In Liberté Politique, Pierre-Olivier Arduin, responsabiliul comisiei bioetice a Diocezei Fréjus-Toulon, revine asupra chestiunii cercetarii pe embrion si asupra optiunilor existente in Franta pe aceasta tema. De asemenea, el revine, cu aceasta ocazie, asupra descoperirii existentei celulelor stem embrionare umane, in 1998, de catre americanul James Thomson.
In Franta, prima lege a bioeticii din 29 iulie 1994, stipula ca „toate experimentele pe embrion sunt interzise”. Cel care incalca aceasta prevedere era pasibil de pedeapsa cu inchisoarea pana la 7 ani si o amenda de 700.000 mii de franci. Legea din 6 august 2004 va ceda revendicarilor oamenilor de stiinta, instaurand un regim derogatoriu al autorizarii experimentului pe embrion. Decretul care reglementeaza acest tip de cercetare a aparut in februarie 2006.
De fapt, acest decret a instaurat o dubla ruptura conceptuala. In mod teoretic, unui cuplu ii este rezervata o perioada de 5 ani ca acesta sa confirme abandonul „proiectului parental” in legatura cu acei embrioni numiti „supranumerari”. Insa, in acelasi timp, decretul din 6 februarie 2006, recunostea ca deoarece un cuplu apeleaza la procrearea asistata medical, acestuia i se poate propune „a consimti in acelasi timp, in scris, ca embrionii care nu vor fi posibil transferati sau conservati sa faca obiectul unei cercetari”. Pentru Pierre-Olivier Arduin, Franta este prea departe de intentia de a crea embrioni in vitro cu scop de cercetare, fapt condamnat strict de legea franceza.
O alta ruptura se refera la practica diagnosticului de preimplantare (DPI). Decretul autorizeaza, de fapt, cuplul sa-si dea acordul ca embrionii purtatori de o anomalie genetica sa fie donati cercetatorilor care fac cerere in acest scop. El autorizeaza intr-o maniera indirecta crearea de embrioni bolnavi in vitro pentru cercetare.
In ceea ce priveste cercetarea pe embrion, Pierre-Olivier Arduin aminteste ca nici un experiment clinic nu a fost facut pe om si ca nu exista nici o perspectiva terapeutica. In 2008, Institutul National de Sanatate din SUA a inregistrat 1.987 de experimente clinice, pornind de la celulele stem de adult, si 106 experimente cu celule din sangele cordonului ombilical.
Amintim ca Administratia pentru Medicamente si Alimentatie si Agentia Sanitara Americana au autorizat recent introducerea primului experiment, destinat utilizarii celulelor embrionare umane pe persoane cu leziuni importante ale maduvei osoase. Experimentele cu celule stem embrionare umane, insa, au facut dovada unei instabilitati cromozomale aflate la originea dezvoltarii de tumori.
In alta ordine de idei, experimentul direct pe embrionii umani se face cu ignorarea unei deontologii elementare, care cere unui om de stiinta sa lucreze mai intai pe animal, inainte de a face experimente pe om.
Utilizarea celulelor embrionare umane este cu atat mai „impardonabila”, potrivit lui Pierre-Olivier Arduin, cu cat cercetatorii au descoperit potentialitatea celulelor stem de adult. Pe langa aceasta, mai exista si descoperirea, in 2007, a celulelor pluripotente induse sau iPS. De atunci, tehnica nu a incetat sa se perfectioneze. In Marea Britanie, anumiti cercetatori au renuntat la cercetarea embrionara pentru a se consacra cercetarii celulelor pluripotente induse.
Mai mult, cercetatorii cultiva celule iPS din celule ale pielii, prelevate chiar de la persoanele bolnave, ceea ce permite producerea de linii celulare pentru un foarte mare numar de boli. Acest lucru trimite in neant cererea Agentiei franceze de biomedicina privind cercetarea in Franta a cercetarii pe embrionii respinsi in diagnosticul de preimplantare.
Oamenii de stiinta au explorat, de asemenea, cu succes, alte surse de celule stem de adul, cum sunt celulele sangelui din cordonul ombilical.
Concluzia lui Pierre-Olivier Arduin este ca „a tine cont de respectul datorat fiintei umane in faza embrionara permite dintr-o data reconcilierea stiintei cu etica si sa speram ca noile voci tot mai promitatoare se vor dovedi fecunde”. (Libérté Politique.com, 17 aprilie 2009)
About Post Author
