Am luat un suflet si imi pare rau

Mia, 22 ani, Studenta (2013-08-23)

Se spune ca parintii trebuie sa fie mereu alaturi de copii si sa-i proteje de “oamenii rai” sau de “babau”,dar cine ii protejeaza pe copiii nostri de noi insine?

Mama mea de-a lungul vietii a facut avorturi si mi-a povestit mereu de ele tocmai pentru a intelege si a nu trece prin aceasta experienta ingrozitoare. Am crezut mereu ca am inteles pentru ca spuneam in gura mare ca eu nu am sa fac asa ceva niciodata, ca nu inteleg cum poti sa iti omori propriul copil,sfatuiam pe toata lumea sa se proteje si aveam un dezgust pentru cele care faceau asa ceva.

Si cum e vorba “niciodata sa nu zici niciodata”,intr-o zi de octombrie aveam programare la ginecolog pentru ca aveam niste dureri jos,credeam ca am racit asa ca am luat-o pe mama mea si am dat fuga la ginecolog sa-mi dea un tratament,am ajuns,am inceput sa-i spun doctorei ce ma doare si ca din nu stiu ce motiv mi-au crescut sanii,i-am zis ca ma bucura asta sa nu-mi dea ceva sa scada la loc dar sa imi dea ceva de durere ca tare durea,cu un zambet frumos mi-a zis sa ma asez pe acel scaun care acum il privesc cu ura (cine a trecut prin asta,intelege cum poti sa ajungi sa urasti un scaun).Nu au trecut 30 de secunde de cand a inceput sa-si faca treaba “pe acolo” ca imi zice cu acelasi zambet frumos……”esti insarcinata”(aveam 21 de ani,prima mea relatie am avut-o la 18 ani,prima experienta sexuala am avut-o la 19  cu acelasi baiat pe care din ce parea atunci aveam sa-l fac tata).Am inceput sa tremur,doctorei i-a disparut subit zambetul si nu stia ce sa imi zica,se uita la mine si tot ce a putut sa zica initial a fost :”stai sa ma mai uit o data” mai trec cateva secunde si imi spune ca totusi e sigura,m-am dat jos si ma gandeam numai la faptul ca mama mea e afara,linistita,ma asteapta sa ies afara cu o foaie parafata pe care scrie ovule,tantum rosa si un antibiotic.

M-am imbracat,tremuram din toate incheieturile si nu puteam sa realizez totusi ce se intampla.Asistenta era putin speriata mi-a dat un pahar cu apa,mi-a zis sa ma linistesc,m-a intrebat daca o sa ma bata acasa,i-am zis ca nu,clar nu dar dezamagirea pe care o sa o provoc ma face sa imi doresc sa ma bata ca cel putin doare pe moment.Incercand sa ma calmeze doctora mi-a zis sa imi iau un test sa fim siguri si sa revin dupa cateva zile.

Am iesit afara si acolo era femeia care o iubesc cel mai mult pe lumea asta si ea cu un pahar de apa in mana, tremuram, tineam intr-o mana paharul cu apa si in cealalta ecografiile, aveam lacrimi in ochi dar nu curgeau,am coborat niste scari si ma tot intreba ce mi-a zis,nu spuneam nimic,stiam ca nu pot sa mint,sunt jalnica la mintit, se termina scarile ma ia de mana,se uita in ochii mei si imi spune: “spune-mi ce ti-a zis!”…..ma uitam in ochii ei si nu puteam sa deschid gura,dupa 5-10 secunde ma intreaba: “esti gravida?”,stiu ca am dat din cap pentru ca gura nu se deschidea,a gasit o bara,a pus paharul si tot ce putea sa zica era “cum mai mama?”,am trecut la dat din umeri,nu stiu de ce ca stiam cum s-a intamplat dar umerii parca faceau ce vroiau ei,s-a intors la doctora sa vorbeasca cu ea,a iesit dupa 10 min si am fost la o alta clinica sa imi recolteze sange,se pare ca doctora credea ca am sarcina extrauterina si vroia sa fie sigura,am plecat de acolo,inca tremuram,i-am zis ca nu pot sa conduc,am luat un taxi,nu ne-am zis nimic in tot acest timp,dupa ce mi-a recoltat sange,am plecat acasa,am facut testul,scria sa asteptam 5 min,dupa 2 min erau 2 liniute clare,dar mami imi tot spunea “nu te mai uita,scrie 5 min”,dupa cele 5 min s-a uitat si a izbucnit in plans,atunci am reusit sa plang si eu si sa ma descarc,am plans amandoua,eu repetam ca imi pare rau,ea repeta ca era singuru lucru prin care nu vroia sa trec,am stat imbratisate cam 15 min si am plans incontinuu amandoua.Atunci am inteles ca exista momente cand e bine sa plangi pentru ca te descarci,asa a fost,am plans pana nu am mai avut lacrimi pe ziua aia,cum tatal meu nu era acasa in acea seara avand niste probleme de sanatate,am dormit cu mami,m-a tinut in brate toata noaptea, cu mana pe burta mea, as fi vrut sa plang dar cum am zis pe ziua aia s-au terminat lacrimile. A doua zi aveam sa primim rezultatul analizelor,a iesit negativ,nu aveam sarcina extrauterina, era sarcina normala si se dezvolta normal.

Tot in ziua aceea am inceput sa constientizez ca in mine creste ceva, cu sinceritate va spun ca vroiam sa iasa din mine, din momentul cand am constienizat ma simteam inconfortabil, vroiam cu orice pret sa-l scoata cineva,nu a durat mult acest sentiment ca am inceput sa ” ne cunoastem”, am inceput sa-i explic cum a stat situatia, i-am zis ca nu stiu ce o sa urmeze,i-am zis de tatal ei (a fost o sapt intre momentul cand am aflat si cand am avortat) dar am simtit in tot acest timp,ca avea sa fie o fetita,i-am spus ca nu i-am zis de ea si ca nu stiu daca o sa-i spun dar sa ne ierte pe amandoi daca aveam sa iau decizia ca nu e momenul sa vina pe lume (stiu ca nu ma auzea,sa nu credeti ca innebunisem, dar eu simteam ca ma intelege sau ca cineva ma aude si ii transmite ei cumva).

Toata saptamana pana in ziua cand m-am intors la doctorita,am vorbit cu ea,mereu ii explicam acelasi lucru,i-am zis ca o iubesc mult si ca imi doresc atunci cand o sa fiu pregatita sa vina tot ea la mine.Ne-am intors la doctor,m-am urcat iar pe scaunul ala diabolic,mi-a zis ca sarcina creste normal,si ca totul e bine dar aia e….in momentul cand a zis “aia e”, m-am uitat la doctorita a spus-o cu regret,c u tristete, nu s-a mai uitat la mine dupa aceea,ne-a zis ca ea nu face chiuretaje dar daca vrem ne trimite la un doctor bun,vroiam sa-i zic ca nu e ceea ce imi doresc, nici eu, nici mama mea, dar ce era sa fac cu un copil la 21 de ani si fara tata? (asta era scuza mea),am plecat, mama mea a sunat doctorul si a spus ca ne primeste in 20 de min sa mergem acolo, am plans tot drumul pana acolo, mami s-a uitat la mine si m-a intrebat daca vreau sa fac asta, daca il sunam pe tati sa-i spunem si totusi sa-l pastram, am zis nu (sunt singura la parinti, stiu ca tatal meu tot ce face pe lumea asta e pentru mine si numai pentru mine,e in stare sa mute muntii din loc doar sa ma vada pe mine fericita (nu ma intelegi gresit, nu sunt o rasfatata, zic asta  si la sensul general, orice parinte ii vrea fericirea copilului lui mai mult decat orice si stiam ca o astfel de dezvaluire il va afecta foarte tare)), plangeam in continuare, am ajuns la locul unde urma sa “comit crima, eu si complicii mei”, am intrat, m-a luat o asistenta, mami a ramas in urma sa vorbesca cu doctorul, m-am oprit si i-am spus asistentei ca vreau sa vina si mami si cu un ton ironic mi-a raspuns: “cand ai ramas gravida nu era mami langa tine asa ca misca cu mine sa te schimbi”, am inceput sa plang iar, am intrat, erau multe doamne acolo, de toate varstele, eu plangeam, stateam intr-un halat si plangeam,a intrat doctorul, s-a uitat la mine si m-a luat cu el, m-a bagat intr-o camera alaturata si a inceput sa-mi puna intrebari, ii raspundeam dar dupa fiecare raspuns il intrebam daca copilul o sa simta ceva, imi tot zicea ca nu,c a e cat o mazare practic acum si ca nu o sa simta nimic ca nu e dezvoltat, ma enerva ca il facea pe copilul meu mazare dar el stia mai bine,a terminat toate doamnele,eu eram ultima,pana sa intru mami m-a pupat pe frunte, a venit o asistenta tanara (ma tot intreb si astazi cum putea sa stea sa vada zilnic ce se intampla acolo,era o fata tare draguta), m-a luat de mana si am intrat in camera cu pricina, acolo mai era o asistenta si doctorul care era imbracata fara sa exagerez cu nimic ca un macelar, cand am intrat statea pe geam, s-a uitat la mine cand am intrat, a oftat, si mi-a zis sa ma asez, cand sa ma asez am vazut un tub plin de sange cu bucati de carne in el, am inceput sa tremur iar, m-am asezat si imi tot spunea sa mut piciorul mai sus, ii intelegeam dar nu puteam sa misc piciorul, creierul meu amortise si nu mai primea comenzi, ma mai intrebase daca vreau anestezie generala si i-am tot spus ca nu, ca vreau sa simt tot pentru ca merit sa simt orice durere, mi-a facut totusi locala, am inceput sa zic tatal nostru si doamne iarta-ma de la inceput pana la sfarsit, aveam mainile la urechi ca mi-a zis ceva de un aspirator si ma gandeam eu ca o sa faca galagie si am zis doamne iarta-ma de muuuuulte ori si tare, a durat tot cam 15 min, aveam sarcina mica si vroia sa fie sigur ca reuseste sa scoata tot, dupa aceea m-au dus intr-o camera unde mi-a fost tare rau, am vomat dar mama mea era langa mine, ma tinea de mana si ma pupa mereu,vroiam sa plang iar dar se pare ca iar ramasesem fara lacrimi. Cum mi-am mai revenit, am plecat, am ajuns acasa, m-am asezat in pat si am reusit sa adorm.

Este o poveste lunga, dar vroiam sa zic fiecare detaliu pentru ca dupa aceea am tot cautat sa citesc toate povestile cu subiectul asta sa stiu la ele cum a fost, care este povestea lor, si de aceea vreau sa stiti ca in octombrie se face un an,dar nu este zi sa nu ma gandesc macar 10 min din ziua aia la copilul meu si sa nu plang.A fost o experienta care m-a afectat emotional si psihic,inca ma invinovatesc si stiu ca o sa platesc la un moment dat pentru ce am facut,dar regret,regret din inima ca nu am luptat pentru copilul meu. Nu sunt depresiva, sa nu intelegeti gresit, mi-am reluat viata in mod normal dar nu o sa uit niciodata ca am luat un  suflet.

Va multumesc tuturor care imi cititi poveste, este una lunga dar sper din suflet sa va poata inspira si poate chiar ajuta in a lua decizia corecta.S i cu ocazia asta, vreau sa le dau un sfat fetelor care patesc asta la o varsta destul de mica si sunt nepregatite: vorbiti cu mamele voastre, credeti-ma ca ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat sa aflu asa pentru a-i putea spune si mamei mele, a fost un mare sprijin si fara ea nu puteam sa trec prin asta, ii multumesc din suflet si o iubesc enorm de mult pentru ca mi-a dat o lectie de viata despre ce inseamna sa fii parinte, nu m-a judecat o clipa, nu a tipat, nu s-a suparat pe mine, mi-a fost alaturi si imi este si stiu ca, cu ajutorul lui Dumnezeu o sa intru peste cativa ani si o sa va spun ca mi-a zis o doctorita cu zambetul pe buze ca sunt insarcinata si am zambit la loc, si este o fetita sau baietei, nu conteaza!Va doresc multa sanatate si aveti incredere in Dumnezeu, ca toate se intampla cu un motiv, nu intrebati de ce doamne, spune-ti doar faca-se voia ta, accept tot ce imi dai pentru ca Tu stii mai bine de ce se intampla asa.Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Varia

Leave a Reply