Trei chestiuni apar in legatura cu dezbaterile privind transplantul de organe si tesuturi din Franta: natura consimtamantului (prezumata sau explicita) a donatorului de organe, dezvoltarea prelevarilor pe stopul cardiac si donarile efectuate de persoanele in viata.
Parlamentarii urmeaza sa dezbata oportunitatea inlocuirii consimtamantului prezumat cu consimtamantul explicit. Astazi, in Franta, exista un registru national de refuz, in care se pot inscrie persoanele care nu doresc sa li se preleveze organele dupa deces. Persoanele care nu figureaza in acest registru se considera ca au consimtit donarea. In practica, medicii cer intotdeauna familiei sa declare care a fost pozitia defunctului vizavi de aceasta problema si ii cere familiei constant avizul. De cele mai multe ori, familia se opune prelevarii. Pornind de la aceasta constatare, anumiti oameni estimeaza ca Franta ar trebui sa adopte un regim al consimtamantului explicit cu inlocuirea registrului refuzului cu unul al acceptarii explicite.
O alta chestiune in dezbatere este cea a prelevarii de organe in cazul persoanelor decedate din cauza unui stop cardiac. Aceasta tehnica este autorizata in Franta din 2005, pentru a creste numarul grefelor. Procedeul este foarte dificil de pus in practica pentru ca nu trebuie sa treaca mai mult de 2-3 ore de la constatarea decesului si prelevare. Pe de alta parte, datorita tehnicii de „resuscitare”, uneori este posibil ca pacientul sa revina la viata, chiar si dupa un stop cardiac prelungit. Actionand rapid, se poate ajunge la prelevarea de organe unui pacient care ar putea fi reanimat.
In fine, parlamentarii francezi vor dezbate oportunitatea de largire a numarului donatorilor vii din familie, fara legatura genetica cu primitorul. (La Croix, 26 martie 2009)
About Post Author
