In publicatia La revue médical suisse, Jean-Yves Nau propune o dezbatere asupra statutului embrionului, intr-un articol intitulat „Des foetus humains et de leur statut”. Amintind despre descoperirea a 350 de feti umani in recipiente din sticla, intr-o camera mortuara a spitalului Saint-Vincent-de-Paul, in august 2005, Jean-Yves Nau se intreaba: „Nimic nu ne impiedica sa vedem ca aici se pune problema deosebit de delicata a statutului embrionului si a fatului uman, copilului care urmeaza sa se nasca”.
Jurnalistul constata ca aceasta intrebare se pune cu pregnanta in tarile occidentale, impreuna cu alte teme care constituie o problema tot mai mare a contraceptiei si reproducerii, a dezincriminarii practicarii intreruperii voluntare de sarcina, a progresului rapid al procrearii medicale asistate, a ecografiei obstetricale, a diagnosticului prenatal etc. Autorul constata ca este dificil sa ne intrebam asupra statutului fatului uman, fara a fi invinuiti de „a cauta sa punem pentru partea in chestiune categoriile de persoane si de lucruri mostenite din dreptul roman” si de „a fi suspectati ca incercam sa respingem dezincriminarea avortului”.
Jean-Yves Nau observa ca chestiunea este tabu si dificil de abordat daca nu se inscrie intr-un curent de idei. „La aceasta ora, in Franta, doar cativa specialisti curajosi in filozofia stiintelor si in dreptul medical au indraznit sa se intereseze de acest subiect de mare risc, caruia afacerea de la Spitalul Saint-Vincent-de-Paul vine sa-i confere, in mod brutal, o noua actualitate”.
Jurnalistul este de parere ca „ar trebui sa se aleaga cat mai repede, chiar cat mai repede posibil, intre «persoana umana potentiala» si «potentialitatea persoanei umane». Epoca noastra ar trebui sa incerce sa se consacre cercetarii corespunderii intre drept si moravuri, ceea ce ar permite, in final, definirea statutului dezvoltarii omului, care ar include si acel spatiu timp, ce porneste de la conceptie si pana la nastere.”
El subliniaza „oscilarile Comisiei nationale franceze de etica intre doua definitii, cea a „persoanei umane potentiale” si a „potentialitatii persoanei umane” si precizeaza faptul ca aceasta comisie insasi uita ca nu exista nici o „persoana” care sa nu fie „umana”.
Jean-Yves Nau face referire la reflectiile dr.Roger Bessis, pionier al tehnicii ecografice obstetricale, vicepresedintele Colegiului francez de ecografie fetala si autorul cartii „Qui sommes-nous avant de naitre?”. In lucrarea sa, dr. Roger Bessis explica faptul ca epoca noastra trebuie sa inventeze „o a treia cale”, care ar permite conferirea unui statut fatului. „Nu fatul este cel care are dreptul la un statut, deoarece el este o persoana, ci persoana care va fi, care are dreptul la un statut chiar si atunci cand aceasta persoana nu este decat un fat”, subliniaza el. „Nu este vorba despre dreptul fatului, ci acela al adultului de a nu fi penalizat printr-un start neferict in vietii si acela al societatii de a se proteja de devieri in practica medicala, si chiar in politica.” Jurnalistul se intreaba: „E de inteles oare acest lucru? Daca da, de cine?”. (La revue medical suisse, 19 septembrie 2007)
About Post Author
