Sursa: Liberté Politique, 5 februarie 2010
Autor: Sabine Faivre, psiholog, specialist in etica medicala; a publicat volumul La Vérité sur l‘avortement aujourd‘hui (Téqui, 2006, préfata de Mgr Dominique Rey).
Cercetarea in Franta privind sindromul post-avort este practic intarziata. Psihologia traumatismului nu recunoaste astazi tulburarea de stres post-traumatic (TSPT) legata de avort. Avortul nu figureaza in lista evenimentelor susceptibile de a duce la TSPT.
Din punctul de vedere al depistarii, adesea este dificil a face distinctie intre tulburarea de stres post-traumatic si alte tulburari, deoarece TSPT imparte foarte bine simptomele cu alte probleme mentale. Printre altele, incidenta crescuta a comorbiditatii (prezenta altor probleme) complica de asemenea diagnosticul, ceea ce face ca pacientul sa se prezinte la specialist si sa se planga de simptome de depresie sau anxietate.
Cercetarea inclina prea putin spre riscurile starii de stres acut (prima faza a instalarii sindromului de stres post-traumatic) si a tulburarii de stres post-traumatic (evenimentul survenind in decursul a 3), care survine dupa un avort. Sunt rare studiile epidemiologice sau clinice in domeniu.
Lucrarile asupra TSPT se duc in mod esential asupra problemelor post-partum (dupa nastere), in conditiile unei cezariene, daca exista urgenta unei „intreruperi medicale de sarcina”. Iar aceste studii ne fac o idee foarte precisa asupra existentei unui risc major al tulburarilor post-traumatice legate de intreruperea medicala de sarcina, iar acest lucru pemite aplicarea acelorasi protocoale de cercetare si in cazul avorturilor provocate.
Aceste studii vizeaza, in general, simptomatologia depresiva si psiho-traumatica, cum ar fi vindecarea doliului (S. Nezelof (2006). Potrivit lui S. Nezelof, 55% din paciente dezvolta un epizod depresiv major in decurs de 18 luni dupa „intreruperea medicala de sarcina”, fata de 25% din grupul-martor.
Davies (2005) a evaluat riscul TSPT in decursul unui intreruperi medicale de sarcina la 67%, 50% si 41% din paciente, pe un esantion de 30 de paciente evaluate repetat, la 6 saptamani, 6 luni, 12 luni.
In anii urmatori…
Principala dificultate a acestui tip de cercetare pe TSPT este fluctuatia aparitiei simptomelor, ce pot aparea la cateva luni sau la cativa ani de la evenimentul traumatic.
Prin urmare, studiile recente pe aceasta tema evalueaza mai mult simptomatologia depresiva in decursul unui avort decat problemele de anxietate. Un studiu recent al lui Broen (2006) evalueaza la 20% rata depresiei legate de avort la un esantion de 80 de femei, fata de 6% in randul populatiei generale.
Un studiu a examinat riscul tulburarii de stres post-traumatic legata de avort, evaluand rata TSPT la 11% din paciente, la 6 luni dupa avort (E. Perrin, 2002). In general, observatiile publicate arata o rata cu 30% mai ridicata de survenire a problemelor de sanatate mintala la femeile care au facut un avort, fara a se mentiona in mod specific TSPT (D. Fergusson, 2009).
Totusi, daca aceste studii merita sa fie coroborate cu experimentele clinice, nici unul n-a abordat, in mod specific, riscul aparitiei tulburarilor de stres post-traumatic a starii de stres acut si TSPT legat de avort, in ordine calendaristica a aparitiei clinice a problemelor, atunci cand se instaleaza TSPT, adica in decurs de 3 luni de la eveniment.
Tacerea francezilor
Munca de cercetare asupra instalarii sindromului post-traumatic n-a fost nicodata subiect de cercetare in Franta.
Tulburarea de stres post-traumatic a fost studiata peste ocean, insa, adesea, intre manifestarile cronice si riscul de a cadea intr-o perioada de „negare” nu exista echidistanta. In acelasi mod, aceste cercetari nu au fost conduse in mod sistematic si ele inca nu au fost inscrise in Manualul de diagnostic si statistici ale tulburarilor mentale sau DSM-IV, un instrument international ce vizeaza diagnosticul avortului ca o posibila sursa a TSPT.
In afara de aceasta, nu trebuie sa ignoram impactul anumitor organizatii de lobby extrem de puternice, care fac mari presiuni fie sa se impiedice publicarea acestor rezultate, fie se denunte caracterul pretins partizan al cercetarilor efectuate si tendintele utilizate, ce invalideaza, dupa parerea lor, rezultatele cercetarilor. Ei insisi se grabesc sa faca propriile lor cercetari cu alte instrumente si, odata facute, de cele mai multe ori, rezultatele publicate contrazic studiile anterioare.
Facand jocurile ideologice, financiare, gigantice, razboiul este dus de asemenea si in zona cercetarii stiintifice.
Stie cineva, de exemplu, ca cele mai numeroase cercetari se duc astazi asupra impactului traumatizant al sarcinii si nasterii? Este suficient sa vizitati baza de date a Comitetului National de Cercetare Stiintifica, pentru a afla ca, din punct de vedere statistic, cercetarile asupra impactului avortului reprezinta un procentaj minim din cercetarile asupra traumatismelor de natura obstetricala.
Pe de alta parte, deoarece nicio cercetare n-a fost facuta in Franta, nici nu are cum sa se recunoasca suferinta post-avort la nivel institutional. De fapt, cum sa tratezi un rau care nu este definit? Cum sa cerem de la psihiatri, de la psihologii clinicieni sa trateze un asemenea traumatism despre care ei n-au auzit niciodata vorbindu-se si descrierea clinica a caruia nu figureaza in niciun manual de diagnostic utilizat de ei?
O suferinta poate fi tratata cu conditia sa fie mai intai identificata. Or, nimic din formarea actuala a psihologilor sau psihiatrilor actuali nu permite identificarea unei tulburari legate de avort. Ca urmare a comorbiditatii importante a sindromului de stres post-traumatic, este perfect posibil a se diagnostica o depresie apoi de a o trata, insa fara a o lega in mod necesar de avort.
Din aceasta cauza, ar fi absolut esential a dezvolta acest tip de cercetare in Franta, nu numai pentru faptul ca el va permite introducerea unui nume intr-o realitate clinica, ci, de asemenea, va pune chestiunea mijloacelor specifice aplicate pentru a ajuta persoanele suferinde.
Aceasta portita este una terapeutica. Este de neinchipuit sa vrei sa diagnostichezi un rau, fara a lua, in paralel, masuri ca sa-l tratezi. Este ceva asupra caruia trebuie sa ne mobilizam astazi.
Suferinta psihica post-avort © Asociatia Provita Media
About Post Author
