Cresc îngrijorările legate de constrângerea la eutanasie

S-a descoperit că medicii canadieni au recoltat organe de la victimele eutanasiei.

Sursa: SPUC, 8 ianuarie 2020
S-au intensificat îngrijorările în legătură cu constrângerea la eutanasie, după ce s-a descoperit că medicii canadieni au recoltat organele unui om recent eutanasiat pentru a satisface cererea de organe pentru donare. John Smeaton, directorul executiv al SPUC, a declarat: „În încercarea de crea beneficii pentru pacienți, oricât de presant ar fi un caz, trebuie întotdeauna respectate drepturile fundamentale ale potențialilor donatori și ale familiilor lor.”

Potrivit presei canadiene, oamenii care sunt eutanasiați, în regiunea Ontario, servesc drept sursă de organe și țesuturi, pentru a răspunde cererii crescânde a pieței de organe umane. În primele 11 luni ale anului 2019, pacienții eutanasiați din Ontario au furnizat organe pentru 18 pacienți și țesuturi pentru 95 de pacienți în așteptare. Aceasta a fost o creștere semnificativă, de 14 la sută, față de 2018 și o creștere de 109 % față de 2017.

Dl Smeaton a spus: „Există dovezi din ce în ce mai mari că, în ceea ce privește așa-numita «moarte asistată de medic», constrângerea joacă un rol substanțial pentru multe persoane vulnerabile. Combinarea acestei decizii cu donarea de organe complică și mai mult problema constrângerii. Trebuie să recunoaștem realitatea îngrijorătoare care arată că multe persoane vulnerabile care au fost eutanasiate fără consimțământ, ar fi putut fi, de asemenea, sursă de organe pentru recoltare, fără consimțământul lor explicit. Acestea sunt chestiuni grave, cu care se confruntă toți cei care doresc să promoveze forme etice de donare, protejând în același timp donatorii și binele comun.”

Ignorarea chestiunilor etice grave

SPUC a relatat recent despre atitudinile statului britanic față de donarea de organe, subliniind că ar putea submina drepturile potențialilor donatori și ar ignora probleme etice grave de consimțământ și constrângere

John Smeaton a spus: „Este adevărat că donarea de organe este bună, dar numai în măsura în care nu produce nici un rău, anume moartea donatorului și, mai grav, dacă aceasta nu este însoțită de consimțământul său explicit. Înlăturarea consimțământului explicit, care este posibil prin politici de «consimțământ prezumat» reglementate de stat, subminează baza etică a donării și intensifică îngrijorările legate de unele aspecte ale donării de organe, cum ar fi recoltarea organelor vitale de la pacienții inima cărora încă bate.”

De asemenea, au apărut îngrijorări cu privire la protejarea bunăstării persoanelor vulnerabile în fața constrângerii de a accepta să-și doneze organele și asigurarea că nu apare un sistem care face ca persoana să fie un simplu instrument, folosit pentru binele altora.

Dl Smeaton a adăugat: „Statul nu ar trebui să presupună că deține corpul cetățenilor săi, fie în viață, fie pe moarte. Mai degrabă, rolul său este de a servi interesele cetățenilor, a căror existență și rămășițele trupești ale cărora trebuie cinstite”.

Varia