În Irlanda de Nord, legea nu mai apără bebelușii nenăscuți, ci îi omoară prin avort la cerere până la 24 de săptămâni

de Larisa Iftime

În miez de noapte, laburiștii englezi de la Westminster au spulberat ultimul bastion al protecției copiilor nenăscuți din Marea Britanie: legea pentru protecția copiilor nenăscuți din Irlanda de Nord. Ce s-a întâmplat cu o regiune care respectă tradițiile coroanei britanice, mai conservatoare chiar decât Anglia cea conservatoare? Asociația Provita Media deplânge situația bebelușilor nenăscuți din Irlanda de Nord, rămași fără de nici o apărare în fața avortului.

În noaptea spre 22 octombrie 2019, chiar la miezul nopții, reperul conservatorismului Regatului Unit a fost dinamitat: avortul și căsătoria între persoane de același sex au fost permise oficial. Doar Adunarea Legislativă a Irlandei de Nord ar fi putut inversa această decizie radicală, însă termenul limită pentru a bloca decizia Înaltei Curți din Belfast, potrivit căreia interzicerea avortului e o încălcare a drepturilor omului, a expirat la 20 octombrie 2019. În aceste condiții, grupul Partidului Unionist Democrat din Adunarea Irlandei de Nord, care dorea blocarea acestei decizii judecătorești, s-a arătat a fi neputincios în fața schimbării legii, din cauza trădării Partidului Social-Democrat și Laburist. Irlanda de Nord e obligată să aplice o lege pe care nimeni nu a votat-o și pe care societatea nu o sprijină.

Acum aproape 99 de ani, în noiembrie 1920, Rusia sovietică devenea prima țară din lume care legaliza avortul. Legalizarea s-a produs ca urmare a Decretului Comisariatului pentru Sănătate și al Comisiei pentru Justiție a Poporului, din 16 noiembrie 1920, „Cu privire la întreruperea artificială a sarcinii”. Nici în Rusia sovietică nimeni nu a votat schimbarea acestei legi. S-a produs peste noapte, printr-o semnătură a unui comisar al poporului.

Bolșevicii au încercat să facă tot posibilul pentru a distruge societatea „burgheză”. În primul rând, doreau dispariția oricărei religii și a moralei religioase, distrugând bisericile, omorând preoții sau aruncându-i în închisori. De asemenea, au dorit desființarea familiei, considerând-o instituție „burgheză”, prin legalizarea și accesibilitatea divorțului, în decembrie 1917, prin Decretul despre dizolvarea familiei. („Nu poți fi democrat și socialist, scria Lenin, fără a cere imediat libertatea completă în ceea ce privește divorțul, căci absența acestei libertăți este supra-opresiunea sexului asuprit – femeile”). Comuniștii au dorit o societate de tip nou, agitând lozinca egalității între oameni. (Un refren din ce în ce mai cântat în Vest, unde, în ultima vreme, totul se face în numele egalității). Cine nu era de acord, era supus reeducării în pușcării, sau era  trimis în Siberia, în Gulaguri, sau pur și simplu lichidat prin împușcare.

Oare de ce Rusia este, în continuare, printre primele țări din lume la numărul de avorturi? Potrivit publicației Johnston’s Archive, rata avortului în această țară era, în 2013, de 31,7 avorturi la 1000 de femei. Rata avortului rămâne foarte mare, în toate țările devastate de comunism. Și în România se înregistrează o rată a avortului de 20,7 la 1000 de femei, în 2013, potrivit aceleiași surse. Oamenii din fostele țări comuniste își revin greu, după decenii de comunism, când li s-a interzis credința în Dumnezeu. Mulți oameni a fost torturați și omorâți în închisori, iar cei care nu au fost închiși, în mare parte, au fost mereu hăituiți, urmăriți, ascultați ca nu cumva să critice Partidul Comunist.

Ce crește și se dezvoltă în uterul unei femei însărcinate, chiar din primul moment al concepției, dacă nu un copil? Avortul este violență în cel mai înalt grad. Cum putem să aprobăm violența avortului și, în același timp, să spunem că suntem împotriva violenței? Violența naște violență, indiferent dacă e făcută în condiții igienice de spital sau în alte condiții.

Varia