Saturn, devorandu-si copiii

O operațiune recenta sub acoperire, facuta de un grup antiavort a aruncat lumina asupra unora dintre detaliile inspaimantatoare aflate in spatele cooperarii clinicilor de avorturi cu companiile biotehnologice, in furnizarea de ramașițe fetale avortate, in scopuri de cercetare.

Povestea este pe atat de grotesca, pe cat s-ar putea imagina, cu directorul principal de cercetare medicala al Planned Parenthood, care detaliaza unele dintre modurile in care organizația sa ar putea ajuta la satisfacerea nevoilor companiilor biotehnologice:

„Am fost foarte buni in obținerea de inima, plamani, ficat, pentru ca știm ca nu voi zdrobi acea parte, voi zdrobi practic de mai jos, voi zdrobi mai sus, sa vad daca pot obține totul intact”.

Nu suntem obișnuiți sa auzim ca despre corpul ființelor umane sa se vorbeasca in același fel ca despre taiatul carnii la macelar. O parte a șocului poate aparea in momentul in care aflam direct ca, la zece saptamani, fatul uman are organe vitale funcționale. Utilizarea termenului de „a zdrobi” (to crash, in l. engleza)  pentru a descrie metoda este, de asemenea extrem de evocatoare și necaracteristica in contextul obișnuit al promovarii avortului – cand oamenii se straduiesc din toate puterile sa evite limbajul ce ar putea descrie cu acuratețe procedurile care au loc.

Videoclipul este utilizat de activiștii antiavort pentru a susține afirmația ca Planned Parenthood vinde organe fetale companiilor de biotehnologie. Planned Parenthood neaga faptul ca vinde organe de fat, și argumentul ca doar a primit rambursare pentru timpul și resursele alocate donarii de țesut fetal poate diminua acuzațiile.

Indiferent de legalitatea procesului, donarea de țesut fetal avortat in scopuri de cercetare nu este noua. Dar intr-o epoca a cercetarii in domeniului biotehnologiei din ce in ce mai comercializate, o atenție reinnoita asupra acestei relații macabre intre cercetare, capital și avort este deopotriva de tulburatoare.

FIV și transformarea embrionilor in marfa

Anii pe care i-am petrecut in domeniul bioeticii au demonstrat in repetate randuri ca peisajul nostru etic se afla intr-un haos total. Pe de o parte, avortul e facut, pornind de la premisa ca fatul nu e o ființa umana – o concluzie care se sprijina mai mult pe o metafizica dualista simpla decat pe taxonomia științifica. Pe de alta parte, procedura de fertilizare in vitro e facuta cu asigurarea ca embrionii vor fi intotdeauna tratați cu respectul cuvenit, ca nu va urma prefacerea lor intr-o marfa și transformarea vieții umane intr-un obiect.

Zeci de ani mai tarziu, interesul crescut pentru celulele stem embrionare a coincis accidental cu o blocare a inghețarii embrionilor „excedentari”, o vasta resursa de cercetare, care a fost inutil pusa „la inghețat”, dar pe care promotorii cercetarii celulelor stem ne-au asigurat ca ar putea fi in schimb utilizata in scopuri bune.

In mod curios, aceasta atitudine mai pragmatica fața de embrionii congelați nu a fost vazuta ca o implinire a avertismentelor anterioare cu privire la transformarea vieții umane lor marfa sau obiect, realizata prin FIV. In schimb, susținatorii celulelor embrionare stem au susținut pe rand ca embrionii nu aveau cu adevarat viața umana, deoarece ei nu au fost niciodata destinați implantarii și dezvoltarii la termen, și ca, indiferent de statutul lor precis, utilizarea acestor embrioni pentru cercetare a fost in mod clar raul cel mai mic dintre doua, cand alternativa era sa-i lase la congelat pentru totdeauna sau sa-i lase sa moara.

Poate intr-o zi – probabil cand mamele-surogat comerciale vor deveni un lucru obișnuit – oamenii se vor opri și vor recunoaște ca, da, intr-adevar, FIV-ul transforma viața umana in marfa și obiect. Dar banuiesc ca, daca are loc o astfel de recunoaștere, ea va fi urmata de afirmația ca transformarea vieții umane in marfa sau obiect nu e cu siguranța așa de rea, pana la urma.

Agenda cercetarii: experiența Australiei

Australienii au fost șocați de doua cazuri recente cand viitori parinți și-au abandonat copiii mamelor lor  surogat din Thailanda și India, unul – intamplator condamnat pentru agresarea sexuala de copii – chiar avand indrazneala de a solicita rambursarea banilor. Dar nu este greu de imaginat reacția populara care se transforma din dezgust fața de un „parinte iresponsabil”, la dispreț fața de „incalcarea contractului”, și apoi la nemulțumirea fața de complicațiile din jurul copiilor care – daca nu au parinți – sunt in mod eficient bunuri comandate, ramase necolectate.

Aceste rezultate nu sunt surprinzatoare pentru noi, cei aflați de partea „tradiționala” sau „conservatoare” a bioeticii, poate cel mai simplu pentru ca nu credem in asigurarile date de cei care sunt dornici de a vedea legile ingenunchiate sau reformate pentru a le permite libertațile pe care și le doresc. Poate, de asemenea, pentru ca nu suntem la fel de orbiți de dorința de a vedea ca devine lege o anumita practica controversata din punct de vedere moral.

Atunci cand Parlamentul federal al Australiei a votat in 2002 ca sa permita cercetarea pe celulele embrionare stem, a fost foarte unit in opoziția sa fața de clonarea umana. Opoziția in fața clonarii a dat impresia unei linii care nu poate fi trecuta. Acesta a dat asigurari atat publicului australian cat și  politicienilor inșiși ca existau limite ale aventurismului lor etic. Cu cat mai ferm iși declarau opoziția fața de clonare, cu atat erau mai atenți și mai increzatori in dorința lor de a permite distrugerea embrionilor creați prin FIV in scopuri de cercetare.

Patru ani mai tarziu, parlamentul a votat pentru a permite clonarea terapeutica. Ca apoi, Ministrul Sanatații, Tony Abbott, sa remarce cu referire la colegii sai parlamentari in strangerea de voturi din 2006:

„Ei ne datoreaza tuturor explicația in detaliu cum se face ca ceva complet inacceptabil in urma cu doar patru ani a devenit ceva pozitiv de dorit acum”.

Nimic nu s-a schimbat, dar a trecut suficient timp ca urmatorul pas logic al agendei de cercetare sa fie aprobat. Aceleași motive din spatele votului din 2002 au fost valabile și pentru votul din 2006: promisiunea de a vindeca toate bolile, teama de a pierde cercetatorii prin plecarea lor in alte țari mai permisive și un angajament a priori pentru extinderea cercetarii științifice dincolo de scrupulele morale invechite.

In mod logic, era nepotrivit ca Parlamentul sa respinga in unanimitate clonarea terapeutica in 2002, dar din punct de vedere politic a fost oportun sa separe cele doua aspecte la fel de controversate și totuși etic distincte.

In 2006, suporterii clonarii terapeutice au repetat tactica din 2002, tragand o noua linie de demarcație, care ar putea fi descrisa ca fiind dincolo de orice limita, respingatoare din punct de vedere moral și demna de respingere unanima. Astfel, distincții atente (deși etic inconsecvente) au fost facute intre clonarea terapeutica și clonarea reproductiva. S-au facut confuzii totale cu privire la natura embrionului clonat, susținandu-se ca nu e embrion din moment ce nu e creat prin combinarea spermatozoidului cu ovulul sau ca nu e embrion deoarece nu exista nici o intenție de a fi implantat și de dus la termen – ca și cum ai spune ca un cuptor nu e un cuptor decat daca sta la un moment dat intr-un showroom.

Cine aduna in tinerețe, are la batranețe

Lasand la o parte nenorocirile ontologice, lecția pe care trebuie sa o invațam din aceasta frantura de istorie este ca oamenii sunt in general in concordanța cu logica propriilor motive și cu logica implicita a realitații insași. Se parea nepotrivit in acel moment ca oamenii sa respinga atat de ferm și emotiv clonarea terapeutica, iar patru ani mai tarziu și-au „schimbat inima” in mod colectiv.

Ar fi, de asemenea, ciudat sa credem ca oamenii ar putea lua parte in mod activ la uciderea cu regularitate și distrugerea ființelor umane nenascute și nu ar putea ințelege potențialul comercial și de cercetare a ceea ce este, altfel, doar un produs din deșeurile biologice ale afacerii lor, pentru care ei trebuie sa plateasca ca sa fie ridicat și aruncat. Sa plateasca sau sa fie platiți? Acești oameni nu sunt proști.

Dupa cum a spus directorul executiv al Planned Parenthood presupușilor „cumparatori”:

„Cred ca toata lumea ar vrea, practic e pentru cazul in care cineva i-ar intreba vreodata, „Ce faci pentru acești 60 de dolari? Cum ii poți justifica? Sau practic faci ceva complet extraordinar, pe care ar trebui sa-l faci gratuit. Deci, trebuie doar sa fie justificat… pentru afiliați, la sfarșitul zilei, ei sunt non-profit, ei chiar nu  vor… ei doresc un prag de rentabilitate (fara profit și pierdere, n.t.). Și daca pot face un pic mai bine decat pragul de rentabilitate, și fac acest lucru intr-un mod care pare rezonabil, sunt fericiți sa o faca. Intr-adevar rezultatul este pragul de rentabilitate. Fiecare banuț economisit reprezinta doar un marunțiș pe care-l dau altui pacient. Sa oferi un serviciu pe care pacientul nu l-ar primi”.

E vorba doar de afaceri, la urma urmei, și in cazul in care ar exista vreo indoiala, un flyer produs de o companie de biotehnologie in acțiune subliniaza fara echivoc profitul ca motiv al asaltului lor asupra „clinicilor”: „StemExpress promoveaza cercetarea biomedicala la nivel global oferind, in același timp,  un beneficiu financiar pentru clinica dvs. Prin parteneriatul cu StemExpress, nu doar ca puteți oferi o modalitate pentru clienții dvs. de a participa la oportunitatea unica de a ușura cercetarea pentru salvarea de vieți, dar contribuiți, de asemenea, la creșterea fiscala a propriei clinici. Sangele, bogat in celule stem, și materii prime care sunt de obicei aruncate in timpul procedurilor pot fi, in schimb,  trimise rapid și cu profesionalism desavarșit și cu anonimatul sursei, prin StemExpress, catre laboratoarele de cercetare. ”

Verificați prețurile enorme care se practica pentru celulele hepatice fetale!

Biotehnologia este o afacere mare, iar StemExpress se mandrește cu faptul ca e o companie de mai multe milioane de dolari și cu o piața globala. Pe de o parte, nimic din toate acestea nu ar trebui sa fie o surpriza, și exista atat de multe „caștiguri” in aceasta poveste ca este greu de imaginat orice acțiune in justiție care iese de aici. Numarați „caștigatorii”:  marele business, distribuirea profitului, cercetarea pentru „salvarea vieții”, transformarea „deșeurilor” in material valoros pentru cercetare și o oferta ambivalenta pentru femei cu privire la sfarșitul vieții copilului lor nenascut: posibilitatea de a-l „dona” cercetarii actuale. Cum s-a exprimat directorul executiv al Planned Parenthood: „Fiecare pacienta simte o gama larga de emoții cu privire la [aceasta] experiența in general, astfel incat nu știi unde pot ajunge de aici. Dar cred ca fiecare din ele este fericita sa știe ca exista o posibilitate sa faca „acest ceva bun in plus”, in ceea ce fac.

Bun venit intr-o noua era a sacrificiului uman

Au existat dezbateri in mișcarea pro-life cu privire la utilizarea imaginilor grafice – adica imagini cu fetuși avortați – in incercarea de a se arata care este realitatea avortului unei populații in mare masura ignorante și ambivalente. Povești ca aceasta ating un scop asemanator, șocandu-i pe mulți, care nu și-au pus niciodata problema cand vine vorba de actul avortului, spre deosebire de argumentele abstracte cu privire la drepturi și umanitate. Este un lucru sa sprijini „dreptul femeii de a alege” și cu totul altul sa reziști leșinului la referințele ocazionale ale unei directoare executive a Planned Parenthood la parțile corpului atat de cautate: plamani, ficat („intotdeauna cat mai mulți ficați intacți posibil”) și extremitați inferioare (picioarele și labele picioarelor).

Aceasta conversație candida de  afaceri contrazice pretențiile inca influente precum ca avortul este eliminarea a ceva ce nu poate fi descris „un pic de țesut” sau „o ingramadire de celule”. Dezvaluirea detaliilor interesului de afaceri și cercetare in fetuși avortați ii va șoca și pe cei care  nu s-au gandit la recoltarea de organe și avort in același context.

In știința, termenul „sacrificiu” este folosit pentru a descrie in mod obișnuit uciderea unui animal in scopuri de cercetare. Relațiile de cooperare intre furnizorii de avort, cercetatori și intermediari sugereaza ca am intrat deja intr-un stadiu al sacrificiului uman de facto pentru scopuri de cercetare.

Bun venit intr-o societate care iși devoreaza propriii copii. O societate unde, pe diferite cai, distrugerea și manipularea vieții umane, și transformarea in marfa și obiect a ramașițelor umane este tot mai inradacinata in țesatura noastra economica, și unde operațiunile de cercetare și tranzacționare  au normalizat tacit utilizarea ramașițelor umane avortate „in beneficiul tuturor”.