Misiunea de revizuire a Legii bioeticii franceze a abordat in aceasta saptamana chestiuni legate de donarea de gameti, cu participarea profesorului René Frydman, seful serviciilor de obstetrica-ginecologie de la Spitalul Antoine-Béclère (Clamart) si a psihanalistei Geneviève Delaisi de Parseval. Procrearea asistata medical va fi unul dintre punctele cele mai dezbatute din cadrul revizuirii legii amintite. In centrul dezbaterilor, se afla chestiunea mentinerii sau nu a anonimatului donatorilor de gameti, aceea a gratuitatii acestor donatori si cea a mamelor purtatoare (mamelor-surogat).
Pentru Helene Letur-Konirsch, responsabil cu activitatea donarii de ovocite de la Institutul Montsouris (Paris), principala problema din aceasta chestiune este cea a decalajului dintre cerere si oferta Decalajul provine din insuficienta mijloacelor alocate echipelor, lipsa campaniilor de informare pe aceasta tema, dar de asemenea, si nerecunoasterea de catre societate a demersului „donatoarelor”. Ea pledeaza in aceeasi masura, atat pentru anonimatul donatorilor, cat si pentru cel al donatoarelor de ovocite.
Geneviève Delaisi de Parseval se intreaba despre consecintele acestei „donari” asupra copilului. „Anumiti copii dintre acestia, ajunsi la varsta maturitatii, nu suporta ideea ca statul sa cunoasca despre ei mai multe decat stiu ei insisi. Ei se simt discriminati… Nu-si cauta tatal biologic (sau mama), ci vor sa-si inteleaga istoria, sa stie de ce tatal a acceptat gestul donarii…”. Profesorul Frydman, la randul sau, promoveaza o solutie de mijloc, prin care, acei copii care doresc, atunci cand ajung la varsta maturitatii, sa aiba dreptul de a cunoaste numele donatorului, daca acesta din urma este de acord. (La Croix, 5 februarie 2009)
About Post Author
