Diagnosticul de preimplantare – cat de mult poate fi extins?

Publicatia Le Monde revine asupra problemei nasterii primului copil britanic selectionat prin diagnosticul de preimplantare, eliminandu-se predispozitia pentru cancer de san. Ca bebelusul sa nu fie purtator ale genei BRCA1, ce mareste riscul imbolnavirii de cancer la san cu 50% pana la 80%, mama sa a hotarat sa recurga la diagnosticul de preimplantare. Aceastpa nastere a provocat mai multe polemici.

Diagnosticul de preimplantare, utilizat initial pentru a preveni boli grave si incurabile, este extins ca sa cuprinda si alte criterii. Le Monde remarca faptul ca  „chestiunea aplicarii sale in cercetare atat in cazuri de certitudine genetica, cat si in caz de predispunere la anumite maladii e dezbatuta public deja din 2006, de cand a fost folosita in Statele Unite, pentru a preveni predispozitia la cancer de colon”.

In Franta, un grup de specialisti, condusi de pr. Dominique Stoppa-Lyonnet (Institutul Curie, Paris), a concluzionat ca echipele de specialisti se confrunta deja cu asemenea probleme, si trebuie stabilite masuri pentru a informa specialistii si a da un cadru legal acestor practici, insa nu este necesar sa se procedeze la modificarea dispozitiilor legale in vigoare.

Acest subiect va fi totodata la ordinea zilei in ziua reunirii Statelor Generale pe probleme de bioetica, organizate in acest an. (Le Monde, 13 ianuarie 2009)

Cercetari pentru a vindeca, nu pentru a suprima

La rubrica cititorului din ziarul Le Monde, un cititor critica nasterea primului copil englez, selectionat prin diagnostic de preimplantare pentru a evita predispunerea la cancer mamar. Pentru prima data, diagnosticul de preimplantare este utilizat in selectionare embrionilor PREDISPUSI la o boala, si nu PURTATORI ai unei boli grave. Cititorul regreta ca, avand aceste argumente, „putem justifica toate criteriile de selectie legate de capacitati fizice, intelectuale…”

El afirma ca, in Franta, legea limiteaza utilizarea diagnosticului de preimplantare, insa, pentru el, aceasta practica inseamna deja ca este acceptat un cadru strans, care poate fi, putin cate putin, largit.

Sa ne concentram eforturile si mijloacele noastre financiare pe vindecare, nu pe triere, care presupune crearea unei societati „perfecte” […], la care nu ne putem gandi fara fiori de spaima. Sa cercetam pentru a vindeca, nu pentru a suprima”, isi incheie cititorul scrisoarea. (Le Monde, 19 ianuarie 2009)

Varia

Leave a Reply