Cum sa ajutam o gravida sa renunte la avort (III)

Sursa: Planet of People, autor: Inna Karpova

Centrul informativ medical „Viata” a fost infiintat in aprilie 1993, pentru a actiona impotriva avortarii copiilor nenascuti si a informa societatea in legatura cu problemele familiei, a casatoriei, pe probleme de bioetica medicala. Colaboratorii acestui centru sustin conferinte si lectii publice pentru elevi, studenti, parinti, specialisti in medicina din diverse orase si regiuni ale Rusiei (in perioada septembrie-octombrie 2003, in diverse regiuni ale Rusiei – din Moscova pana in Petropavlovsk-Kamceatsk – au fost tinute 257 de conferinte, ascultate de 3532 de oameni. Centrul realizeaza materiale video, publica brosuri, carti, pliante si alte materiale pe tema copilului nenascut. Fondul de caritate pentru apararea familiei, maternitatii si a copilului a luat fiinta in 2001 si ofera ajutor mamelor singure, familiilor numeroase iar grupul-tinta al fondului sunt femeile insarcinate in situatii de criza. Ele pot purta discutii cu psihologul centrului, cu consultanti medicali si juridici. Li se poate oferi ajutor material (mici sume de bani, carucioare de copii, patuturi, lucruri de copii), iar in cazuri exceptionale, li se ofera cazare temporara. Colaboratorii centrului lucreaza permanent in 4 maternitati din Moscova si la un cabinet de consultatii ginecologice. Ca rezultat al acestei munci, in 2003, 110 femei care intentionau sa faca avort au pastrat sarcina. Organizatia are si un numar de telefon pentru femeile insarcinate in criza.

La 11 august 2003, guvernul Federatiei Ruse a emis un nou regulament „Despre enumerarea motivelor sociale pentru intreruperea artificiala de sarcina”. In regulamentul anterior, care a functionat pana in august 2003, erau prevazute 13 „motive sociale” pentru avort. In noul regulament, lista acestora se reduce la 4: 1) existenta deciziei tribunalului privind lipsirea sau limitarea drepturilor parintesti; 2)sarcina rezultata din viol; 3) in caz de privare de libertate a mamei; 4) existenta unei invaliditati de rang I sau II a sotului sau moartea sotului in timpul sarcinii. Pana atunci, avortul era posibil inclusiv la femeile care nu erau casatorite sau pentru cele care aveau trei sau mai multi copii.

Ce le spunem femeilor care se gandesc la avort?

Oamenii de stiinta si medicii pot povesti multe despre un copil, care inca nu s-a nascut. Se pare ca, daca despre acest lucru ar auzi toti, nicio femeie n-ar mai vrea sa faca avort. Impresia asta, probabil, este una ideala. Totusi, sunt oameni, inclusiv medici, care, cu succes, reusesc sa le convinga pe femei sa renunte la gandul avortului. Ce argumente se dovedesc eficiente, am intrebat-o pe dr. Natalia Boiko, medic ginecolog, cu o experienta de peste 20 de ani de munca. Natalia Nikolaevna, in functia de medic de sector, era ea insasi un fel „de centru de criza” mobil: din proprie initiativa discuta cu femeile, care veneau la avort, incercand sa le opreasca de la acest pas. Nu demult Natalia Nikolaevna a devenit directoarea Centrului „Viata”.

– Natalia Nikolaevna, din ce motive se face astazi cel mai mult avortul ?
– Din observatiile mele, pe primul loc se afla probleme de zi cu zi: dezacordul sotului fata de sarcina, a mamei soacre, a parintilor gravidei. O femei poate vrea sa-si termine studiile, alta doreste sa mearga la mare si trebuie sa renunte. Nu exagerez, dar pot exista si asemenea situatii, cand vine o femeie si spune: am planuit cu sotul sa plecam in Turcia sau in Italia la odihna. Dar nu vreau sa merg la odihna gravida. Asa ca voi intrerupe aceasta sarcina, ne vom odihni, iar iarna voi concepe din nou…

– Si atunci ce le spuneti ?
– In primul rand, ca ginecolog, sunt obligata sa le previn pe femei asupra urmarilor avortului. Caci aceasta este o trauma foarte mare pentru organismul femeii: procese inflamatorii, disfunctii, schimbari ale glandei tiroide, ale sistemului osos s.a., o alta urmare posibila este sterilitatea. Medicina se bazeaza acum foarte mult pe faptul ca exista noi metode de tratare a infertilitatii. Da, exista diverse metode, dar mai bine este pentru o femeie sa nu ajunga pana la ele! Cand explici acest lucru unei femei, uneori aceasta o poate opri. Si nu rareori aud drept raspuns: „Dar de ce nu mi s-a spus acest lcuru mai inainte?… Daca as fi stiut, n-as fi facut nici celalalt avort…” Apoi, ne folosim de modele de feti in diverse stadii de dezvoltare: 5 saptamani, 7 saptamani, 12 saptamani, 20 de saptamani. Aceste modele, acesti bebelusi pot fi tinuti in mana, cercetati… Ii arat unei femei cum este bebelusul ei din uter in acest moment. Si vezi ca femeia mangaie cu degetul acest fat mic, iar in ochi are lacrimi, apoi, pleaca foarte convinsa sa pastreze copilul. In general, insa, fiecare caz este individual si irepetabil, daca vreti. Uneori, discut si cu sotii. De exemplu, a venit la mine o sportiva, alipinista, sotul, si el alpinist. Aveau programata o excursie in munti. Femeia plangea in hohote: „trebuie sa merg la avort! Altfel, ii voi trada pe toti, si pe sot, si pe intregul grup…” Din discutia cu ea, aflu ca, daca nu ar fi fost aceasta excursie, ar fi nascut. A trebuit sa-l sun pe sotul ei, sa vorbesc cu el, sa-l invit aici. Ii spun: „E frumos sa mergeti in munti si mai ales in grup. Dar pe cine ii aveti colegi?” imi spune. Si apoi il intreb: „X este familist?” – „Da”. –„Are copii?” –„Are”. „Dar cutare?” – „La fel”. –„Dar Sofia? (sotia lui) – intreb, – si Sofia e mama de acum, iata, are simturi materne. Altfel n-ar fi plans aici, in cabinet.” Drept rezultat, au pastrat sarcina, s-a nascut un copil minunat. Uneori, femeia pur si simplu vrea sa-l pastreze langa ea pe tatal copilului, care nu vrea copilul. De exemplu, a venit la mine o femeie de 34 de ani, casatorita, care a conceput. S-a pus problema avortului, deoarece sotul era mai mare decat ea, mai avea copii dintr-o alta casatorie, mult mai mari, iar copilul care aparuse nu-l mai interesa.
Am discutat cu aceasta femeie situatia ei. Am intrebat-o daca in general ar vrea sa fie mama. S-a dovedit ca, in principiu, ea dorea acest lucru. Am intrebat-o, unde este garantia ca, daca ea va face avort acum, va mai putea sa conceapa din nou? Si ce garantii are ca sotul ei va dori urmatorul copil? Iar de asteptat nu va mai fi timp, caci varsta s-ar putea sa nu-i mai permita. Cand discuti cu o femeie despre acest subiect, ea evalueaza situatia sa complet diferit. Si renunta la avort. Acelei femei i-am propus sprijin material. De altfel, as vrea sa spun aici ca adesea, chiar femeile casatorite, aduc drept prim argument in favoarea avortului situatia lor materiala. Toate iubesc foarte mult fraza: „De ce sa plodesc saracia?” Iar cand li se ofera sprijin material, aproape toate il refuza. Il oferim pana la urma celor care au cu adevarat nevoie de el.

– V-ati lovit de situatii, cand femeia nu poate fi convinsa? De ce se intampla acest lucru ?
– Desigur ca exista si asemenea cazuri. Chiar si atunci cand femeia insasi e predispusa sa duca sarcina la capat, sa nasca, iar sotul se impotriveste. Si daca el este principala sursa de venit in casa, ii pune sotiei conditia: nu va voi hrani, nu-mi pune in carca o asemenea povara, caci voi pleca, iar tu va trebui sa te descurci singura. Au fost si cazuri in care sotii mai intai faceau presiuni pentru avort, apoi isi schimbau atitudinea. Se intampla adesea: O impune pe sotia sa sa faca avort, apoi, deodata, doreste un copil, considera ca sta pe propriile picioare, dar poate fi prea tarziu, sotia lui nu mai poate concepe. Si, in asemenea cazuri, familia adesea se destrama. In experienta mea, am avut un caz, cand sotul si-a adus sotia de mana la avort, a insistat foarte mult… Ei mai aveau un baietel de 5 ani. Femeia avea deja o sarcina inaintata si intelegea ca isi omoara copilul dar a lasat de la ea, cum se spune. Dupa ce copilul i-a fost scos, omorat practic, femeia, aflandu-se la spital, s-a dus la toaleta. Dar a incurcat usile si a nimerit exact acolo unde se facea avort. A vazut acolo cum un astfel de copil murea, chircindu-se. Dupa asta, a avut un sindrom post-avort, cum este numit de medici, care s-a manifestat pronuntat. A inceput sa bea. S-a despartit de sot. S-a salvat doar casatorindu-se a doua oara si a nascut urmatorul copil, al treilea. Pe cel de-al doilea si-l aminteste pana acum, desi a trecut ceva timp. Ea spune, „si acum visez cum am ucis…”

– Nu le spuneti nimic despre credinta acestor femei ?
– Fiecare caz e diferit si intotdeauna este altfel. In tot cazul, niciodata nu incep cu acuze de tipul: ce ati facut, nu va e frica de Dumnezeu… Intreb, sunteti botezata, mergeti la biserica… Desi si aici unele pot izbucni in felul urmator: nu aveti de ce sa faceti agitatie in acest sens. Dar se intampla ca si la aceste intrebari sa reactioneze minunat chiar femei care nu au nicio credinta sau cele de alte confesiuni (care, printre altele, nu permit avortul). (…) Repet, credinta este ceva foarte individual. In tot cazul, le vorbesc despre faptul ca avortul este o crima, ca este omorat un bebelus, ca bebelusul simte durerea, pot sa le propun sa vada filmul „Strigatul mut”… Dar si acest lucru este in functie de situatia fiecarei femei in parte, ca sa nu cumva sa o aduc intr-o situatie mai grea decum a fost.

– Deci nu sunt bune toate metodele de a convinge pe cineva sa renunte la avort ?
– Nu toate, in niciun caz, si trebuie sa fii deosebit de tacticos. In general, in organismul unei femei insarcinate, are loc o reorganizare – de natura hormonala, psihica si sufleteasca. Femeile care au nascut, spun acum: „Ne aflam intr-o situatie, ce ni se parea fara iesire, incat cea mai mica inclinare spre o anume decizie ar fi dus la o reactie neprevazuta”.

– Dar cum priviti pliantele Centrului „Viata” cu asemenea versuri care sperie si provoaca o reactie adversa:

 Medicii din sala de avorturi/,  Sunt criminalii celor nenascuti!//  Rasplata pentru munca diavoleasca,/  Le va fi sangele din unghii scurs!
– Pliantele sau fluturasii cu astfel de versuri nu au nicio legatura cu Centrul „Viata”, iar centrul nostru nu ar permite nicodata raspandirea lor. Desi multi chiar cred ca sunt de la noi. Pliantele cu un asemenea continut irita pe toata lumea, iar eu, personal, consider ca aceste pliante nu reprezinta altceva decat o incitare impotriva centrului nostru. Consider ca nu trebuie in niciun caz sa faci presiune asupra femeii. Eu subliniez foarte mult faptul ca pacientul, adica mama, sa fie informat complet, despre complicatiile psihice, medicale si sufletesti. Si despre faptul ca omoara un om. De asemenea, ii vorbesc neaparat femeii despre faptul ca ea insasi isi asuma responsabilitatea deciziei si nimeni altcineva.
In general, toate femeile sunt, fie si in subconstient, predispuse sa nasca copilul.

– Chiar si o minora ?
– Chiar minorele, mi se pare, dintr-o oarecare curiozitate, sunt predispuse sa nasca copilul. Daca fac altfel, pur si simplu, atunci, se afla sub influenta opiniei publice. O mama si-a adus fata de 16 ani, insarcinata, la noi, pentru trimitere la avort. Mama era director de inspectorat scolar, insa fata a vrut sa nasca. Drept rezultat, a pastrat copilul si s-a casatorit cu tatal copilului. Acum, aceasta familie are trei copii. Se intampla ca o femeie sa intre in cabinetul medical cu o fata impietrita, predispusa numai la avort. Ea are nevoie de la medic doar de o trimitere. Unei asemenea femei este foarte-foarte dificil sa i se ofere ajutor din orice parte ar veni acesta. Dar daca femeia intra dupa trimitere si spune: „Am venit pentru avort”, iar ochii ii sunt plini de lacrimi, atunci, obligatoriu, trebuie intrebata: „Dar de ce plangeti?” Si pot spune ca nici una dinrte acestea, care au nascut, nu au intrebat: „De ce am nascut?” Nici una. Dimpotriva, vin cu copiii de cateva saptamani sa se laude, ma suna deja din alte orase ca sa-mi multumeasca.

Argumente provita © Asociatia Provita Media

 

Varia

Leave a Reply