Moartea omului, transformata intr-un “show”, la Muzeul “Grigore Antipa” din Bucuresti

Dlui academician dr. Dumitru MURARIU, Director General al Muzeului Național de Istorie Naturala “Grigore Antipa”

SCRISOARE DESCHISA

Domnule Director General al Muzeului Național de Istorie Naturala “Grigore Antipa”,

Afland despre expoziția intitulata „The Human Body”, pe care Muzeul Național de Istorie Naturala “Grigore Antipa” o va deschide pe 22 martie a.c., consider, in nume propriu, dar și al Asociației Provita Media, pe care o conduc, ca trebuie sa Va aduc la cunoștința cateva din problemele grave de conștiința pe care le implica acest eveniment.

Ce fel de corpuri vor vedea vizitatorii la Muzeul „Grigore Antipa”? Potrivit organizatorilor, corpurile umaneprovin din China, „au fost donate, in conformitate cu legislația chineza, catre Dalian Hoffen Biotechnique Laboratory”. Mai aflam ca aceste corpuri „sunt nerevendicate, iar moartea lor a survenit din cauze naturale.” 

Se știe foarte bine ca spitalele militare si clinicile din China au fost acuzate, in presa internaționala, dar și in rapoarte și anchete internaționale, in repetate randuri, de trafic de organe și de acoperirea unor astfel de infracțiuni. S-a afirmat de multe ori ca trupurile decedaților expuse in asemenea expoziții, aparțin prizonierilor executați in inchisorile chinezești.

Incepand cu anul 2006, ziarul american „New York Times” și programul TV „20/20” au relatat despre existența, la nivel internațional, a unei „piețe negre” de cadavre și organe chinezești, ceea ce a dus la o ancheta a Congresului american. De aceasta investigație s-a ocupat Procurorul General de New York, Andrew Cuomo. Investigația a dus la demisia  directorului executiv al Premier Exhibitions, Arnie Geller, care a organizat astfel de expoziții in mai multe orașe din SUA. Ca urmare a anchetei Cuomo și a deciziei ulterioare din 2008, pe prima pagina a site-ului Premier Exhibitions este afișat un avertisment cu privire la originea presupusa a trupurilor și feților umani expuse: „Aceasta expoziție afișeaza ramașițe umane ale cetațenilor sau rezidenților chinezi, primite inițial de Biroul chinez de Poliție. Biroul chinez de Poliție poate primi corpuri [umane] din inchisorile chineze”. De asemenea, tot aici se mai menționeaza ca Premier Exhibitions „nu poate verifica independent” daca organele aparțin sau nu prizonierilor executați. Atat activistul chinez pentru drepturile omului Harry Wu, cat și directorul organizației „Drepturile omului in China”, au protestat impotriva acestei expoziții din motivele aratate mai sus.

In continuare, in presa internaționala, ca și in literatura de specialitate, parvin date, care atesta existența unui fenomen de prelevare abuziva și vanzare de organe de la prizonierii din inchisori și lagare din China. In 2000, in localitatea chineza Dalian, provincia Liaoning, s-au deschis doua fabrici de plastinare a corpurilor umane. Potrivit site-ului The Epoch Times, inalți oficiali chinezi din aceasta provincie au fost implicați in traficul internațional de organe.

Efectuarea de anchete complete jurnalistice sau de anchete de catre instituții care apara drepturile omului pare a fi un fapt imposibil. Avocații pentru drepturile omului, David Matas și David Kilgour, in anul 2006, au incercat sa studieze problema transplanturilor ilegale de organe in China, insa autoritațile chineze locale nu le-au permis. Datele pentru raportul lor, intitulat „Bloody Harvest”/ „Recoltare sangeroasa”, care a fost lansat in același an, au fost colectate de la distanța. In 2012, David Kilgour a publicat, impreuna cu Torsten Trey, lucrarea „State Organs: Transplant Abuse in China”. Potrivit statisticilor prezentate in presa, in China, mai puțin de 5% din membrii familiilor deținuților sunt de acord sa doneze corpul celor executați și nu mai mult de 5% din corpuri raman nesolicitate de rudele defunctului. Pe fondul acestor dezvaluiri și al altor investigații internaționale, afirmația ca materialul pentru expoziția „The Human Body”, de la Muzeul „Grigore Antipa” a fost luat de la „donatori voluntari” pare daca nu falsa, cel puțin discutabila.

Iata și cateva ecouri din presa franceza cu referire la acest tip de expoziție. In anul 2009, expoziția „Our Body” de la Paris a fost inchisa prin decizie judecatoreasca. „Locul potrivit pentru un cadavru, dupa lege, este cimitirul”, a declarat judecatorul Louis-Marie Raingeard. El a decis ca expoziția constituie o „comercializare a trupului” uman și ca „este o ofensa evidenta adusa respectului cuvenit” pentru morți. Fraza din textul de prezentare a expoziției de la București – „Toate exponatele sunt tratate cu maxima grija și respect” – ni se pare lipsita cu totul de credibilitate, ba chiar un mod de a induce in eroare vizitatorii. Ce respect poți sa-i aduc unui cadavru, atata timp cat il plimbi prin lume ca sa fie „admirat”? Cu atat mai mult cu cat aceste cadavre „nu au fost revendicate”?

In textul reclamei expoziției de la București se spune ca evenimentul urmarește un caracter „educativ și științific”. Realizatorii și-au propus, citam, „sa schimbe modul in care vizitatorii percep corpul uman, oferind romanilor, in premiera, o șansa unica de a-și privi organismul prin ochii unui chirurg și de a «experimenta» o incursiune vizuala in interiorul sau”. Apoi, se mai precizeaza, in același stil, ca „scopul expunerii este și acela de a-i determina pe vizitatori sa-și respecte și sa-și ingrijeasca organismul, acordand atenție felului in care aleg sa traiasca”. Oare este nevoie sa expui 200  de cadavre secționate, ca oamenii sa ințeleaga ca trebuie sa-și ingrijeasca corpul sau ca fumatul este daunator?

O astfel de intalnire cu cei 200 de morți, in aceasta forma, a produs accidente cu impact psihic, in mai multe locuri. La expoziția de la Haifa, in Israel, o femeie, originara din orașul Aktiubinsk (Rusia), a recunoscut intr-un exponat pe iubitul ei, disparut in urma cu trei ani. Ea a fost cuprinsa de un acces puternic de isterie. In 2011, la Riga (Letonia), mulți oameni au parasit sala deprimați, unii  intr-o stare de depresie profunda, alții au acuzat stari de greața, amețeli și slabiciune. La locul expoziției a venit, aproape in fiecare zi, ambulanța. Este clar ca autorul expoziției incearca sa se foloseasca de caracterul șocant al morții unui om intr-un asemenea spectacol.

La adresa acestui tip de expoziție, au existat reacții firești de protest, atat din partea oamenilor de știința, din partea liderilor comunitaților religioase, precum și din partea oamenilor obișnuiți. In articolul de prezentare a acestui tip de expoziție itineranta de pe site-ul Wikipedia, se vorbește despre provocarile de natura etica ale evenimentului. Coordonatorul științific de la Muzeul de Știința „Carnegie” din SUA, de exemplu, a demisionat din funcție, invocand convingerile sale religioase. Prin intrebarile sale cu privire la proveniența corpurilor, ea și-a exprimat oroarea fața de ideea de a expune „ramașițele umane” la o expoziție. Profesorul Anita Allen, bioetician la Universitatea din Pennsylvania (SUA), a declarat ca a da bani ca sa te „holbezi” la ramașițe umane trebuie sa ridice mari ingrijorari asupra persoanelor in cauza. Thomas Hibbs, etician de la Universitatea Baylor (SUA), compara expunerea de cadavre cu pornografia, pornind de faptul ca persoana este redusa la „manipularea unor parți ale organismului, lipsite de orice semnificație umana mai larga”. Rabinul Dany Schiff (SUA) a declarat ca „și daca s-ar fi obținut acordul [celor decedați], tot trebuie sa ne intrebam ce putem spune despre o societate, care ofera corpuri umane spre vizionare, sub sticla, unui public flamand”.

Asemenea reacții arata ca, in imaginarul comun, corpul omului nu este o abstracție, nu e o haina pe care sufletul o lasa atunci cand parasește lumea pamanteasca. Corpul inseamna o fața concreta a unei persoane, pe care cei din jur, fie membrii familiei, fie prietenii o prețuiesc foarte mult. Chiar popoarele cele mai salbatice nu și-au lasat morții neingropați, ci au avut grija sa-i ingroape. Iar in viziunea noastra creștina, corpul reprezinta un templu, in care Dumnezeu a așezat sufletul. Faptul ca moartea omului este transformata intr-un „show” reprezinta un sacrilegiu teribil, o batjocorire a culturii despre viața și moartea omului, creație a lui Dumnezeu. Spectacolul nu poate fi decat o bataie de joc fața de misterul incomprehensibil al morții. Acest tip de expoziție nu poate decat sa corupa oamenii, sa le hraneasca sufletele cu cruzime diabolica, cu indiferența fața de suferința altora și fața de agresivitate.

De ce cadavrele expuse provin anume din China?  De ce atat de multe corpuri „nerevendicate”? De unde apar atat de multe rude gata sa renunțe la inmormantarea corpului? Cum se face ca, dintr-o data, atat de mulți condamnați la moarte s-au decis sa-și doneze post-mortem corpul pentru știința? De ce autorul nu a realizat aceste corpuri din plastic? De ce a trebuit sa foloseasca anume cadavre umane? Toate acestea sunt intrebari pe care, cred, mulți vizitatori și le vor pune in diferite forme. Iar ele vor ramane fara raspuns, intunecandu-le sufletul sau contorsionandu-le psihicul.

Nu in ultimul rand, trebuie sa Va atenționam ca, judecand dupa box-office-ul acestui tip de expoziții organizate in mai multe orașe din lume – in Romania, prețul unui bilet e de 50 sau 60 de lei pentru adulți (nu pentru orice buzunar) –, caracterul educativ și științific nu este decat un paravan dupa care se ascunde o afacere profitabila.

De aceea, domnule academician Dumitru MURARIU, Director General al Muzeului National de Istorie Naturala “Grigore Antipa”, Va rugam sa decideți blocarea acestui spectacol macabru și degradant.

Cu deosebita considerație,

Larisa Iftime, traducator, președinta Asociației „Provita Media”, București