sustine dna Antonia Tully, coordonatoarea Proiectului „Safe at School” din Marea Britanie
https://www.youtube.com/watch?v=E8wMysU_w7k
La inceputul saptamanii, pe 16, 17 si 19 martie, Antonia Tully, coordonatoare a Proiectului „Safe at School” (In siguranta la scoala) din Londra, Marea Britanie, a tinut un ciclu de conferinte la Bucuresti si Timisoara, despre nocivitatea orelor de educatie sexuala pentru copii. Tema conferintelor sale a fost: „Educatia sexuala si sexualizarea copiilor. Situatia din Marea Britanie”.
Pe parcursul celor trei conferinte, dna Tully a abordat chestiuni despre modul de predare a acestor ore, pretextele ce stau la baza promovarii acestei materii in scoli, impactul asupra copiilor si ce putem face noi, parintii, in rolul de educatori primari in protejarea copiilor de astfel de ore. Domnia sa s-a referit in principal la programa scolara pentru copiii de 5-11 ani din Marea Britanie.
Iata principalele idei care se desprind din conferinta dnei Tully:
1. In scolile din Marea Britanie, in prezent, se folosesc materiale grafice explicite, pentru a invata copiii despre relatiile sexuale. Parintii sunt exclusi, lor nu li se arata nimic din ceea ce se preda la ore. Iar copiii sunt traumatizati.
Spre exemplu, programul „Living and growing” (Crestere si dezvoltare) le prezinta copiilor de 5-11 ani organele lor sexuale si le face cunoscut copiilor cu acestea; ii introduce in ceea ce inseamna actul sexual; normalizeaza relatiile sexuale la copii.
2. Impactul acestor ore asupra copiilor: este o interventie brutala in inocenta si intimitatea copilului. Toata rezerva naturala a copilului de respingere fireasca a chestiunilor sexuale este destabilizata si distrusa. Este contrar dezvoltarii normale a copilului. Copilul se simte prins intr-o capcana intre scoala si familie, pentru ca una i se spune acasa si complet alta la scoala. Odata ce imaginile sexuale sunt asezate, prin aceste ore, in mintea copilului, nu i le mai poate scoate nimeni de acolo.
3. Cum sunt tratati parintii: Scolile nu arata toate materialele de educatie sexuala parintilor. Practic, parintii sunt ignorati de catre factorii de decizie. Din aceasta cauza, parintii se gasesc in conflict cu scoala. Scoala pune accent pe „experti instruiti”, care le vorbesc copiilor despre sexualitate si relatiile sexuale. Mass-media perpetueaza mitul ca parintii nu pot si nu vor sa vorbeasca cu copiii lor despre sexualitate si chestiuni care tin de sex. Exista insa multi parinti care au inceput sa ia atitudine fata de aceasta abordare a scolilor.
4. Pretextele pentru mai multa educatie sexuala in scoli si chiar presiuni pentru obligativitatea acesteia sunt: reducerea sarcinilor la tinere; protejarea copiilor de abuzul sexual si, mai nou, combaterea hartuirii homofobe. Totusi, nu exista nici o dovada ca educatia sexuala reduce sarcina la adolescente. In Marea Britanie a avut loc o scadere in ansamblu a sarcinii la adolescente din 2008, dar acest lucru se datoreaza: utilizarii mai intense a contraceptiei de lunga durata; imigrarii; duratei mai lungi de scolarizare a copiilor; declinului, in paralel, al abuzului de alcool si de droguri. Nu exista nici cea mai mica dovada ca educatia sexuala ar contribui la aceasta scadere.
De asemenea, nu exista dovezi ca copiii care nu primesc educatie sexuala sunt mai vulnerabili la abuzul sexual asupra copilului. In ultimele trei mari scandaluri de abuz sexual din Marea Britanie, s-a constatat, in urma rapoartelor oficiale facute, ca lucratorii medicali care ofereau contraceptie fetelor de 13 ani treceau cu vederea abuzul. Ei erau preocupati mai degraba sa le respecte acestor copii drepturile sexuale (sic!), in loc sa se intrebe de ce apelau fete de 13 ani frecvent de contraceptie. Referitor la intimidarea homofoba, la fel, nu exista nici o dovada ca exista o intimidare din cauza orientarii sexuale. Copiii se pot tachina unii pe altii din cauza ca sunt prea grasi, prea slabi, au parul rosu, poarta ochelari etc., dar nu cu privire la orientarea sexuala. Intimidarea homofoba este doar o perdea de fum in spatele careia se promoveaza homosexualitatea din clasele primare, iar copiii, la aceasta varsta, nu pot fi decat manipulati.
Care ar fi abordarea buna, propusa de dna Antonia Tully?
– Parintii sunt experti in invatarea propriilor lor copii despre chestiuni ce tin de sexualitate
– Scoala trebuie sa sprijine si sa incurajeze parintii in acest rol
– Nu trebuie sa existe nici un fel de prezentare a activitatii sexuale la clasa
Urmatoarele documente internationale vin in sprijinul parintilor in pozitia lor de educatori principali ai copiilor lor in aceste chestiuni:
1. Conventia Europeana despre drepturile omului: Protocol 1, Articolul 2, Dreptul la educatie:
„Nici unei persoane nu i se va refuza dreptul la educatie. Statul va respecta dreptul parintilor de a asigura asemenea educatie si invatare in conformitate cu propriile lor convingeri religioase si filozofice”.
2. Conventia ONU privind drepturile copilului, Articolul 18:
„Guvernele trebuie sa faca tot ceea ce le sta in putinta pentru a sprijini pe ambii parinti in cresterea copiilor lor”… „Parintii sau tutorii au cea mai mare responsabilitate pentru educarea copiilor; ei trebuie sa urmareasca intotdeauna interesele superioare ale copilului”.
3. Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Articolul 26:
„Parintii au dreptul primordial sa aleaga tipul de educatie ce va fi dat copiilor lor”.
La sfarsitul fiecarei conferinte, participantii au intretinut un dialog viu cu dna Tully, care a mai subliniat ca suntem norocosi ca acest tip de educatie nu este obligatorie in scolile din Romania si ca exemplele proaste deja exista, au produs efecte nocive si nu le putem prelua pur si simplu.
Conferinte © Asociatia Provita Media
About Post Author
