Comentarii pe marginea decesului Eluanei Englaro

Autor: Larisa Iftime

Putini ziaristi romani au facut comentarii pe marginea decesului Eluanei Englaro, italianca de 38 de ani, aflata in coma de 17 ani, care a murit pe 9 februarie anul curent, dupa ce a fost debransata de la aparatele care o mentineau in viata. Decizia acestei morti a fost sustinuta de tatal ei, care a obtinut, in acest sens, o decizie judecatoreasca.

Cazul a starnit mari dezbateri, in Italia, dar si in lume, iar cei care au sustinut ca nu poti sa omori un om viu din simplul motiv ca nu mai moare au fost destul de multi. Premierul Berlusconi s-a opus si a facut tot ce a putut ca sa opreasca aceasta omucidere voita. in momentul in care Eluanei i s-a intrerupt alimentatia, Silvio Berlusconi a trimis Parlamentului, spre dezbatere, un decret-lege, ca nimeni sa nu mai ajunga sa fie omorat in Italia astfel.

Comentand pe marginea acestei situatii tragice, jurnalistul roman, Dan Alexe, corespondent al “Romaniei libere” la Bruxelles (Romania libera, 12 februarie 2009), s-a lansat in aprecieri defaimatoare, afirmand chiar ca Berlusconi a dat dovada de grosolanie, atunci cand a declarat ca “Eluana nu trebuie sa moara atata vreme cat mai poate face copii”. Mai aflam apoi de la acest jurnalist, care pare sa exprime si opinia acestei publicatii, din moment ce nu a publicat si o opinie diferita, ca “eutanasia” inseamna in traducere “moartea blanda” sau “moartea buna” si ce bine este ca tari ca Belgia, Olanda si Luxemburg au adoptat “dreptul de a muri in mod demn”. Nu-mi aduc aminte sa fi citit pana in prezent o opinie atat de cinica care sa fi venit din partea unui ziarist roman. Dar, avand in vedere ca domnia sa se inspira din sursele pe care le are la indemana, intr-o tara civilizata (saracii romani sunt atat de necivilizati, incat nu stiu nici a muri!), este de inteles o asemenea atitudine. Domnia sa ne lumineaza: “in aceste tari, orice bolnav incurabil care, conform avizului medicilor, trece prin suferinte insuportabile, fara a exista posibilitatea unei ameliorari, poate cere sa fie eutanasiat.” in afara de faptul ca jurnalistul trunchiaza adevarul, pentru ca si in aceste tari cazurile de eutanasie nasc multe reactii si dezbateri, aceasta fraza, luata asa cum a fost scrisa, impulsiv, naste cateva intrebari… Suferinta este insuportabila pentru cel care sufera cu adevarat sau pentru cei din jurul lui? In al doilea rand, daca nu poti comunica, fiind in coma, cum sa ceri eutanasierea? Pe marginea acestor intrebari, au fost facute studii, au fost scrise carti, iar in sanul comunitatii medicilor si jurilstilor de pretutindeni, au aparut multe polemici. Realitatea arata ca, deocamdata, persoanele cu boli incurabile cer rareori sa fie eutanasiate.

Mai departe, Dan Alexe foloseste cuvinte si aprecieri grotesti, spunand ca, in urma unui accident de automobil, Eluana a fost transformata “intr-o leguma umana”. Afirma cu seninatate, nici mai mult nici mai putin, ca, deoarece “leziunile creierului Eluanei erau ireversibile (…) respectiva planta umana trebuia eutanasiata”. Jurnalistul da ca exemplu cazul scriitorului Hugo Claus, care “atins de Alzheimer, a ales sa fie eutanasiat”. Si din aceasta “recomandare”, reiese clar ca acest caz a fost comentat nu numai cu reavointa, dar si cu o usurinta profesionala de neinchipuit. Caci e o diferenta foarte mare intre cazurile in care se cere personal eutanasierea si cele in care cei aflati in dificultate sunt “eutanasiati”, de fapt, ucisi, de altii.

Editoriale © Asociatia Provita Media

Varia

Leave a Reply