitatea din Strasbourg; Jean-Richard Freymann, psihanalist, presedintele FEDEPSY (Scoala psihanalitica de la Strasbourg), Director editurii stiintifice Arcanes; André Corman: lector la Facultatea de Medicina din Toulouse, director de Educatie la Facultatea de Medicina din Toulouse III, membru titular al Societatii Francofone de Medicina sexuala; Daniel Lemler: psihanalist si presedinte al Asociatiei de Studii psihanalitice FEDEPSY (Scoala de psihanaliza de la Strasbourg); Moderator: Mathieu Clavon, Agentia Friendly.
Stiri © Asociatia Provita Media
About Post Author
