Sursa: Pro-life Philippines, 31 iulie 2012
Repeta o minciuna suficient de des, cum spunea Joseph Goebbels, si ea va deveni adevar. In mod ironic, astazi, acest lucru se adevereste foarte des, mai ales pentru ca exista un val urias de dezinformare, pus in circulatie de sustinatorii proiectului de lege privind sanatatea reproducerii. Enumeram aici 5 dintre cele mai scandaloase erori care au fost dezbatute pe forumuri si in mass-media filipineza.
Primul mit: Filipine are nevoie de incetinirea ritmului cresterii populatiei /a ratei de fertilitate /de reducerea numarului de oameni, deoarece prea multi oameni produc saracie.
Realitatea: Rata de crestere economica a tarii scade inca din anii ’60 si, potrivit Biroului National de Statistici, rata de crestere se afla la un nivel procentual mizer de 1,94%. Aceasta se intampla fara beneficiile legii sanatatii reproducerii. Pe de alta parte, conform economistului filipinez cunoscut dr. Bernardo Villegas, 200 de miliarde de peso se pierd anual din cauza evaziunii fiscale, iar alte 200 miliarde se pierd din cauza mitei si coruptiei. Avand in vedere aceste cifre, ar trebui oare sa reducem numarul de persoane sau sa diminuam coruptia?
Realitatea: Modul malthusian de gandire – prea multi oameni intr-o tara provoaca saracie – a fost demascat demult de economisti ca Simon Kuznets, laureat al Premiului Nobel pentru economie. Nu a existat niciodata o legatura clara intre cresterea economica si cresterea populatiei. Cu toate acestea, intr-un articol din ASEAN Economic Bulletin, intitulat „Relatia dintre cresterea populatiei si cresterea economica in economiile din Asia”, scris de Wong Hock Tsen si Fumitaka Furuoka: „pentru China, Singapore, si Filipine populatia se gaseste in dependenta Granger (dependenta directa) de cresterea economica si nu invers. „in mod similar, rapoartele de la HSBC, spun: „Filipine arata ca s-a fixat pe o perioada de mai multe decenii de crestere ferma”. Iar guvernatorul BSP Amando Tetangco mentioneaza ca „economia Filipinelor va primi impuls suplimentar de la cetatenii sai, pana in 2015, deoarece intra in „miezul dulce” demografic, adica varsta medie a filipinezilor de 22,2”. El a citat un studiu recent al Natiunilor Unite, care arata ca Filipine este ultima mare economie din Asia, care va beneficia de o perioada cand cea mai mare parte a populatiei este apta de munca si are capacitatea de a cheltui.
Al doilea mit: Contraceptivele sunt sigure.
Realitatea: intr-un test de simulare a actului sexual, efectuat de oamenii de stiinta, 29 din 89 prezervative lasau lichidul seminal sa treaca prin ele. Agentia Internationala de Cercetare a Cancerului (IARC) si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) au recunoscut contraceptivele orale combinate drept agenti cancerigeni de grupa 1 – aceasta insemnand ca ele cauzeaza cancer la oameni, si ca acestea, impreuna cu tigarile si azbestul, sunt substantele cele mai cauzatoare de cancer. Cei mai multi sustinatori ai legii sanatatii reproducerii neaga rapid sau minimalizeaza acest fapt. Un argument banal este ca si Paracetamolul este canceros (dar nu este retras din farmacii). Dar, evident, nu este decat un mod foarte ignorant de a subestima riscul. Faptul ramane: contraceptivele orale combinate (COC) cauzeaza cancerul, cum ar fi cancerul de san. In plus, nu luam Paracetamol 21 de zile din luna, cum se intampla cu COC.
Al treilea mit: Zilnic mor 11 mame, deoarece proiectul de lege a sanatatii reproducerii nu a fost adoptat.
Realitatea: Se pare ca strigatul de mobilizare precum ca „11 mame mor zilnic” este o informatie invechita. Conform unui articol de la filipinosforlife.com: „ Chestiunea la indemana este folosirea, emotionala si exclusiva, de catre lobby-ul pentru proiectul de lege, a expresiei „11 de decese materne pe zi”, pentru a speria parlamentarii si sa se cheltuie miliarde de peso din banii contribuabililor pentru agenda contraceptiei si sterilizarii.
Statisticile sustinute de cei in favoarea acestui proiect de lege sunt depasite nu de unul sau de doua, ci de trei seturi de date. Daca RHAN-Likhaan-DSWP (sustinatorii proiectului de lege, n.tr.) s-ar fi ingrijit sa caute in alta parte, ar fi constatat ca noi am citat, de asemenea, raportul din septembrie 2010 al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), al UNICEF, al Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie (UNFPA) si al Bancii Mondiale, care estimau decesele materne anuale, in Filipine, la 2.100 in 2008. Aceasta este echivalent cu 5,75 de decese pe zi, un nivel complet diferit de „11 decese pe zi”. Datele sunt clar mai mici fata de nivelul anului 2000, cand erau 4.100, sau 11,2 pe zi, si au fost publicate intr-un raport de acum sapte ani de catre agentiile internationale amintite.
Suntem uimiti ca lobby-ul pentru sustinerea acestei legi a trebuit sa mearga atat de departe pentru a justifica utilizarea excesiva si exclusiva a „11 decese pe zi”. Ne intrebam de ce cifra este acum atribuita agentiilor guvernamentale de statistica, daca mai inainte se dadea credit UNFPA si altor organisme internationale. Oare grupurile de lobby au incurcat datele vechi cu cele actuale? Exista un cuvant pentru aceasta manevra: nesinceritate.
Acesta este adevarul adevarat: tabara sustinatorilor legii sanatatii reproducerii a mintit, si continua sa minta, cu privire la propriile lor date. Daca ei pot fi nesinceri cu acest lucru si fac apel la emotii, utilizand cifre false, cred ca sunt capabili de o necinste si mai mare. Cum e urmatoarea.
Al patrulea mit: Biserica este impotriva proiectului de lege pentru sanatatea reproducerii, prin urmare, Biserica este impotriva sanatatii femeilor.
Realitatea: E posibil sa fi auzit acest lucru si inainte. Si o multime de alte acuzatii nefondate, cum ar fi „Biserica este inamicul progresului”, sau „Biserica este impotriva stiintei”. Nu stiu cum ar face asemenea afirmatii un om instruit, avand in vedere ca istoricii atribuie lucruri ca metoda stiintifica si sistemul universitar Bisericii Catolice. De ce este Biserica impotriva proiectului de lege a sanatatii reproducerii? Tocmai pentru ca vrea sa protejeze femeile. Imi vin in minte profetiile Papei Paul al VI-lea cu privire la ce s-ar putea intampla daca invatatura Bisericii despre contraceptie ar fi ignorata:
–Infidelitatea si declinul moral
Papa a subliniat mai intai faptul ca utilizarea pe scara larga a contraceptiei „va duce la infidelitate conjugala si la scaderea generala a moralitatii”. Ca a existat un declin pe scara larga al moralitatii, in special al moralitatii sexuale, in ultimii 25 de ani, este foarte greu de negat. Cresterea numarului de divorturi, de avorturi, de sarcini in afara casatoriei si a bolilor venerice ar trebui sa convinga orice sceptic ca moralitatea sexuala nu este punctul tare al epocii noastre.
– Pierderea respectului fata de femeie
Papa si-a dat seama ca invatatura Bisericii despre contraceptie este conceputa sa protejeze binele iubirii conjugale. Cand sotii incalca acest bine, ei nu actioneaza in conformitate cu demnitatea lor innascuta, astfel, ei pun in pericol propria fericire. Tratandu-si corpurile ca pe niste instrumente mecanice, ce sunt manipulate pentru propriile lor scopuri, ei risca sa se raporteze unul la altul ca la simple obiecte de placere.
– Abuzul de putere
Papa Paul al VI-lea, de asemenea, a observat ca acceptarea pe scara larga a contraceptivelor ar pune o „arma periculoasa in mainile autoritatilor publice, care nu tin seama de exigentele morale”. Istoria programelor de planificare familiala din lumea a treia este o trista marturie a acestei realitati. In plus, putini oameni sunt dispusi sa recunoasca dovezile, din ce in ce mai multe, ca multe parti ale lumii se confrunta nu cu suprapopularea, ci cu subpopularea. In cativa ani mentalitatea „anti-copil”, inradacinata in multe societati, se va inversa.
– Stapanire nelimitata
Un ultim avertisment al Papei Paul al VI-lea a fost urmatorul: contraceptia il face pe om sa creada ca are stapanire nelimitata asupra trupului sau. Sterilizarea este forma cea mai utilizata de contraceptie in SUA. Indivizii sunt atat de convinsi de drepturile asupra propriilor lor organisme, incat nu ezita sa-si modifice chiar si propriul fizic.
Al cincilea mit: Legea privind sanatatea reproducerii va imbunatati viata celor saraci.
Realitatea: Singura modalitate de a imbunatati viata celor saraci este educatia. Oamenii se pot intreba, de ce sa nu oferim oamenilor atat contraceptive, cat si educatie? intr-o lume in care guvernele cer cetatenilor lor sa aiba mai multi copii, din cauza efectului iernii demografice, noi nu ne putem permite sa le urmam exemplul.
Realitatea: Ramane insa sa vedem macar pe unul care a ajuns bogat deoarece a folosit prezervative. Saracii care folosesc contraceptivele oferite raman saraci, iar copilul educat, totusi, are o sansa reala de a se ridica pe sine si pe familia sa din saracie.
Comentariu Provita Media: Pe forumul de discutii provitayahoogroup, recent, o anume doamna X, foarte neincrezatoare in activitatea de tip provita, ne-a dat drept exemplu urmatorul articol: “Philippines birth control: Filipinos want it, priests don’t”, publicat in “Los Angeles Times”. Comentariul dnei X suna astfel: „Articolul relateaza viata grea a femeilor sarace din Manila, care au greutati sa isi creasca copiii. Credeti ca nu e asa, ca minte articolul? Care credeti ca e situatia? Cu cat mai multi copii fac, cu atat traiesc mai bine?”
Dupa parerea noastra, articolul la care face referire dna X este unul partinitor, care promoveaza controlul populatiei, facand parte dintr-o serie, intitulata sugestiv „Beyond 7 Billion” („Dincolo de 7 miliarde”), publicata in acest ziar. La o prima vedere si, mai ales, necunoscand realitatea, astfel de articole, ca cel din „LA Times” dat ca exemplu de catre distinsa doamna, par a fi de buna credinta si inocente – se doreste salvarea vietilor mamelor, usurarea vietii lor. Totusi, e nevoie sa ascultam si cealalta parte, care nu este de acord cu argumentele expuse, ca sa putem judeca si trage propriile noastre concluzii. Este motivul pentru care am tradus si publicat acest articol, scris de colegii de la Pro-Life Philippines.
Sa mai amintim aici si faptul ca Filipine s-a aflat printre primele tari alaturi de India, Pakistan, China, Japonia si alte tari din Asia, in care s-au introdus masiv toate mijloacele contraceptive posibile, inca din anii ’50. De ce nu s-au imbunatatit lucrurile in acest rastimp – avand in vedere ca s-a cheltuit enorm pentru introducerea prezervativelor, contracreptivelor hormonale, a sterilizarii, avortului etc? Si oare saracii doresc cu adevarat contraceptie? Sau doresc sa aiba macar strictul necesar si, mai ales, educatie? Oare doresc ei contraceptie sau noi suntem cei care dorim contraceptie pentru ei?
Iata ce se intampla, la mijlocul anilor ’70, in aceasta tara, in legatura cu problema „planning-ului familial”, dupa cum ne povesteste Matthew Connelly, istoric american, in cartea sa „Fatal Misconception” (Harvard University Press, 2008): „USAID a expediat atat de multe contraceptive, incat nu stia cum sa le mai tina inventarul si cum sa pastreze prezervativele ca sa nu se deterioreze in depozite.” (p.241)
„In 1975, el [Reimert Ravenholt, directorul Biroului pentru Populatie al USAID, 1965-1979, in prezent, presedinte al Population Health Imperatives, Seattle, SUA, n.tr.] a descoperit ca programul filipinez „se ducea la fund”. Seful Comisiei pentru Populatie, Rafael Esmundo, l-a asigurat „ca toti suntem determinati sa saturam [cu contraceptive] comunitatile rurale”. Cand acestia nu puteau distribui destule contraceptive, Ravenholt intreba, „ce naiba se intampla”, cu ceea ce el numea „mlastina planificarii familiale din Filipine”. Ambasadorul SUA s-a intalnit cu Ferdinand Marcos, care l-a chemat imediat pe Esmundo. Mercedes Concepcion (sociolog filipinez) s-a plans unui oficial al Bancii Mondiale ca daca ei [filipinezii] nu vor putea sa demonstreze „rezultate favorabile”, vor fi fortati „sa aleaga intre integritatea profesionala si presiunea agentiei donatoare”. (p.336)
About Post Author
