Mama-surogat – act dezinteresat sau … ceva mai mult?

Autor: Kelly Hibbert, medic rezident, Sursa: CMFblog.org.uk, 22 martie 2019

Condiția mamei-surogat este adesea înfățișată ca un act plin de compasiune și frumos, un dar dezinteresat, când o femeie poartă în pântece un copil pentru un cuplu sau o persoană care nu este în măsură să aibă propriii copii. La suprafață, pare un act măreț de bunătate. Cu toate acestea, dincolo de lucrurile superficiale, există aspecte deranjante ale aranjamentelor care țin de procedură, ce nu ar trebui trecute cu vederea.

Legea cu privire la mama-surogat din Marea Britanie este în prezent în curs de revizuire. Această revizuire este realizată de Comisia juridică din Anglia și Țara Galilor, împreună cu Comisia juridică din Scoția, iar un document de consultare este așteptat să fie lansat în această primăvară.

Este interesant să vedem cum s-a schimbat percepția asupra mamei-surogat, în ultimii 40 de ani. Descrisă drept „iresponsabilă, bizară și nefirească” de către un judecător de la Curtea de Apel, în anul 1978, acum mama-surogat este recunoscută drept una dintre numeroasele opțiuni viabile pentru crearea unei familii. Acest lucru este reflectat de o creștere a numărului de „comenzi” parentale emise, după aranjamentele cu mama-surogat – 194 de astfel de „comenzi”, în 2012, și 368, în 2016.

De ce optează oamenii pentru mama-surogat?

Unele femei au boli care le fac incapabile să poarte un copil. Există un număr tot mai mare de cupluri LGBT + care doresc să aibă copii. Există persoane singure care doresc să-și îndeplinească visul de a deveni părinte. Există, de asemenea, tendința îngrijorătoare a apelării la „mama-surogat din motive sociale” (e vorba de femeile care aleg să nu poarte copilul în pântece, din teama de a nu-și deforma corpul – n.t.) din America. Chiar mergând și  mai departe, în Vechiul Testament, de exemplu, aflăm despre Sarai, care încerca să-și construiască o familie prin intermediul slujnicei sale Agar, și despre Rahila, care s-a folosit de slujnica sa Bilha ca să-i facă copii.

Cine beneficiază de mama-surogat? În ale căror interese se acționează? E vorba de interesele copilului sau ale părinților?

Când un cuplu sau o persoană comandă o mamă-surogat ca să le poarte un copil în pântece, nu încearcă să-și îndeplinească propria dorință de a fi părinte? Nu se poate nega că există multe persoane din Marea Britanie care doresc cu disperare să aibă propriul lor copil, care suferă de durere și frustrare, deoarece nu sunt în stare să realizeze acest lucru. Această durere nu trebuie ignorată sau dată cu răceală la o parte. Cu toate acestea, în societatea noastră, principiile autonomiei, ale alegerii personale și drepturilor individuale sunt aproape sacrosancte. Dacă medicina și noile tehnologii pot permite unui cuplu sau unui individ să aibă un copil, de ce nu ar trebui să fie permis acest lucru cu orice preț? Nu e ușor de răspuns la aceste întrebări.

Legislația privind aranjamentele pentru mama-surogat în Regatul Unit se bazează pe Legea privind aranjamentele pentru mama-surogat pe 1985. În ciuda faptului că a fost actualizată prin Legile privind fertilizarea umană și embriologia din 1990 și 2002, legislația a fost etichetată că nu se potrivește pentru scopul pentru care a fost creată și drept restrictivă. Comisia juridică a subliniat trei domenii de drept pe care dorește să le examineze: problema parentalității legale la nașterea copilului, mama-surogat pe plan internațional și reglementarea aranjamentelor (contractului) cu mama-surogat (adică chestiunea plății pentru mama-surogat).

Cu toate acestea, cred că ar trebui să ne ferim de modernizarea legii sau de renunțarea la garanțiile care există în prezent. Astăzi, în Regatul Unit, aranjamentele de natură „altruistă” pentru mama-surogat sunt legale. În aceste cazuri, doar cheltuielile „rezonabile” sunt remunerate, cu o sumă precisă în funcție de caz. Departamentul (Ministerul) Sănătății afirmă explicit că „Banii nu ar trebui să fie o motivație pentru mama-surogat”. În cadrul aranjamentelor de înțelegere „comercială”, mama-surogat este plătită pentru „serviciul” pe care îl oferă (purtarea și nașterea copilului). Mama-surogat cu contract comercial, împreună cu orice formă de publicitate a mamei-surogat, sunt ilegale în Marea Britanie. Și totuși, chiar și în așa-numitele acorduri altruiste ale mamelor-surogat, sume importante de bani pot trece rapid din mână în mână. De obicei, o mamă-surogat din Marea Britanie va fi plătită cu sume cuprinse între 8.000 și 20.000 lire sterline. Reglementarea diferă în alte părți ale lumii, iar mama-surogat cu contract comercial este legală în mai multe țări, inclusiv Ucraina, Georgia și în unele părți ale SUA.

Există o provocare îngrijorătoare față de comercializarea aranjamentelor pentru mama-surogat în Marea Britanie. De ce este îngrijorător acest lucru?

În primul rând, mama-surogat pe baze comerciale deschide ușa către manipulare și abuzul asupra femeilor. Mama-surogat a fost descrisă ca „o formă de exploatare a femeilor și a copiilor, deoarece reduce femeia la o mașină de reproducere, iar copilul, la o marfă într-o simplă tranzacție”. Un aranjament de înlocuire este un contract între „cel care dă comanda” și un „prestator de servicii”. În mod obișnuit, cel care comandă este un cuplu sau un individ bogat, care își dorește un copil și are mijloacele de a plăti ca să „închirieze un uter” (această expresie surprinde bine îngrijorarea, dar este și extrem de exactă). „Prestatoarea de servicii”, adesea săracă, este atrasă de promisiunea unei recompense financiare. În mod tradițional, India a fost o destinație populară pentru „turismul de fertilitate”.

Cu toate acestea, în decembrie 2018, India a adoptat Legea privind mama-surogat, care interzice mama-surogat cu contract comercial și interzice oricărui străin să folosească o femeie indiană ca mamă-surogat. Este impresionant faptul că o țară care a cunoscut în primul rând efectele devastatoare ale mamei-surogat comerciale a luat măsuri atât de radicale pentru a-i pune capăt, pentru a le proteja pe femeile sărace și vulnerabile de exploatare. Termenii „prestator de servicii” și „purtătoare de gestație” reflectă modul în care femeile (mamele) sunt reduse la obiecte de consum.

În al doilea rând, revizuirea legii va analiza posibilitatea ca aranjamentele privind mama-surogat să presupună contracte care obligă din punct de vedere legal. Acest lucru va însemna că „părinții care comandă” vor deveni părinți legali la naștere. În prezent, aranjamentele privind mama-surogat nu se bazează pe un contract ce obligă legal, astfel încât părinții legali la naștere sunt mama-surogat și, dacă are, partenerul ei. Mama-surogat (care dă naștere) nu este obligată să renunțe la copilul ei; în conformitate cu legislația în vigoare, drepturile ei sunt protejate. În schimb, este emis un „ordin parental”, la șase săptămâni după naștere, de a se transfera statutul de părinți de la mama-surogat la părinții care au comandat copilul. Din ianuarie 2019, persoanele singure pot, de asemenea eligibile, face o cerere pentru o „comandă parentală”.

Uimitor, acum este posibil ca șase indivizi să pretindă că ar avea dreptul asupra unui copil nou-născut. Mai întâi, există mama-surogat și partenerul ei. În al doilea rând, există cuplul „care face comanda”. În cele din urmă, poate exista un donator de ovule și/sau spermă. Cine are cea mai legitimă cerere? De ce părinții „care comandă copilul” să nu fie părinții legali din momentul nașterii?

Avocații spun că acest lucru i-ar proteja pe părinții care comandă copilul, dacă mama-surogat își schimbă părerea și vrea să păstreze copilul. Cu toate acestea, femeia care a purtat copilul de-a lungul celor nouă luni de sarcină, l-a cunoscut și s-a legat intim de copil într-un mod în care nimeni altcineva nu poate să o facă. La despărțirea de copil la naștere, ea este forțată să-și reprime emoțiile și instinctul matern de a iubi, prețui și hrăni copilul. Oare a forța această mamă (chiar dacă, în termeni legali, este doar o „purtătoare de gestație”) să renunțe la acest copil, nu este exploatator și rușinos?

În al treilea rând, trebuie luate în considerare nevoile copilului.

Ni se spune în Pildele lui Solomon 31:8-9: „Deschide gura ta pentru cel mut și pentru pricina tuturor părăsiților. Deschide gura ta, judecă drept și fă dreptate celui sărac și năpăstuit”. Cu siguranță nou-născutul face parte din categoria unuia care nu poate vorbi de unul singur, ca unul dintre membrii vulnerabili ai societății. Suntem chemați să apărăm o astfel de persoană, să sprijinim drepturile sale. Cu siguranță, dreptul fundamental al copilului este să fie lângă persoana care, în general, este cea mai capabilă să-i satisfacă nevoile, adică lângă  mama sa.

Acest document CMF este o resursă care ne ajută să ne gândim în detaliu la această chestiune, prin prisma principiilor biblice. Dumnezeu ne-a oferit capacitatea de a dezvolta tot felul de inovații tehnologice și este bine să le folosim ca să atingem scopurile lui răscumpărătoare în lume. Cu toate acestea, doar pentru că putem crea un copil în acest fel, oare acest lucru este și corect, din punct de vedere moral?

Fiecare copil născut dintr-un aranjament cu mamă-surogat (sau folosind orice formă de tehnologie de reproducere) este conceput în mod unic de Dumnezeu și valoros pentru El. Ni se spune în Facerea 1:26-27: „Și a zis Dumnezeu:„Să facem om după chipul și asemănarea Noastră…” Astfel, „a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu, l-a făcut; a făcut bărbat și femeie”.

Fiecare copil, indiferent de circumstanțele nașterii sale, are un statut și o demnitate ce nu-i pot fi luate de nimeni. Cu toate acestea, în cadrul aranjamentelor cu mama-surogat, care sunt determinate de bani, se pare că copiii nu mai sunt priviți ca purtători ai chipului lui Dumnezeu, ci ca mărfuri ce pot fi achiziționate, cumpărate cu un preț oarecare.

De-a lungul veacurilor, lipsa de copii și incapacitatea de a concepe a fost o realitate devastatoare pentru mulți, ceea ce a dus la durere, amărăciune și la multe lacrimi. Într-o epocă a împlinirii de sine, în care orice pare posibil, pare prea aspru să spui că garanțiile aparent restrictive pot fi doar acelea de care are nevoie societatea noastră. Fără îndoială, e nevoie de mare înțelepciune și de compasiune.

Varia