Autor: dr. Theresa Karminski Burke
Dr. Theresa Karminski Burke este psihoterapeut și fondator al mișcării internaționale post-avort „Rachel’s Vineyard”. Ea este, de asemenea, autoarea cărții „Forbidden Grief: The Unspoken Pain of Abortion” (Tristețea interzisă – durerea nerostită a avortului”).
Pentru unele femei, avortul este rezultatul unei amenințări directe cu abandonul, dacă femeia nu „face ceea ce trebuie” și avortează. Alteori, presiunea este mai subtilă: „Este decizia ta, dar…”
Din păcate, toate dovezile arată că avortul pentru „salvarea unei relații” nu funcționează aproape niciodată. Multe cupluri se despart la scurt timp după avort. Altele supraviețuiesc doar pentru că partenerii sunt încă legați prin durere. Aceste relații se transformă adesea în ritualuri de tristețe prelungită, distructive reciproc.(1) Chiar și cuplurile căsătorite sunt adesea separate de un avort, cu excepția cazului în care pot găsi o modalitate de a finaliza procesul de durere sufletească împreună.
Avortul produce furie, resentimente și amărăciune față de cel care nu a susținut sau care a ignorat dorința de a păstra copilul.
În același timp, în relație există adesea o presiune extraordinară de a ascunde adevăratele sentimente de durere sau vinovăție. Aceasta poate fi mai ales o problemă pentru bărbați, care sunt adesea învățați să-și ascundă emoțiile. De asemenea, bărbații se pot simți obligați să pară „puternici” pentru a nu supăra femeia în continuare.
Bărbații pot fi afectați de avort în multe moduri identice cu cele ale femeilor. Mulți bărbați au raportat probleme post-avort, cum ar fi sentimente de durere, neputință și vinovăție, disfuncție sexuală, abuz de substanțe, ura de sine, frica de relații, asumarea riscurilor și comportament suicidar, depresie, tendințe mai mari spre a deveni furioși și violenți și un sentiment de bărbăție pierdută. (2)
Atunci când femeile sau bărbații poartă, într-o relație ulterioară, bagajul emoțional al unui avort nerezolvat, acest lucru poate provoca probleme în moduri subtile și chiar dramatice.
Și este mai ales o problemă atunci când avortul se păstrează ca un secret față de celălalt, și în acest fel nu sunt capabili să-și înțeleagă ciclurile emoționale. Distorsiunile în comportament care rezultă atunci când soții păstrează secrete unul de celălalt pot fi devastatoare pentru o căsătorie.
Cel puțin, „nevoia” de a păstra secretul unui avort trecut împiedică cuplurile să dea și să primească dragoste necondiționată. Acest fapt privează relația de posibilitatea de a-și atinge potențialul maxim.
Nu este o coincidență faptul că ratele avortului și ale violenței în familie au crescut aproape în același timp. Avortul, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, este asociat cu ura de sine, cu un comportament auto-pedepsitor și o tendință crescută de a-ți îndrepta mânia și furia asupra celorlalți.
O femeie care are tendințe de autodistrugere sau de suicid, dar care se teme să se rănească în mod deliberat, poate să se implice într-o relație cu un bărbat violent. O relație violentă îi poate permite atât să-și exprime propria furie, cât și să experimenteze ceea ce ea simte inconștient că este „pedeapsa pe care o merit”. Din cauza că se urăște și se subestimează, ea poate rămâne în această relație deoarece se gândește că nu merită ceva mai bun.
Cu siguranță, există multe alte cauze de violență în familie. Dar dovezi statistice substanțiale și multe studii de caz arată că avortul contribuie la această tragedie națională.
Până când aceste femei și bărbați nu vor beneficia de un mediu care promovează vindecarea post-avort, probabil ele vor rămâne prinse în aceste cicluri de violență.
Note
- Franke, L. Bird, The Ambivalence of Abortion (New York: Random House Inc., 1978) p. 63. Vezi, de asemenea, Reardon, Aborted Women, 45.
- Strahan, T., “Portraits of Post-Abortive Fathers Devastated by the Abortion Experience,” Assoc. for Interdisciplinary Research in Values and Social Change, Nov./Dec. 1994.
About Post Author
