Le Monde publica un interviu cu sociologul Irène Théry, director de studii la Scoala de Inalte Studii de Stiinte Sociale si autoarea cartii La distinction de sexe (Odile Jacobs, 2007), in care aceasta se refera la ridicarea anonimatului donatorilor de sperma si ovocite din Franta, in cazurile de procreare asistata medical.
Potrivit dnei Théry, trebuie sa se revizuiasca principiul anonimatului, astfel incat copiii nascuti prin donare de ovocite sau de sperma sa poata avea, intr-o zi, acces la numele donatorului. „Este oare normal sa ne batem joc de dreptul fundamental al fiecarei persoane de a avea acces la informatii personale”, se intreaba ea. Si explica faptul ca, in 1994, cand s-a legalizat in Franta principiul anonimatului donatorului, s-a facut prin asimilare cu donarea de sange. Or, „donatorul in cazul procrearii este un fapt specific! Acest caz angajeaza […] donatorul, primitorul si copilul care se naste in urma donatiei”. Am „uitat” de copil… De asemenea, aceasta sustine ca, la vremea respectiva, „s-a erijat in model universal singurul donator care exista atunci, donatorul de sperma, fara ca cineva sa se ia in considerare faptul ca acest model masculin se aplica prea prost, chiar deloc, la donatoarele feminine.” Théry estimeaza ca, la acea vreme, 95% din cupluri au recurs la donator de sperma „gandindu-se ca nu le vor spune nimic copiilor lor”, iar astazi nimeni nu mai gandeste astfel. Ea aminteste ca donatorul nu este anomim in Suedia, Austria, Norvegia, Islanda, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Belgia si Elvetia. Aceste tari disting si leaga doua statute complementare: acela al donatorului, participant la procreare, si al parintelui prin filiatie.
La intrebarea despre mamele purtatoare, ea subliniaza ca, in acest caz, persoana care poarta copilul, mama-purtatoare, face un act de participare la procreare, ca si donatorul de sperma sau de ovocite. „Cum inscrii ceva atat de important cum e purtarea unei sarcini timp de noua luni intr-o logica in care anonimatul donatorului este o realitate? Sa consideram ca nu s-a intamplat nimic?”. Théry concluzioneaza ca renuntarea la anonimat „e mai buna decat sa incerci sa cauti un nume: este intelegerea schimbarii viziunii asupra filiatiei contemporane pentru a infrunta noile responsabilitati, care ne sunt conferite […]”. (Le Monde, 26 ianuarie 2009)
About Post Author
