Autor: Vicki Thorn, 25 mai 2008
In primii ani ai activitatii de vindecare post-avort, femeile care solicitau ajutor se aflau la o distanta de 5 pana la 10 ani dupa experienta avortului si aproape intotdeauna aveau peste 25 de ani. Trecuse deja ceva vreme de la experienta avortului. Organismele lor erau vindecate, iar spiritul depasise socul avortului.
In anii 2000, s-a produs o intorsatura dramatica si unele femei au inceput sa caute ajutor imediat dupa procedura de avort. Ele se aflau foarte aproape de procedura de avort, uneori chiar la cateva zile de la acesta si, in toate cazurile, veneau inainte de data probabila a nasterii copilului.
Era clar ca aceste femei se aflau intr-o stare de soc fizic din cauza avortului si total coplesite de ceea ce li s-a intamplat. Ele pareau foarte vulnerabile din punct de vedere emotional.
Studii finlandeze au comparat femei care avusesera o sarcina terminata cu un an in urma – fie prin pierdere de sarcina, fie prin nastere vie, fie prin avort -, cu femei dintr-un grup de control care nu erau insarcinate. Cercetatorii au constatat ca femeile care avusesera avorturi aveau o probabilitate de 3 ori mai mare de a se sinucide, in primul an de studiu, fata de femeile din grupul de control. Acest studiu a constituit o masurare a incercarilor de suicid duse pana la capat. Acest studiu pare sa arate ca o femeie care a avut un avort are in special un risc de a se sinucide in primul an dupa avort. Intr-un alt studiu condus de Garfinkel, s-a constatat ca, in primele 6 luni dupa avort, o adolescenta are o probabilitate de 10 ori mai mare de a recurge la suicid. Cred ca trebuie sa cunoastem si sa fim constienti de acest potential suicidar, referitor la femeile care au avortat recent.
In plus, femeia care a facut un avort este intr-o stare de soc fiziologic. Sarcina este cea mai complexa experienta biochimica din organismul unei femei. Singura experienta similara acesteia este cancerul. Ca hormonii femeii sa revina din nou la starea de dinainte de sarcina va trece ceva timp. Medicii canadieni le spun femeilor ca aceasta perioada de revenire la normal a hormonilor ar putea dura pana la data probabila a nasterii copilului. Din experienta mea, am inteles ca femeile adesea vorbesc despre simptome fizice in momentul datei nasterii copilului. Acestea pot include dureri abdominale si crampe, dureri de spate, sani durerosi si o menstruatie foarte abundenta.
Avortul si pierderea de sarcina ar putea avea un impact diferit asupra organismului. Pierderea de sarcina este un eveniment care apare in mod normal si, de obicei, este cauzata de anumite anomalii ale fatului. Organismul declanseaza evenimentul si pune capat sarcinii. Avortul implica curmarea unei sarcini intr-un mod nenatural prin interventie chimica sau chirurgicala. E posibil ca creierul sa nu aiba reactia hormonala normala care sa indice sfarsitul biologic firesc al unei sarcini.
Nimeni se pare ca nu stie de ce vin la noi femei care se afla atat de aproape de experienta unui avort pe care l-au facut, dar exista cateva explicatii posibile. Cand o femeie este speriata de o sarcina neplanificata, creste nivelul hormonilor de stres din organismul ei. Cu cat se exercita o presiune mai mare asupra ei de a face avort de catre prietenul sau, parintii sai, de alti prieteni, de situatia sociala sau de medic, cu atat mai mult organismul sau intra intr-o stare de autoconservare. Autoconservarea si conservarea speciilor constituie stimuli umani, insa autoconservarea castiga intotdeauna, daca pericolul este mare. Partea creierului care se refera la pericol si teama este diferita de cea care ia decizii rationale. Cu cat e mai speriata o femeie cu atat mai mult va lua o decizie de a face avort deoarece ea vrea sa indeparteze pericolul perceput a fi spre binele sau. O data ce pericolul este indepartat prin avort, hormonii stresului se retrag si partea rationala a creierului functioneaza din nou. Pe masura ce hormonii stresului scad, hormonii care au legatura cu prietenia si conexiunea pot creste si femeia, deodata incepe sa vada si sa retraiasca experienta avortului intr-un mod foarte diferit.
In al doilea rand, impactul informatiei imediate de pe internet poate juca un anume rol. Este posibil ca, in trecut, femeia sa fi suferit foarte curand dupa avort, insa ea nu avea nici o cale de a gasi ajutor sau sa i se confirme ceea ce simtea. Acum, datorita accesului la internet, ea poate descoperi ca si alte femei trec prin ce a trecut ea si poate gasi un centru care sa o ajute.
Cercetarile privind dezvoltarea creierului la adolescenti ar putea de asemeneasa ne ajute sa intelegem de ce o femeie vine la noi dupa ajutor la varsta de 25 de ani sau mai mult. Se pare ca dezvoltarea creierului continua de la varsta de 11 pana la 25 de ani. Partea rationala a creierului, care ia decizii, se dezvolta rapid in aceasta perioada si apoi se restrange. La varsta de 15 si 19 ani, apar diverse schimbari, care duc spre functionarea creierului matur. Dar pana la 25 de ani corpul calos sau puntea dintre emisfera dreapta si cea stanga nu se maturizeaza. Aceasta ar putea avea legatura cu abilitatea de a integra informatia stocata in fiecare emisfera a creierului si probabil de aceea femeia vine abia acum dupa ajutor, cand este capabila sa proceseze evenimentul la un nivel mai profund.
Dr. Henry Venter, psiholog din Africa de Sud, fondatorul Institutului Desmond din Fresno, California, sugereaza precautie atunci cand ajutam aceste femei. Daca insistam prea mult ca femeia sa se integreze pe deplin in procesul de vindecare, inainte sa fie capabila sa poata face acest lucru din punct de vedere emotional, femeia poate intra intr-o etapa numita „pseudo-recuperare”. Ea se uita la noi ca la niste specialisti si face ce-i spunem. Problema este ca ea incearca sa inteleaga sensul pierderii si nu este inca gata sa „proceseze” pierderea. Cred ca trebuie sa avem in vedere ca femeia trebuie sa incheie intreaga perioada a sarcinii inainte sa fie gata sa treaca prin intreg procesul de vindecare. In aceasta perioada preliminara, femeia este foarte fragila si crede ca se intampla ceva rau cu ea. Daca merge prea rapid, la insistentele noastre, cand durerea revine, femeia va crede ca nu a fost posibil ca ea sa se vindece si se va bloca in mijloace de eliminare a durerii, distrugatoare pentru ea. Consider ca ea are nevoie sa astepte incheierea perioadei de sarcina pentru a trece prin intreaga experienta. Asa cum stim, ne ia timp pentru procesarea oricarui tip de suferinta, cum ar fi moartea unuia din soti. Moartea unui copil este o problema de pierdere profunda. Daca impingem femeia sa incheie procesul prea repede, nu-i acordam sansa de a procesa aceasta pierdere la timpul sau.
In primul rand, cred ca trebuie sa fim atenti sa n-o fortam sa intre pe un drum pentru care nu este gata. Ea are nevoie de o distantare de experienta prin care a trecut pentru a putea sa o inteleaga. Realitatea cruda a ceea ce a facut poate fi prea mult pentru ea ca sa faca fata pe moment. Este posibil ca noi, neintentionat, sa o indreptam spre un loc al disperarii, daca suntem prea rapizi cu raspunsurile si presupunem ca deoarece a sunat, este deja gata sa se angajeze in procesul de vindecare.
Din cauza realitatii riscului sinuciderii, trebuie sa raspundem problemelor care ar agrava impulsurile suicidare.
Trebuie sa fim atenti chiar atunci cand vorbim cu femeia si ne notam anumite sugestii din ceea ce ne spune despre experienta sa. Orice ne comunica ea reprezinta materialul cu care vom lucra noi. Nu trebuie sa ne grabim sa incepem sa vorbim despre copil sau despre alte lucruri normale, despre care vorbim cu femeile care sunt la o distanta de cativa ani de la experienta avortului. Eu sugerez sa notam diverse sugestii referitor la locul in care se afla ea in relatia cu Dumnezeu, in acel moment. Daca limbajul nostru contine mai mult decat poate ea indura, se va retrage din procesul de vindecare. Este important ca noi sa tinem usa deschisa pentru ea. Daca nu suntem siguri de ceea cauta in acel moment, intrebati-o: „De ce aveti nevoie in acest moment?” sau „Cum as putea sa va fiu de folos acum?” ; „Ce credeti ca ar fi de ajutor pentru dvs. acum?”
Parerea mea este ca avortul, ca proces, se incheie abia la data probabila a nasterii. Femeile care au avut avorturi au aceasta data fixata in minte si in inima. Prin urmare, cred ca femeia nu este in stare sa se implice in procesul de vindecare asa cum credem, pana cand nu va trece data probabila a nasterii. A merge cu ea prea repede e ca si cum ai face funerariile unuia care inca n-a murit. Cand femeia vine la noi foarte curand dupa avort, e clar ca ea cauta consolare. Si noi trebuie sa trecem impreuna cu ea socul procedurii chirurgicale si socul identitatii, socuri pe care a trebuit sa le indure. Cred ca am putea sa ne conducem dupa un model de pierdere si soc. E ca si cum unei femei i-ar fi murit sotul in mod neasteptat. Cand apare un asemenea deces, noi, ca familie si comunitate, intervenim. Mergem in acea casa, ducem mancare, ne interesam daca vaduva mananca adecvat, daca doarme si adesea ne oferim sa-i reamintim ce lucruri ar trebui sa mai faca.
Am observat ca femeile atunci cand se angajeaza in procesul de vindecare, inainte de data probabila a nasterii, multe par sa nu incheie ceea ce au inceput. Ele se afla intr-un proces magic de gandire si se bazeaza pe consilier sa o ajute sa-si imbunatateasca situatia. Cand incep procesul efectiv si nu se simt mai bine, ele percep acest lucru ca fiind ceva rau cu ele. De fapt, ele nu sunt dispuse din punct de vedere emotional sa inceapa procesul de vindecare si, pe moment, vor incepe procesul doar ca sa ne multumeasca pe noi. Femeia doreste cu disperare ca durerea sa dispara si, prin urmare, va face tot ce-i spunem noi. Cred ca avem obligatia morala de a fi foarte atenti aici. Trebuie sa fim sensibili la pregatirea sa si la orarul de vindecare. Nu trebuie nici s-o grabim, nici sa-i impunem asteptarile noastre. Daca ea nu este gata si noi o fortam, ea pur si simplu va lasa sa creada ca vindecarea reala nu este posibila.
Primul pas este ca ea sa ne contacteze in vreun fel. Trebuie s-o ascultam cu atentie si sa vedem de ce are ea nevoie. Adesea ea este atat de coplesita incat nu poate articula acest lucru, dar va va spune totusi cate ceva din ceea ce i se intampla. Ea va va pune, probabil, anumite intrebari, vorbite sau subintelese. Adesea, aceste nelinisti ale sale ne vor parea putin confuze. Daca am putea folosi tehnici reflexive de ascultare, ca sa vedem retrospectiv ce pare sa spuna, ea ar putea sa-si clarifice nevoile sale ulterioare. Tineti minte, chiar daca nu facem nimic si doar o ascultam, deja am ajutat-o foarte mult. Ea stie ca sunt oameni care o pot asculta, n-o judeca.
Ea ar putea sa va intrebe daca anumite simptome fizice sunt normale. Daca va intreaba acest lucru, trebuie sa-i sugerati ca are nevoie sa consulte un medic sau sa mearga la o clinica pentru a fi examinata. Majoritatea femeilor nu merg inapoi la clinica unde li s-a facut avortul pentru examinare ulterioara. Cred ca daca va pune aceasta intrebare e ceva ce nu-i „in ordine” cu ea. Nu este de competenta noastra sa-i raspundem la intrebari, ci trebuie sa o convingem sa mearga sa fie vazuta de un medic. Ati putea sa-i recomandati un medic, daca cunoasteti sau o puteti trimite la o clinica unde ar putea primi ingrijire adecvata ulterioara. E posibil ca ea sa aiba o complicatie sau anumite probleme. Infectiile sunt foarte intalnite. Orice fel de sangerare puternica, febra sau dureri extreme reprezinta o urgenta medicala.
Adesea femeia sustine ca este foarte trista sau confuza in legatura cu ceea ce simte. Dupa ce o ascult, de obicei, eu vorbesc cu ea despre faptul ca avortul reprezinta o procedura chirurgicala invaziva. Chiar la inceputul conversatiei, recunosc ca avortul este intotdeauna un eveniment care iti schimba viata. Vorbesc despre complexitatea chimica a sarcinii. Ii explic ca avortul ii lasa organismul intr-o stare confuza. Multe femei mi-au spus ca o data ce au trecut peste data probabila a nasterii organismul lor s-a simtit deodata mai bine. Ele au descris acest lucru ca o trecere hormonala. Eu impartasesc aceeasi parere. Unii medici sustin ca hormonii se stabilizeaza rapid. Eu cred insa ca femeia imi spune adevarul trait de ea. Este adevarat ca creierul este cel mai puternic organ al corpului si cred ca creierul a fost „programat” pentru cele 9 luni de sarcina. Daca aceasta este experienta femeii, am pregatit-o pentru asta si i-am dat un semn pe care sa-l astepte. Iar daca, de fapt, avem de-a face cu un efect placebo, adica ea se simte mai bine deoarece noi i-am sugerat ca se va simti astfel, este la fel de bine. Regula noastra de baza trebuie sa fie sa nu facem rau. (Femeile din Canada mi-au spus ca medicii din aceasta tara le spun ca hormonii nu se echilibreaza pana la data probabila a nasterii.)
Ii explic ca organismul sau are nevoie de vindecare, ca a fost un soc pentru organismul si spiritul sau. Va fi nevoie de ceva vreme ca organismul ei sa se repare si ii cer sa fie buna cu ea insasi, cat timp aceasta are loc. O ascult cu atentie ca sa vad daca are o problema speciala care o framanta. De regula, ii dau cateva sugestii despre modul in care ar trebui sa se ingrijeasca. Pot sa o intreb: „Pot sa va dau cateva sugestii care v-ar ajuta sa va simtiti mai bine?”
Mai intai o intreb daca mananca. O intreb daca mananca dulciuri in cantitati neobisnuite sau daca bea multe bauturi indulcite. Ii explic ca, in aceasta perioada dulciurile nu sunt bune pentru ea deoarece ele pot instala o reactie chimica in organismul sau, care nu este deloc buna pentru ea. Ii explic ca atunci cand mancam dulciuri organismul nostru se simte mai bine pentru scurt timp, dar cand dulciurile sunt mistuite, zaharul din sange scade si noi mancam tot mai mult zahar ca sa ne simtim din nou bine. Dificultatea este ca atunci cand nivelul zaharului scade, el scade de fiecare data tot mai mult si noi ne simtim tot mai rau si mai rau. (De fapt, daca nivelul zaharului din sange la o femeie este foarte mic, ea poate avea ganduri sinucigase. Aceasta se numeste hipoglicemie).
Ii recomand sa manance mancaruri echilibrate si gustari nutritive. Inteleg prin mancaruri bine echilibrate, mancaruri care contin proteine, cum ar fi carnea, pestele sau puiul, cat o palma, precum si legume. Ii explic ca daca nu are pofta de mancare, i-ar face bine niste gustari cu branza, nuci sau carne rece. Scopul este sa o facem sa manance mancaruri ce i-ar echilibra nivelul zaharului si sunt sanatoase din punct de vedere nutritional. Scopul nostru este de asemenea sa o ajutam sa-si formeze un regim sanatos de alimentatie. Cred ca, in aceasta etapa, dupa un avort, poate aparea o tulburare de alimentatie. Femeia poate inceta sa mai manance bine sau poate manca prea mult si poate vomita. Femeile pot sa se trateze singure cu carbohidrati deoarece acestia ii dau senzatia temporara ca se simt mai bine. E adevarat ca probabil nu putem opri o femeie sa manance dulciuri, dar mancand proteine si grasimi, acestea ii vor echilibra caderile nivelului de zahar din sange si organismul sau se va simti mai bine. Caderile nivelului de zahar din sange pot cauza senzatii de depresie, nevoia de a plange, stari de coplesire, de nesiguranta, dureri de cap si senzatii generale de instabilitate. Acestea se bazeaza pe experiente reale si, uneori, cand le descrii, femeile le recunosc. In orice caz, femeia are nevoie sa manance bine, ca sa se simta bine. Ea are nevoie sa manance astfel ca organismul ei sa se poata repara. Proteinele sunt necesare pentru repararea tesutului organismului sau.
O intreb daca doarme suficient. De obicei, raspunsul este „nu foarte bine”. Ii sugerez sa incerce sa doarma cate putin, cam 20 de minute, pentru a repara efectul lipsei severe de somn. Lipsa de somn te face sa te simti rau si, de fapt, conduce la ganduri sinucigase. Exista foarte multe cercetari despre beneficiul „puiului de somn” de 20 de minute. Aceste minute de somn o vor ajuta sa se simta reimprospatata si nu sunt infricosatoare pentru ea pentru ca somnul nu este suficient de profund ca sa aiba vise si cosmaruri. (Eventual, ea va dormi adanc si va va spune ca are cosmaruri).
O intreb daca face exercitii fizice. Adesea ea imi raspunde ca nu-i arde de asa ceva… Ii sugerez ca ar fi bine pentru ea sa faca doar cateva exercitii. Putine exercitii fizice sunt mai bune decat deloc. O plimbare in cursul zilei ar putea-o ajuta sa indeparteze depresia. Cu cat mai viguroase sunt exercitiile, cu atat mai mare este beneficiul. Uneori o intreb daca are o prietena sau un membru de familie care ar putea-o insoti… Exercitiile declanseaza endorfinele care apar in mod natural, ceea ce ne face sa ne simtim mai bine. Daca femeia sustine ca face exercitii si uneori cu vigoare, incurajati-i comportamentul si spuneti-i ca e bine sa continue.
Aceste trei instructiuni sunt destinate sa ne asigure ca noi eliminam orice alte cauze potentiale ale gandurilor sinucigase.
O intreb daca consuma o cantitate neobisnuit de mare de alcool sau medicamente. Daca raspunde pozitiv, incerc sa-i sugerez usor ca desi aceasta pare sa-i amelioreze durerea, de fapt i-o agraveaza. Am vorbit recent cu o femeie care bause foarte mult in ultimele 12 nopti. As putea s-o intreb daca are vreo prietena care ar putea-o ajuta sa-si monitorizeze comportamentul si sa fie sigura ca nu i se poate intampla nimic rau.
De asemenea, o ascult cu atentie sa vad daca are si alte probleme care o coplesesc in acest moment. O tanara avea un examen in ziua urmatoare intalnirii noastre si era terorizata de gandul ca nu va putea invata ca sa ia nota perfecta, asteptata de parintii sai. I-am spus ca dat fiind ceea ce i s-a intamplat deja in viata, tot ceea ce trebuia sa faca atunci era sa ia examenul. Aceasta schimbare de perspectiva a miscat pietroiul din loc. Cand apar probleme de acest gen, vedeti daca puteti schimba perspectiva asa incat femeia sa-si poata rezolva problema. Poate ii puteti oferi o rezolvare pe etape a problemei sau poate o puteti ajuta sa-si diminueze expectativele asa incat ea sa poata realiza ceea ce trebuie.
Ii spun sa ia viata asa cum este. Ii explic ca durerea se va micsora in timp. Durerea dispare cu timpul. Expertii spun ca iti trebuie cel putin un an, poate doi, ca sa treci peste experienta durerii. O asigur ca multe femei au trecut la randul lor prin asa ceva si s-au vindecat. Ii explic ca vindecarea este un proces, iar durerea este o calatorie. Ii spun ca, in ciuda faptului ca simte o durere atat de mare in prezent, cu timpul, aceasta va fi o binecuvantare pentru ea deoarece ii va permite sa se vindece mai repede decat femeile care au ascuns aceasta durere 5, 10 sau 50 de ani. Ii explic ca desi ea simte ca se afla intr-o pestera intunecata, de fapt, se afla intr-un tunel si daca face un pas-doi inainte, poate vedea lumina la capatul tunelului.
Ii sugerez sa ia un caiet si sa-si noteze experienta avortului, ce a invatat din aceasta experienta, cum trece prin ea si care sunt cosmarurile pe care le are. Daca are inclinatii artistice, poate sa deseneze sau sa picteze ceea ce simte. Este ceva similar cu analiza incidentelor critice (unul dintre cele mai raspandite procedee de interventie psihologica in situatii post-traumatice; in l. engleza, trauma debriefing – n. t.), care au produs o trauma. Femeia poate fi prea fragila ca sa vorbeasca cu cineva despre experienta ei, dar daca o transpune pe hartie, poate petrece mai putin timp gandindu-se la ea. Iar aceasta activitate ii poate elibera resursele emotionale pentru alte lucruri.
„Tinerea unui jurnal despre sentimente in experientele traumatice, precum si efortul de a procesa mintal o asemenea experienta poate ajuta oamenii sa iasa eficient din ea”. Philip M. Ulrich si dr. Susan K. Lutgendorf, de la Universitatea din Iowa, spun ca „Angajarea atat a gandurilor cat si a emotiilor in timpul tinerii unui jurnal despre o experienta traumatica sau stresanta poate trezi constiinta beneficiilor evenimentului.” in continuare, ei spun: „in contrast, concentrarea doar pe aspectele emotionale ale traumelor nu poate duce la o intelegere mai mare a evenimentelor traumatice”. Acest studiu a implicat 122 de studenti de colegiu care au tinut un jurnal cel putin de doua ori pe saptamana, timp de patru saptamani.) Cei care au despre emotiile si gandurile lor au devenit mai constienti de beneficiile care urmeaza evenimentelor traumatice, cum ar fi relatii imbunatatite, o mai mare putere personala, dezvoltare spirituala si o apreciere mai mare a vietii. „Un colectiv de cercetare a demonstrat ca recunoasterea beneficiilor evenimentelor si circumstantelor nefericite este un element prezicator important al rezolvarilor reusite… In mod similar, intr-un esantion de oameni carora le-a murit cineva, persoanele care se angajeaza intr-un proces de gandire deliberat, ce presupune efort, cu privire la moarte, aveau o probabilitate mai mare de a experimenta treceri pline de sens spre valori, prioritati sau perspective, ca reactie la moarte.” (Journaling about Stressful Events: Effects of Cognitive Processing and Emotional Expression, Journal of the Society of Behavioral Medicine: 2002)
Instructiunea care se poate da aici este: „Am dori sa va tineti un jurnal despre cele mai profunde ganduri si sentimente pe aceasta tema timp de o luna. Suntem interesati in mod deosebit de modul in care ati incercat sa dati un sens acestei situatii si ce va puteti spune dvs. Insiva despre aceasta pentru a va ajuta sa va rezolvati problema. Daca situatia pe care o descrieti inca nu a capatat un sens pentru dvs. sau va vine greu s-o abordati, descrieti cum incercati s-o intelegeti, sa-i dati un sens si sa o gestionati si cum se pot schimba sentimentele dvs in legatura cu aceasta.” Cercetatorul de asemenea arata ca discutand cu persoana este de ajutor sa o asiguri ca exista o cale de iesire, ca exista ceva in interiorul ei care o va ajuta sa treaca de eveniment. Acest lucru se pare ca declanseaza elasticitatea personala.
Se pare ca in aceasta etapa femeia are nevoie de o trimitere la un consilier de specialitate. Incercati sa-i recomandati unul. Totusi, s-ar putea sa nu vrea sa aiba nici un contact personal in aceasta etapa, asa ca este important sa-i oferim orice recomandari putem. Daca ati fost atenta si i-ati spus adevarul, cred ca se va reintoarce, cand este suficient de puternica emotional ca sa se vindece. Este crucial ca la sfarsitul acestui prim contact cu ea sa o asiguram ca ea poate suna oricand si ca veti fi fericita sa vorbiti cu ea din nou. Daca se intampla ca eu sa nu fiu la birou o anumita perioada de timp, intotdeauna las un mesaj, in caz ca femeia revine.
Pe de alta parte, ea poate sa aiba incredere in dvs. si doreste sa tina legatura telefonica cu dvs. Va trebui sa observati cat de mult are nevoie de dvs. Daca suna in continuu si va tine la telefon prea mult va trebui sa-i puneti anumite limite. De exemplu, spuneti-i sa sune de trei ori pe saptamana, cu conditia sa vorbiti 5 sau 10 minute. Este bine sa-i explicati ca aveti si alte persoane care asteapta si ca ar fi greu pentru ea sa ajunga la dvs. Acest plan o poate asigura ca puteti fi contactata. Sau puteti sa-i spuneti pur si simplu ca nu veti fi disponibila in anumite zile.
Unii consilieri doresc sa aiba un contact personal cu ea. In aceasta etapa, ea ar putea sa nu doreasca acest lucru. Cercetarile arata ca consilierea telefonica cu persoanele deprimate, motivate sa ceara ajutor, este foarte eficienta. Ea a dat telefon prima deci stim ca este motivata sa caute ajutor. Anonimitatea contactului telefonic ar putea fi o adevarata binecuvantare pentru ea.
Cand vorbiti cu ea, intrebati-o cum o puteti ajuta in ziua respectiva. Lasati-o sa spuna ea ce o framanta. Intrebati-o daca a urmat sugestiile dvs. cu privire la mancare, somn si exercitii fizice. Uneori ea abia va astepta sa va spuna ce a facut. Repetati-i orice imbunatatire din stilul ei de viata pe care o remarcati: „Ma bucur sa aud ca ati mers la medic pentru un examen.” Intrebati-o si despre alte lucruri pe care vi le-a impartasit, de exemplu: „Puteti sa dormiti cate un somn de 20 de minute? Va ajuta aceasta sa va simtiti mai bine?”; „Faceti mici plimbari?” ; „Cum merge scoala sau cum merg cursurile?; „Ati renuntat la baut?”. De multe ori, ea va simti nevoia sa va vorbeasca despre ceva ce nu vi se pare pertinent, cum ar fi relatia cu prietenul sau sau cu parintii, relatiile de la serviciu sau din familie. De fapt, sunt niste chestiuni destul de pertinente. Realitatea avortului poate sa insemne inca prea mult pentru ea.
Tanara femeie poate continua sa va spuna istoria avortului. In acest moment este bine. Ascultati-o si confirmati-o. Daca auziti in conversatii ca ea se simte mai bine, reconfirmati-i acest lucru. Cand va fi gata sa inainteze spre o alta etapa, o va face-o.
Trebuie sa fiti atenta la gandurile sinucigase pe care le enunta. Daca femeia spune lucruri de genul: „As vrea sa pot dormi si sa nu ma mai trezesc” sau „As vrea sa fiu cu copilul meu”, trebuie sa o intrebati daca se gandeste sa-si provoace vreun rau. Intrebati-o daca s-a gandit cum ar putea sa-si faca vreun rau. Daca este are ganduri suicidare active, trebuie sa abordati protocolul privind sinuciderile din centrul dvs. de reabilitare. In aceasta etapa, confidentialitatea nu se mai aplica, iar obligatia dvs. morala este sa incercati sa obtineti ajutor. Aceasta ar insemna sa alertati autoritatile.
Ati putea auzi de la ea ca isi doreste un alt copil imediat. Este important sa vorbiti cu ea despre asta. Este un imbold foarte puternic. Trebuie sa o ajutati sa inteleaga ca noul copil pe care il va concepe nu este unul si acelasi cu cel avortat. Uneori femeile cred ca va fi acelasi copil. Este important sa o ajutati sa evalueze daca este momentul sa duca o alta sarcina. De multe ori acest lucru nu schimba nimic. Ea va fi, in mod ironic, predispusa sa faca un alt avort. Evident ca nu puteti sa o protejati ca sa nu mai ramana insarcinata, dar aducandu-i acest imbold la constiinta, a-ti putea-o ajuta sa ia o decizie buna cu privire la sarcina.
Cu cat se apropie de data probabila a sarcinii, cu atat este mai important sa-i spuneti ca acesta va fi un moment emotional dificil pentru ea. Oferiti-i sa faceti impreuna ceva la data cand ea crede ca bebelusul trebuia sa se nasca. Este o zi importanta pentru ea. Puteti sa va intalniti la micul dejun sau la cina si pur si simplu sa fiti impreuna. Puteti sa-i sugerati sa faca ceva pur simbolic in acea zi. O sugestie ar fi sa cumpere niste baloane si sa scrie un bilet copilului, daca este in stare sa recunoasca ca bebelusul nu mai este. Atasarea unui bilet la un balon poate insemna un ritual plin de sens, prin care scapi de o parte din aceasta experienta. Poate insemna trecerea la urmatoarea etapa. Fiti sensibila la modul jelirii copilului, care tine de religia si cultura femeii…
Daca ramaneti in contact cu ea, este important sa-i aratati semne prin care observati ca ea se vindeca. Ea este prea aproape de experienta sa ca sa vada schimbarile sale si va va spune adesea: „Sunt blocata. Nu cred ca ma simt mai bine”. Trebuie sa-i aratati orice semn pe care il observati si care spune ca e pe drumul cel bun. „Mancati mai bine. V-ati reintors la serviciu. Ati incetat sa mai beti atat de mult…”. Ea se afla in punctul in care mai e plina de disperare si trebuie sa-i dam speranta oricand putem.
Fiti sigura ca i-ati spus ca poate primi ajutor suplimentar cand este gata. Acest lucru se poate intampla la centrul dvs sau la altul. Ea trebuie doar sa stie de unde vine ajutorul, atunci cand este gata sa continue vindecarea.
O data ce femeia a trecut de data probabila a nasterii, trebuie sa ne facem o idee daca ea se simte bine din punct de vedere emotional. Ascultati-o cu inima, dar si cu urechile. Unele femei, in acel moment, sunt inca prea fragile sa inceapa procesul de vindecare si au nevoie de timp. Altele, in aceasta perioada vor inceta sa va mai contacteze un timp, pentru a incerca sa recastige simtul de a-si controla viata. Ele se vor reintoarce pentru ingrijire cand vor redobandi noi resurse. Unele sunt gata sa mearga mai departe si vor intra in procesul de vindecare. Multe femei au o mica perioada de retragere de la chestiunea avortului si se reintorc la o viata mai normala pentru un anumit timp. Ele ar putea sa nu va contacteze. E foarte bine. Au nevoie sa-si recastige simtul unei stari benefice din moment ce se simt mai bine fizic. Au nevoie de o sansa ca sa-si reincarce bateriile emotional si fizic. Sau ar putea sa fie cu adevarat obosite sa mai fie preocupate de asta zi de zi. Nu e vorba ca se simt mai bine, ci pur si simplu simt nevoia sa stea deoparte un timp.
Fiecare femeie este unica in calatoria sa. O vom sustine cu atentia si dragostea noastra, redandu-i speranta care-i permite sa mearga mai departe, in drumul sau spre vindecare. Putem intra in contact cu ea, indiferent cat de scurt timp. Daca aceasta se face cu dragoste, ii va da puteri sa mearga mai departe in ritmul dat ei de Domnul.
Suferinta psihica post-avort © Asociatia Provita Media
About Post Author
