Parlamentul Germaniei a adoptat la 18 iunie 2009 o lege care impune medicului sa respecte dorintele de la sfarsitul vietii pacientilor. Legea priveste dorintele exprimate de persoanele in deplina constiinta, excluzand deschis toate recursurile la tratamente specifice de prelungire a vietii.
Legea permite in egala masura sa se puna capat unui tratament spitalicesc, daca pacientii se gasesc in stare comatoasa, cu exceptia cazurilor cand acest lucru s-a cerut dinainte. In asemenea caz, nici un recurs la avizul medicului nu este necesar. Intre 8 si 10 milioane de nemti ar fi formulat, pana in prezent, asemenea cereri.
Daca deputatii Partidului Crestin-Democrat estimeaza ca „absenta legii este preferabila unei legi proaste”, argumentul care a prins radacini este ca, daca un pacient nu are mijloace de a se exprima, nu trebuie sa se impuna nici o limita recomandarilor facute cand intra in deplina posesiune a acestor mijloace.
Wolfgang Bosbach, vicepresedintele Uniunii Crestin-Democrate, militeaza, totusi, ca legea sa fie limitata la cazurile de „moarte iminenta” si ca e necesar a se lasa la latitudinea medicului, daca acesta estimeaza ca mai exista sperante. (La Croix, 23 iunie 2009)
About Post Author
