Editorial semnat de Alina Grigoraş, pentru Provita Media.
„Dezvoltarea personală” versus „Deprinderi de viață” – acelaşi concept!
Trăim timpuri de schimbări vertiginoase, modificări la nivel de societate, educație, relații internaționale care duc sau vor să ducă şi la schimbări de mentalități.
Începând cu anul curent de învățământ în şcoală sunt introduse discipline noi, printre care una obligatorie, care îi priveşte pe toți – „Dezvoltare personală”. Fiind preconizată să fie predată de către diriginte, în cadrul orelor de dirigenție, aceasta s-ar preta să fie o disciplină care îi formează, îi educă pe copiii noştri în mai multe aspecte – comunicare, controlul emoțiilor, prevenirea conflictelor, educație pentru sănătate, dezvoltarea spiritului antreprenorial, pregătirea pentru viitoarea carieră, etc. Precum spun autorii, aceasta reprezintă o disciplină ce are scopul „să susțină elevii în procesul de autocunoaştere, relaționare corectă cu colegii, familia şi mediul din care face parte; să dezvolte abilitățile de comunicare eficientă să dezvolte talentele şi abilitățile personale, orientate spre îmbunătățirea calității vieții prin aderarea la valorile societății contemporane, prin a contribui la realizarea aspirațiilor şi viselor personale într-un mediu de viață sănătos şi sigur”. (Interesant, valorile societății contemporane nu mai sunt cele general-umane?).
Intenții nobile şi mulți susțin că şcoala are nevoie de a asemenea disciplină. Dar studierea atentă a cursului ne face să ne amintim de controversatele „Deprinderi de viață”, ce aveau cam acelaşi scop şi format. Cred că mulți îşi mai amintesc de numeroasele reacții ale părinților, ale unor oameni de cultură, pedagogi, savanți, care au fost categoric împotriva cursului! Un obiect ce întruneşte multe lucruri utile, necesare (dar care sunt predate cu succes în cadrul altor discipline, cum ar fi educația civică), în care sunt picurate, ca nişte picături de dohot, elemente de educație sexuală explicită, adică desfrânare, promovarea contraceptivelor, a relațiilor sexuale „protejate”, educație gender, adică promovarea concepțiilor (fără suport ştiințific), că pe lângă cele două sexe, există mai multe genuri, care pot fi alese, formate prin educație etc.
Vom reproduce câteva fragmente din curriculum referitoare la educația sexuală. De fapt ele sunt incluse, impropriu, la capitolul educație pentru sănătate :
Clasa a VII-a: „Sexualitate şi mituri (Dacă ne întrebăm despre ce mituri este vorba, putem vizita situl „Sexul versus barza”, o platformă on-line în limba română, lansată oficial de către susținătorii educației sexuale din România şi oferită copiilor prin rețeaua Biblionet. Într-o serie de filme video copiilor li se vorbeşte despre relații sexuale în adolescență, masturbare, sex anal etc. ca despre ceva firesc, li se recomandă vizionarea pornografiei, iar concepția precum că acestea ar fi nişte devieri, opiniile medicilor care avertizează că acestea provoacă tulburări de sănătate, sunt numite mituri! – n.a.). Sexualitate şi sex, percepții sociale, sexualitatea şi vârsta preadolescenței, provocări şi corectitudinea comportamentului. Produse şi servicii cosmetice, beneficii şi riscuri.”
Clasa a VIII-a: Sexualitate şi comportament adecvat. Sexualitatea, mod de percepere; comportament adecvat vârstei; Comportamente riscante şi infecțiile sexual transmisibile. Infecții sexual transmisibile; mod de manifestare; riscuri pentru sănătate şi dezvoltarea ulterioară; modalități de prevenire a riscurilor. Sarcină în adolescență: riscuri pentru mamă şi copil. Procese fiziologice, particularități ale sarcinii la vârsta adolescenței; riscuri de ordin fiziologic şi social; comportamentul responsabil şi asumarea responsabilității de către fată şi băiat.
În clasa a IX-a autorii spun mai direct:
Cl. a IX-a: Relații sexuale neprotejate. Responsabilitatea partenerilor.
Tot aici gasim urmatoarea tema, în stricta contradicție cu ideea anterioară:
Casa mea de vis. Mediu armonios de conviețuire a membrilor familiei, „ cuib”, valori materiale versus valori spirituale, utilizarea rațională a resurselor, copiii – valoare supremă. – E unul din puținele exemple de acest fel din acest curs, care de altfel contrazice totalmente ideile expuse mai sus.
Cl. a X-a: Relații sexuale neprotejate. Responsabilitatea partenerilor… Redactarea unor fişe informaționale referitoare la pericolul relațiilor sexuale neprotejate. Elaborarea unui Pliant (care va fi repartizat în instituție).
Cl. a X-a: Promovarea unor modele pozitive în relațiile interpersonale, inclusiv gender. 1.4 Analizarea impactului stereotipurilor şi prejudecăților asupra relațiilor de gen, de familie.
Stereotipuri şi prejudecăți de gen.
Cl a XI-a: Alcătuirea unui glosar la tema gender. Analiza modelelor de relații dintre fete şi băieți: comportamente, roluri, aşteptări din perspectiva de gen.
Construirea unui comportament sexual personal, centrându-l pe concepte valorice şi protecția propriei sănătăți. 3.4. Manifestarea unui comportament activ cu referință la infiltrarea tehnologiilor în viața umană, exprimându-şi atitudine critică față de intervențiile în domeniul genetic. Comportamentul sexual. Valoarea, cultura relațiilor; toleranță față relațiile sexuale în adolescență; normalitate şi deviantă. Maladii sexual transmisibile. Tipuri Discuții: Sănătatea – valoare personală şi socială. Dezbateri referitoare la clonare, grefe, transplant, transfer de gene. Lecție conferință: Comportament sexual – valoare şi sănătate.
Studiind unul din manualele resursă, folosite pentru alcătuirea cursului, „Activități psihosociale în domeniul egalității de gen pentru adolescenți”(https://tdh-moldova.md/index.php?pag=news&id=668&rid=473&l=ro), editat de către ong-ul Terre des Hommes Moldova, am observat că atunci când se vorbește despre relațiile sexuale în adolescență se aduce doar un singur argument – acestea trebuie să aibă loc cu acordul ambilor parteneri (!) și cu grijă pentru sănătate – adică folosind contraceptivele. Nu se vorbește despre abstinență (nu am întâlnit nici în curriculum acest cuvânt), despre abținerea de la relații sexuale, care trebuie să fie asociate cu dragostea, căsătoria, despre fidelitatea partenerilor, cu care trebuie să fie asociat sexul. Aceste argumente, care ar trebui să fie folosite pentru a-i motiva pe adolescenți să amâne relațiile sexuale până la căsătorie. Apropos, acestea sunt recomandate și de organisme guvernamentale din SUA – CDC ( Centrul de Control al Bolilor). În raportul său oficial din 2015, acest organism guvernamental recomandă drept unica metodă eficientă de prevenire a bolilor sexual transmisibile abstinența și fidelitatea partenerilor!. Cele recomandate de CDC sunt în deplin consens cu concepțiile morale și religioase ale părinților din țara noastră (şi nu numai), ce are o tradiție culturală și istorică, izvorâtă din ortodoxie. Cultul familiei a fost specific românilor, inclusiv basarabenilor. Părinții și buneii noștri stimau castitatea, fecioria, fidelitatea până la ultima suflare, aveau câte 7-9 copii și divorțul, bolile sexuale și sarcina la adolescente erau printre ei cazuri excepționale.
După marele scandal cu milioane de lei investite într-un manual care a fost scos din şcoală cu 10 ani în urmă, se repetă acelaşi scenariu. Fără a fi informată opinia publică, în cadrul unei discipline noi, printre alte teme şi tematici, este strecurată pe neobservate, educația sexuală, care, se ştie, a provocat dezbateri în societate şi, evident lucru, este absolut contrară concepțiilor morale, spirituale ale părinților, în general, culturii țării noastre! Atunci când în România timp de ani de zile se discută pe acest subiect, există o mişcare serioasă a părinților îngrijorați de faptul că prin acest curs se încearcă de a-i îndoctrina sexual pe copii, de a promova desfrâul, pornografia, transexualitatea în şcoală, în alte țări, precum ar fi Croația, Canada, au loc proteste masive contra acestei disciplini, la noi, peste noapte, aceasta se introduce fără a consulta părinții, neglijând prevederile Constituției RM (Capitolul 2, art. 24) şi ale Declarației Universale a Drepturilor omului, care afirmă că părinții au, cu prioritate, dreptul să aleagă felul educației care urmează să fie dat copiilor lor (Declarația Universală a Drepturilor Omului, 1950, art.26(3))!
Cum apare conceptul de educație sexuală în lume
Educația sexuală este promovată insistent în ultimii ani în multe țări ale lumii şi precum remarcă unii comentatori, aceasta reprezintă urmările ofensivei unui curent secular-ateu, care este opus culturii şi originilor culturale ale popoarelor europene – creştinismul. Dacă deschidem internetul, pe care acum oricine îl are la îndemână, găsim informații care te pun serios pe gânduri la acest capitol. Educația sexuala modernă a început în anii șaizeci ai secolului trecut şi s-a bazat pe modelul sexualitații umane al lui Alftred Kinsey – un apărător al pedofililor. El credea ca pedofilii nu sunt ințeleși și pedepsirea lor este nedreaptă. „Sexualitatea nu este un apetit ca să fie temperată”, „animalul uman” este pansexual, moralitatea tradițională este distructivă – acestea erau concepțiile promovate de Kinsey. Judith Reisman, om de ştiință, activist social, fost consultant la Capitoliu, FBI şi alte instituții oficiale din SUA, care a studiat temeinic viața şi lucrările lui Kinsey, afirmă că acesta avea grave tulburări psihice, iar cercetările sale nu au fost fondate ştiințific, fiind realizate pe eşantioane nerelevante, pe persoane alese de el – deținuți, pedofili, etc. Reisman afirmă că de fapt sexologia nu este o ştiință, ci o acoperire pentru promovarea homosexualității sau a pedofiliei şi pentru obținerea suportului financiar în acest scop. „Am fost psihiatru timp de treizeci de ani, și credeți-ma, am întalnit și oameni foarte ciudați. Nu ma șocheaza nimic atat de ușor. Dar cand am început sa citesc biografia oficiala a lui Kinsey … Ce pot sa va spun? El a fost – va rog sa-mi scuzați jargonul tehnic – un adevarat caz psihiatric” – afirmă Reisman. (http://www.culturavietii.ro/2015/10/22/este-in-joc-chiar-tara-sunt-in-joc-copiii-si-oamenii-trebuie-sa-fie-mereu-in-alerta/ ). Kinsey a avut un vis, fiind el însuşi o persoană cu devieri sexuale, şi-a propus să-i convingă pe toți că de fapt acesta este un mod normal se sexualitate. Copiii, de la naştere au apetit sexual şi [acest apetit] nu trebuie neglijat, afirmă acest om. În baza lucrărilor sale, care au reuşit să devină cunoscute în anii ’60, a fost înființat – SIECUS (Consiliul pentru Educare și Informare privind Sexualitatea din SUA). Acesta este grupul din spatele liniilor directoare ale educației sexuale, publicate de UNESCO, promovate agresiv națiunilor din întreaga lume, susține Judith Reisman. „Se pare că curricula educației sexuale din țările voastre se bazează pe orientările SIECUS”, a spus ea în cadrul unei conferințe din Croația, la care a fost invitată în 2013, atunci când cercurile guvernante au încercat să introducă educație sexuală în şcoală. (La această conferință, apropo, Reisman făcea publice dezvăluiri despre legătura cu cercurile de pedofili a lui Aleksandar Štulhofer, inițiatorul programului de educație sexuală pentru copiii croați, discipol al lui Kinsey).
Tot Reisman cercetează şi biografia altor persoane care stau la temelia educației sexuale impuse acum tot mai agresiv în diferite țări. Wardell Pomeroy, menționează ea, președinte SIECUS, a fost ucenic al lui Kinsey. El a susținut: „Este timpul sa recunoaștem ca incestul nu trebuie sa fie o pervertire sau un simptom de boală mintala”. Odată ce am înțeles cine au fost fondatorii educației sexuale – Kinsey, Calderone, Pomeroy ş.a. – am înțeles cum am ajuns la nebunia de azi – afirmă omul de ştiință. Totul a venit de la indivizi tulburați cu idei periculoase – activiști radicali – care au dorit sa creeze o societate care nu numai că le va accepta patologia ci și o vor celebra! Acești oameni au fost pedofili. Era în interesul lor sa vadă copiii drept adulți în miniatură, care se bucura de contactul sexual și au dreptul să-l consimtă, fără ca alți adulți, sau legea, să intervină. Ei nu luptau împotriva bolilor, ei luptau cu moralitatea. J. Reisman concluzionează că educația sexuala nu îi învață pe copii despre prevenirea bolilor, ci despre libertatea sexuală, sau mai bine zis despre desfrâul sexual. „O cultură care oferă cu ușurință acces la pornografie și promiscuitate sexuală poate distruge o generație de tineri”, afirmă, dr. Judith Reisman. Nu trebuie sa fii medic ca sa înțelegi pericolele acestei ideologii. Nu ai nevoie decât de bunul simț, afirmă medicul american.
Educație sexuală în România
Dacă după reproducerea fragmentelor de mai sus, selectate din curriculum-ul disciplinei Dezvoltare personală cineva mai are încrederea că lucrurile predate la acest obiect vor menaja psihicul copiilor, așa cum afirmă lidera unei asociații din România, ce militează pentru educația sexuală în școală, declarând că „ educația sexuală nu este despre cum să faci sex. Este despre cât de bine te cunoști tu pe tine însuți-însăți. Cât de bine îți cunoști partenerul, cât de bine te înțelegi cu el, cum ești în stare să comunici eficient despre problemele care te afectează”, atunci haideți să vedem ce se întâmplă în România și în alte țări la acest capitol. Ideile sunt peste tot aceleași. Se declară sus și tare că scopul acestei educații este reducerea numărului de adolescente însărcinate, avorturilor, a BTS etc. Dar pentru început să vedem ce se întâmplă în România. De câțiva ani a reînceput campania de promovare a educației sexuale obligatorii în școală. Amintim că în 2003, când s-a mai făcut o tentativă de promovare a e educației sexuale, ca și la noi de altfel, aceasta a eșuat. Iată ce prevedea ea atunci – reproducem un fragment preluat de pe un disc editat de Ministerul educației Naționale din România: „Comportament sexual normal: Heterosexualitatea; Homosexualitatea; Bisexualitatea; Aspecte particulare ale raportului sexual: Masturbare; Felație și cunnilingus; Sex anal. Contracepție. Perversiuni sexuale etc.”.
Iată ce afirmă astăzi reprezentanții a 40 şi ceva de organizații neguvernamentale şi mai multe personalități din diferite domenii, referitor la un program de informare, „SEXUL vs BARZA”, lansat oficial la Palatul Președinției, prin care se dorește a promova educația sexuală în școli. Concluzia acestora este că „modelul educațional” prezentat promovează promiscuitatea (depravarea) sexuală și homosexualitatea, încurajează pornografia și libertinajul, susține lipsa de implicații morale ale actului intim, neagă consecințele avortului și se îndreaptă contra autorității parentale. Viziunea sa „educativă” se reduce, în esență, la obişnuirea copiilor cu modelul sexualității deschise şi cu metodele contraceptive, este vulgarizantă, hedonistă, anti-familie.
Dar iată şi unele fragmente ale acestui proiect, autointitulat „prima platformă de educație sexuală în format video pentru adolescenți” din România şi pus la dispoziția copiilor prin „Biblionet” (rețeaua națională informatizată a bibliotecilor din România). Amintim, aceste materiale sunt adresate copiilor şi adolescenților!
„Sexualitatea înseamnă multă, multă autocunoaştere. Ne descoperim pe noi înşine, corpurile noastre şi transformările prin care ele trec din punct de vedere fizic şi sexual, descoperim că avem anumite zone ale corpului unde ne place să ne atingem sau să fim atinşi, aşa-numitele zone sau puncte erogene, printre care se numără gâtul, buzele, sânii, abdomenul, penisul, testiculele, fundul, spatele, ceafa, loburile urechilor şi lista poate continua. Cu alte cuvinte, observi că unele atingeri sau gesturi te excită”.
„Poate că ție şi prietenei tale vă place să va sărutați corpurile, dar tu nu eşti pregătit să mergi mai departe. Nu vrei să faceți sex încă. Asta e o limită a ta pe care o comunici şi o negociezi cu ea. Pentru că sexualitatea înseamnă şi comunicare, înseamnă să-i spui celuilalt ce-ți place şi ce nu, ce eşti pregătit/ă să faci şi ce nu. Este OK să-i spui prietenului tău că îți place cum îți atinge sânii, dar nu vrei să îți atingă vulva, nu acum. Iar el trebuie să te înțeleagă şi să-ți respecte decizia.”
„OK, la ce vă gândiți când vă gândiți la sex? Mă refer acum strict ca definiții? La ce se referă sexul? Pariu că vi se duce gândul la o bilă de billiard bine lovită, fix la relații sexuale, la penis în vagin. Mai puțin la sexul dintre două fete şi doi bărbați, nu? Mda, aflați că asta e cam nedrept. Pe mine mă mai duce gândul la categoriile în care sunt împărțite speciile. …Cum ştii dacă ai sex „F” sau „M” ? Păi ți s-a tot spus de când erai mic, şi ai tăi au ştiut-o de la medicul care s-a uitat între picioarele tale când te-ai născut, a văzut un penis sau o vulvă şi a spus: „E băiat!” sau „E fată!”…
Dar asta nu e tot. Elevilor li se sugerează să vizioneze filme porno, sugerându-li-se că acestea sunt realizate de actori. Dacă căutăm informație în internet, vedem că în şcolile din mai multe țări, la lecțiile de educație sexuală se recomandă şi se vizionează filme pornografice, cu scopul de a-i ajuta pe copii „să se cunoască mai bine”. ( http://diez.md/2014/09/09/foto-ce-invata-copiii-din-danemarca-la-orele-de-educatie-sexuala/). Despre faptul că masturbarea chipurile e o practică normală vorbește într-un reportaj o educatoare din România, foarte “modernă”, adeptă a educației sexuale predată la grădiniță, care consideră că picii de 4 ani au nevoie să afle despre aceste lucruri cât mai devreme, „aşa cum știu că masa e masă”! (https://www.youtube.com/watch?v=ZdVDyPAMF60)
Acum nu cred că mai are cineva îndoială referitor la ceea ce vor învăța copiii noştri la lecțiile de educație sexuală, sau la obiectul Dezvoltare personală, care conține compartimentul Educație pentru sănătate – aceeași educație sexuală!
Contracepția, promovată de susținătorii ES – mari semne de întrebare
Există dovezi documentate precum că aceste cursuri nu aduc beneficiile anunțate, dimpotrivă, provoacă tot mai mulți tineri să înceapă relațiile sexuale mai devreme, deci duc la micşorarea vârstei debutului sexual şi nici măcar nu au influență asupra stimulării tinerilor de a folosi prezervativul, fapt care chipurile i-ar proteja! (Și tot nu pe toți, ci numai pe 70-90 din 100, căci cam asta e marja de eroare a acestui produs „cosmetic”, spune statistica!). Conform unui studiu recent realizat de Institutul pentru Cercetare și Evaluare (IRE) din SUA, care a evaluat 40 programe de educație sexuală din această țară, ((www.FamilyWatchInternational.org), niciunul dintre programele evaluate nu a demonstrat o reducere a frecvenței bolilor cu transmitere sexuală în urma implementării acestor programe! Iar una din concluzii este că acestea „sexualizează copiii cu materiale grafice și activități de grup total nepotrivite”. Nici nu e de mirare, ați auzit de eficiența vreunui program ce ar promova scoaterea frânelor la autovehicule în scopul măririi securității pe autostrăzi?
Totuşi ideea pe care se bazează cursul de educație sexuală promovat de UNFPA şi de care vor beneficia, dacă vom tăcea noi, părinții, şi copiii din țara noastră – e că tinerii au dreptul la plăceri sexuale, doar să-şi umple buzunarele cu chestii care le „protejează” sănătatea! Din punct de vedere logic şi psihologic, care pot fi urmările atunci când le vorbeşti adolescenților de 13-16 ani despre faptul că prezervativul îi protejează de sarcină, BTS şi se recomandă să fie folosit în timpul relațiilor sexuale? Sigur, precum demonstrează şi studiile, urmările sunt dorința adolescenților de a experimenta. Această dorință apare la 40% din tinerii ce ascultă, dar apropo, la altă categorie de adolescenți aceste informații provoacă şoc, dezgust şi traume psihice, fiind cunoscute şi cazuri de suicid!
Mă gândesc, ca mamă inclusiv, cum poți să le recomanzi adolescenților contraceptive, fără ca aceştia să aibă o pregătire morală, o maturitate a gândirii, fără a le vorbi despre marja de eroare a contracepției, despre faptul că nu e sigură şi de multe ori se infectează sau devine însărcinată şi fata/femeia ce foloseşte contracepția de orice gen? Despre faptul că pastilele contraceptive provoacă sterilitate? Că majoritatea acestor pastile sunt pur şi simplu avortive, adică faci avort fără să ştii? Că în organismul femeii care le foloseşte apar diferite tulburări, până la cancer de piele, sau col uterin?… (http://www.provitabucuresti.ro/bioetica/avortul/riscuri-urmari-complicatii-avort).
Am văzut o fotografie într-un ziar cu autoritate din R. Moldova, cum o profesoară, cu un chip senin le vorbeşte copiilor despre avantajele contracepției şi la capitolul pilule contraceptive, în dreptul avantajelor a scris pe tablă următoarele: siguranță, reducerea riscului de cancer, efect pozitiv pentru piele, reducerea riscului de infecții genitale. Şi nici un dezavantaj! Stimați profesori, sau membri ai diferitor ong-uri, cei care le vorbiți în cadrul orelor facultative de educație sexuală (care se predă cică în câteva sute de şcoli din R. Moldova!), sau veți fi impuşi iată de către noua curriculă să le vorbiți elevilor despre contracepție – nu-i mințiți! Sau dacă vă informați dintr-o sursă, verificați dacă acea sursă nu are cumva legătură cu cei care produc aceste contraceptive şi sunt interesați să le ofere doar aspectul pozitiv! Mai consultați şi alți specialişti, medici, cărți! Doar vă luați o mare responsabilitate pe umeri! Vă gândiți de câți viitori oameni şi cetățeni ai țării şi ai neamului ne lipsiți? Şi în cazul când aceşti adolescenți vor ajunge să întemeieze o familie şi nu vor putea să aibă copii, ce sentimente vor avea, amintindu-şi de sfatul fatal pe ca li l-ați dat? Dar să ne mai gândim, căci suntem majoritar creştini, aşa ne declarăm – la argumente biblice – „iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării” (Biblia, Matei 18; 6)!
Avem o mare responsabilitate în fața copiilor noştri – şi părinții, şi profesorii şi cei din diferite ministere – atunci când introducem inovații, mai ales care vin în contradicție cu morala noastră de veacuri, cu valorile culturii naționale şi cele general umane (pe care conform Codului Educației „le promovăm şi ni le asumăm”), care nu sunt verificate, cu care nu e de acord majoritatea societății, care sunt îndoielnice, iar la nivel mondial au mulți oponenți şi critici în rândul oamenilor de ştiință… Ne asumăm o răspundere pentru viitor, atentând la sufletele copiilor noştri şi – fără a exagera – chiar la fondul genetic acestei țări. Să ne gândim dacă nu cumva contribuim, poate inconştient (dar suntem maturi, nu ne putem justifica cu acest argument, care nu ne salvează de răspundere!) la distrugerea acestei țări, care şi aşa e pe brânci!
Spunea cineva că, în prezent, coloana vertebrală a României o constituie „decrețeii” – adică cei care au fost născuți în urma decretului lui Ceaușescu, prin care acesta a interzis avorturile. (Iată că tiranul va avea cu ce să-şi răscumpere păcatele!). Noi, cei care promovăm educația sexuală, argumentând nivelul mare al sarcinilor la adolescentele de 15-19 ani (sic!, pe timpuri femeile se măritau la această vârstă şi năşteau o droaie de copii sănătoşi, aducând mult folos țării!), dorim de fapt să mărim rețelele de clinici avortive în această țară şi să distrugem această coloană vertebrală…
About Post Author
One thought on “Promovarea desfrâului, a homosexualității și a pornografiei – introdusă de anul acesta în şcolile din Republica Moldova?”