Publicatia Le Parisien revine asupra subiectului primului copil britanic selectionat pentru a nu fi purtator de gene BRCA1, care predispun la cancer mamar. In revista se afirma ca „acest gen de diagnostic de preimplantare care vizeaza selectionarea embrionilor fara factori de risc de cancer este autorizata si in Franta” dar ca aceasta practica a ramas „pana acum confidentiala”.
Legea bioeticii din 2004, in vigoare astazi in Franta, rezerva accesul la diagnosticul de preimplantare (DPI) cuplurilor care au „o mare probabilitatede a da nastere la un copil atins de o maladie genetica de o gravitate particulara, recunoscuta ca incurabila in momentul diagnosticului”. Insa, interzicand recursul la DPI pentru „formele ereditare de cancer cu evolutii tardive”, legiuitorii au introdus o exceptie pentru „situatiile rare familiale in care tumorile sunt, in particular, evolutive si decesul in special des si precoce”.
Revista da exemplul Centrului pluridisciplinar de diagnostic prenatal (CPDPN), care are in componenta geneticieni, ginecologi, care enumera cererile primite. Conform Agentiei de Biomedicina, intre ianuarie 2000 si ianuarie 2007, au fost autorizate 22 de selectii asociate cu risc de cancer, din care au ajuns sa se nasca 6 copii fara anumite forme ereditare rare de cancer sau maladii asociate (polipoza adenomatoasa familiala, maladia lui von Hippel-Lindau, scleroza tuberoasa Bourneville). Largirea campului de aplicare a DPI va fi dezbatuta in cursul revizuirii legii bioeticii pe 2004, prevazuta pentru 2009-2010.
Emmanuelle Prada-Bordenave, directoarea Agentiei de biomedicina, adauga ca „nu se pune problema largirii dispozitiilor legislative actuale. Nu este de cuviinta sa se permita programarea unui copil cum doreste cineva”. Seful Serviciului de Genetica de la Institutul Curie, Universitatea Paris-Descartes si membru al Comisiei Consultative Nationale de Etica, profesorul Dominique Stoppa-Lyonnet, precizeaza: „Noi nu incurajam DPI in cancere cu evolutie tardive; amintim ca DPI este o procedura prea grea si ca, in 80% din cazuri, exista un esec, precum si consecinte psihice asupra cuplului.” (Le Parisien, 16 februarie 2009)
About Post Author
