Subminarea asistentei medicale primare in Kenya

Fragment din volumul “Controlul populatiei/Costuri reale, beneficii iluzorii”, de Steven W. Mosher, in curs de aparitie la Editura Provita Media

Steven W. Mosher, cunoscut sociolog american si specialist in demografie si controlul populatiei in China, bazandu-se pe documente si cercetari aprofundate, descrie modul in care cad prada controlului populatiei sistemele nationale de sanatate din tarile in curs de  dezvoltare, in momentul in care sunt puse in aplicare, cu ajutorul a diferitor organizatii internationale si guverne ale tarilor bogate, programe generoase de “planificare familiala” (contraceptie, sterilizare si avort). In fragmentul de fata este vorba despre cazul Kenyei. Alte teme, pe care autorul le aduce la cunostinta publicului larg, in aceasta carte, sunt: Iluzia malthusiana si originile controlului populatiei; Modelul chinez; Cazuri din Africa: Nigeria; Drepturile omului si nedreptatile reproductive; Beneficii iluzorii pentru tarile donatoare; USAID si controlul populatiei; De la controlul populatiei la programele pro-nataliste.

Dupa cum ni se sugereaza in povestea malariei, atunci cand adeptii controlului populatiei merg intr-o tara precum Kenya sau Peru, in primul rand, are de suferit asistenta medicala primara. Oficialii din domeniul sanatatii din guvern si asociatiile medicale locale sunt toti cooptati, in primul rand, oferindu-li-se oportunitati de instruire avansata in strainatate sau cadouri generoase (a se citi „mita”) ca echipamente de birou sau masini luxoase. Odata ce institutia medicala a unei tari a cazut de acord sa faca din „planificarea familiala” o prioritate, bugetele nationale de sanatate tind sa cheltuie banii in mod disproportionat anume in acest domeniu.

In acelasi timp, se infiinteaza programe de reducere a fertilitatii, finantate de asemenea grupuri precum USAID, UNFPA si IPPF. Finantate generos, in comparatie cu standardele locale, asemenea programe devin magneti pentru resursele precare locale. Medicii locali, atrasi de salarii mai mari, abandoneaza asistenta medicala primara, in favoarea „planificarii familiale”. Clinicile locale de sanatate sunt transformate in centre de „planificare familiala”, unde singura asistenta usor disponibila include: contraceptia, sterilizarea si avortul. Intr-o calatorie din 1997, facuta in Kenya, dr. Mary Meany a descoperit o femeie bolnava, zacand pe unul din drumurile proaste de tara. Alarmata de starea ei, Mary si insotitorul sau au dus-o la unul dintre spitalele de stat, aflat la o distanta de cinci ore de mers cu masina. Acolo nu au gasit nici un medic si nimic din cele necesare unui spital. La farmacie, marturiseste Mary, nu existau „nici manusi, nici seringi, nici vitamine, nici materialele medicale din cele mai simple … [nimic], cu exceptia a 75.000 de prezervative de la USAID[i] (cursivele adaugate).

Rezultatul previzibil al diversiunii acestor resurse este degradarea rapida a asistentei medicale primare. „Sectorul nostru de sanatate s-a prabusit”, spune simplu medicul obstetrician din Kenya, Stephen Karanja, desfacand neputincios mainile. „Mii de kenyeni vor muri de malarie, si tratamentul pentru aceasta boala costa cativa centi la unitatile medicale, ale caror rafturi sunt burdusite pana la refuz cu pilule, sterilete, Norplant (implanturi contraceptive), Depo-Provera (contraceptive injectabile) si asa mai departe, in valoare de milioane de dolari, majoritatea din care sunt furnizate cu bani americani.[ii]

Dr. Karanja stie despre ce vorbeste. Ca functionar medical de district, proaspat numit in functie in anii optzeci, a fost socat sa descopere ca singurele rezerve medicale din donatii straine constau doar din pilule, medicamente si dispozitive anticonceptionale. „Voiam sa lupt impotriva bolilor si ei voiau ca eu sa lupt impotriva propriului meu popor. O mama si-a adus copilul la mine cu pneumonie, dar nu aveam sa-i dau penicilina. Tot ceea ce  aveam in depozit erau cutii cu contraceptive”, mi-a spus el. El a pus sub lacat stocurile „nefolositoare”, pentru care nu exista nici o cerere si nu le-a deschis timp de trei ani, cand se implinea data expirarii si apoi au trebuit aruncate.[iii]

Multe tipuri de echipamente si accesorii medicale, desigur, au multifunctionalitate. Instrumentele chirurgicale, de exemplu, pot fi folosite atat sa faci o ligatura tubara, cat si sa repari o hernie ombilicala, cu aceeasi usurinta. Problema era, sustine dr. Karanja, ca donatorii puneau conditii stricte pentru furnizarea de echipamente, stipuland ca acestea sa fie folosite doar in scopuri de planificare familiala. „Saloane speciale de operatie, cu servicii complete si care nu duc lipsa de instrumente sunt deschise in spitalele pentru sterilizarea femeilor”, observa el. „In acelasi timp, in aceste spitale, operatiile de urgenta nu pot fi facute din cauza lipsei de instrumente chirurgicale si resurse de baza”.[iv] Dr. Karanja insusi a cerut sa foloseasca aceste sali de operatie, insa a fost refuzat. Aceste sali, spune el, „sunt folosite  si echipate astazi, in fiecare zi, in fiecare saptamana, peste tot si in special in Kenya pentru un singur scop: pentru sterilizare. Acestea au medicamente, au instrumente de tot felul, si daca vreo femeie, vreun copil, vreun membru al unei familii au nevoie de o operatie medicala urgenta, nu exista manusi, nu exista instrumente. Nu poti face operatia deoarece nu exista nici echipamente, nici materiale. Sala de operatii nu functioneaza. Dar daca e pentru sterilizare, da, atunci sala este echipata.”[v]

Dr. Karanja a decis sa infiinteze o organizatie a medicilor reformatori – pe care a numit-o „Tinerii turci” – hotarati sa schimbe situatia si sa refaca sistemul de ingrijire medicala.  Capacitatea sa de lider l-a propulsat in functia de secretar al Asociatiei Medicale Kenyene. Singurele rezerve din depozitul Asociatiei Medicale Kenyene, dupa cum a constatat, cand a preluat conducerea organizatiei, erau aceleasi tipuri de pilule, medicamente, si dispozitive pe care le vazuse la tara. Si acestea au avut o soarta similara cu cele de mai inainte. Nu a luat mult timp ca influenta combinata politica (si financiara) a USAID, a agentiei britanice de ajutorare si a altor donatori straini sa inabuse aceasta revolta a medicilor locali. Dr Karanja a fost destituit, iar Asociatia Medicala Kenyana a intrat din nou sub controlul  celor carora le placeau anumite  excursii in strainatate, masinile luxoase si alte avantaje, oferite de catre straini si cei care le impartasesc – sau cel putin se prefac ca impartasesc – viziunea asupra „problemei demografice a Kenyei”. Sistemul ingrijirii sanatatii a fost inca o data distorsionat si prefacut intr-un vehicul de oferire a planificarii familiale, iar furnizorii de servicii de sanatate au fost directionati pe drumul ingust al specialitatilor anti-natalitate.

Aceasta este starea sistemului de ingrijire medicala din multe tari in curs de dezvoltare, unde programele de planificare familiala, generos finantate, au devenit un magnet pentru personalul, resursele si atentia oficialilor de aici, lasand programele de ingrijire primara sa „intre in colaps”, dupa cum spune dr. Karanja, de la lipsa de grija a oficialilor, pana la neglijenta crasa.  Acolo unde nu s-au prabusit, acestea au fost cooptate, cum s-a intamplat in domeniul sanatatii materne si a copilului.  Dr. Karanja explica: „Miscarea pentru contraceptie a preluat toate unitatile de sanatate a copilului si unitatea maternala, in care obisnuiam sa educam oamenii nostri despre simpla igiena, despre nutritie, despre masuri simple de preventie pe care oamenii pot sa le foloseasca singuri, pentru a preveni boala. Acum, 90% din toata educatia care se petrece in aceste unitati inseamna indoctrinare in scopul folosirii contraceptiei”.[vi]

Programele pentru controlul populatiei nu sprijina ingrijirea medicala primara; ele concureaza cu acestea pentru personal si resurse. Intr-adevar, cel mai adesea, in special, in tarile cele mai sarace, vulnerabile la manipularea din afara, asemenea programe intra in competitie, coplesesc si absorb ingrijirea medicala primara in scopul lor propriu. „Costul de oportunitate”, cum spun economistii, despre aceasta redirectionare a resurselor medicale, poate fi masurat in vieti umane. Cat de multi kenyeni mor de boli usor de prevenit deoarece personalul din clinici este platit sa tina la nesfarsit cursuri femeilor despre necesitatea familiilor mici si nu au timp sa se dedice cursurilor de igiena de baza?

[i] „More healthcare undermined …” PRI Review 8(4) (iulie/octombrie 1998):14.

[ii] Karanja, „Health System Collapse”, 10.

[iii] Ibid., 11.

[iv] Ibid.

[v] Interviu cu dr. Stephen Karanja, publicat sub titlul „The Sword of Damocles: Population Control and AIDS Destroy African Families”, in PRI Review 10 (5) (octombrie/decembrie 2000):9.

[vi] Ibid.

 

 

 

Varia

Leave a Reply