Dupa Lyon si Marsilia, expozitia anatomica, foarte controversata, numita Our Body/Corpul nostru, s-a deschis si la Paris. Sunt expuse 17 corpuri umane adevarate, disecate, jupuite de piele, transate si aparoape o suta de organe umane, conservate prin polimerizare sau plastinare. Expozitia amintita a primit un aviz negativ din partea Comisiei Consultative Nationale de Etica, la 28 2008, cand aceasta a fost deschisa la Lyon.Organizatorul acesteia, Pascal Bernardin, sustine ca este o expozitie „educativa si artistica”. Sophie Joly, profesoara de drept la Universitatea din Montpellier, sustine ca nimic nu poate interzice o asemenea expozitie pe pamant francez, deoarece „corpurilor li s-a dat o finalitate medicaa, dupa consimtamantul exprimat in viata al persoanelor”. Tot ceea ce se stie despre aceste corpuri este ca ele provin din Republica Populara Chineza. Din partea chineza, s-a afirmat ca „corpurile sunt donate stiintei, in conformitate cu legislatia chineza”. Pentru 15 euro, vizitatorii pot sa vada spectacolul cu defuncti chinezi „in floarea varstei”, conservati prin plastinare. Toate acestea sunt facute in numele culturii! Pierre Le Coz, profesor de filozofie de la Facultatea de Medicina din Marsilia si vicepresedinte al Comisiei Consultative Nationale de Etica, se intreaba: „Cum de s-a ajuns aici, intr-un stat in care legea bioeticii proclama indisponibilitatea si non-patrimonialitatea corpurilor umane?”
Publicatia Le Nouvel Observateur aminteste ca „primele critici la adresa expozitiei se refera la probleme de etica – provenienta corpurilor, toti chinezi plastinati la Hong-Kong, care ridica mari semne de intrebare” si a doua problema, „se pot face bani din expunerea corpurilor umane?” Seful Serviciului de Ortopedie si traumatologie de la Spitalul Bicêtre, profesorul Olivier Gagey, estimeaza ca expozitia „intredeschide o poarta spre anatomie, da posibilitate sa vedem ceva care nu este deloc spectacol, dar care nu e cu certitudine voyeurisme. Dupa el, acest eveniment merita sa „expuna corpurile de o maniera mai putin virtuala, in dimensiune fizica reala si trupeasca. Fara a nega o anumita „comercializare a corpurilor”, profesorul Gagey crede ca „scopul, in acest caz, justifica mijloacele”.
Profesorul de filozofie Pierre Le Coz insista asupra respectului datorat cadavrelor. Pentru el, argumentul pedagogi si artistic „nu serveste in realitate decat la a camufla o preocupare prea prozaica, de ordin lucrativ”. Atractia publicului trimite la traditia „targurilor de oameni si a voyeurism-ului. (…) Este acelasi fenomen care se produce in timpul unui accident rutier, cand se aduna o multime de gura-casca”. Denuntand, de asemenea, o anumita „viziune colonialista a omului asiatic”, profesorul Le Coz adauga ca , ultima data „cand s-a practicat un tratament industrial, anonim, depersonalizat al cadavrelor s-a petrecut in lagarele mortii”. (Nouvel Obs.com, 13 februarie 2009)
About Post Author
