Sursa: Le Monde, 20 iunie 2009
Publicatiile frantuzesti Paris Match si Le Monde au dedicat ambele ample articole chestiunii mamelor-purtatoare. Ele prezinta si opinii, cum sunt cele ale lui Sylviane Agacinski, filozof, Marcela Jacub, jurist si sociolog, pe de o parte, si, pe de alta parte, ale filozofului Ruwen Ogien. Astfel cei trei vorbesc despre caile de protectie contra folosirii corpului femeilor ca pe un instrument, cai incompatibile cu respectul drepturilor omului si propovaduirea unei suprematii radicale a libertatilor individuale, bazate pe consimtamantul personal.
Prin urmare, pentru Marcela Jacub, „daca trebuie sa mergem pe un concept general [al maternitatii], acesta este aspectul voluntar”. Nimic nu se va opune acestui proiect de a avea un copil, nici chiar gestatia pentru altul, din moment ce contractul angajeaza „adulti care consimt”. „Aceasta idee a consimtamantului intre adulti ar trebui sa fie suficienta atat pentru legalizarea prostitutiei, cat si pentru legalizarea mamelor purtatoare”, afirma ea. Ruwen Ogien reia ideea dupa care dreptul nu se poate amesteca in ceea ce se releva a fi in special in mod unic o alegere personala, condusa de o etica individuala. „Chiar si statul democratic, laic si pluralist, ar trebui sa fie neutru in fata punctului de vedere religios, ar trebui sa fie neutru in fata punctului de vedere etic, adica sa nu impuna motive de interventie coercitiva in doctrinele morale pe ansamblu controversate”.
Pentru Sylviane Agacinski, dimpotriva, ceea ce este in joc, dincolo de „amestecul individual”, este definitia a ceea ce este uman si ce nu. E vorba de a ne proteja de „o piata de carne vie”, in care sunt incluse atat mamele purtatoare, cat si copiii „fabricati la comanda si vanduti”. Femeia este cu adevarat o fiinta umana. „Viata sa biologica nu este separabila de viata sa prea scurta, de biografia sa. A face din organismul sau un instrument al altuia inseamna a o dezumaniza”. Interzicerea gestatiei pentru altul nu releva ingerinta politicului in viata privata. Legea pozitiva trebuie sa se bazeze pe o conceptie adecvata „a ceea ce este drept sau nedrept”. Este in numele unei anumite idei a omului, a „umanitatii” sale, a ceea la care el are dreptul „in mod natural, cum a fost scris in Declaratia drepturilor omului”. Numai aceste limite pot garanta un consimtamant veritabil al persoanelor, care sunt zi de zi supuse unui context economic si social complex, ce poate deveni constrangator. Nu exista aici nici un comportament paternalist din partea legiuitorului, ci pur si simplu o masura generala de protectie a persoanelor, deoarece „daca fondam noile schimbari pe consimtamantul informat, nimic nu ar putea impiedica atunci autorizarea sau vanzarea organelor intre persoanele vii”.
About Post Author
