Sursa: http://www.genethique.org, 16 octombrie 2018
Tatăl, o figură de care copilul se atașează de la naștere, este la fel de indispensabil ca și mama pentru buna dezvoltare a copilului. Cele mai recente studii arată că și tații devin fiziologic „însărcinați” în felul lor: variații ale hormonilor în timpul sarcinii și în jurul nașterii, fenomenul „couvade“, și chiar depresie postpartum, pentru că „tații trăiesc, de asemenea, o schimbare mare de identitate prin nașterea unui copil”.
„De fapt, cercetătorii au descoperit în ultimii ani că fluctuațiile hormonale afectează și tații! S-a observat că nivelurile de testosteron și vasopresină se diminuează, ca să menționăm doar acești doi hormoni, când tata se apropie de nou-născut. Conform ipotezelor, acest lucru ar favoriza atașarea de copil, limitându-i agresivitatea și crescându-i sensibilitatea la plânsul bebelușului”. Acest joc al hormonilor ar fi, ca și în cazul mamei, cauza unei posibile depresii postnatale. Prezent în 12% dintre mamele tinere, el se manifestă și la 10% dintre tați, fenomen despre care se vorbește puțin. Creșterea cantității de estrogen și prolactină ar fi responsabilă de fenomenul „couvade”, mai cunoscut, care afectează aproximativ 65% dintre tați. Acestea sunt „simptome similare cu cele cu care se confruntă femeia gravidă, cum ar fi tulburările de somn, tulburările digestive sau creșterea în greutate”.
În maternitate, tații nu sunt doar vizitatori. „Din 2015, OMS a declarat că inclusiv tatăl e o prioritate pentru serviciile perinatale, deoarece implicarea lui are multe efecte pozitive asupra sănătății mamei și a copilului”. Potrivit lui Marie Guerin și Sarah Boccon-Gibod, două moașe elvețiene, care au oferit asistență în ceea ce privește sănătatea mintală a tinerilor tați „includerea lor este o prioritate, (…) deoarece ocupându-ne de tați, avem grijă și de copiii lor, iar investirea în copilăria timpurie este cea mai profitabilă investiție în lume, potrivit UNICEF”.
About Post Author
