Catalina, 33 ani, inginer (2013-04-01)

Nu mi-am dorit un copil. Cand am visat pe la 30 de ani o fetita cu ochi negri care-mi spune “mama” m-am amuzat, si atat! De fapt, totul era impotriva unui copil in viata mea… Nu eram casatorita, nu-mi doream asta, aveam o viata plina de libertate si nu vroiam nici un fel de legaturi care sa ma impiedice sa ma desfasor. Am ovare micropolichistice, si folosesc cu rigurozitate un prezervativ… In plus, urmasem un serios tratament stomatologic, cu trei anestezii generale, si nenumarate radiografii. Asa ca atunci cand mi-a intarziat nu am avut nici o tresarire… Pana cand s-a ingrosat gluma si mi-am luat in gluma un test de sarcina! Surpriza! Eram insarcinata! Aveam 31 de ani si nici o inclinatie spre maternitate… Sau oare…? Din momentul in care am aflat, am stiut ca este fetita pe care o visasem cu un an inainte. Mi-o imaginam, mititica, incovrigata in burtica mea, linistita, in siguranta, cumintica… Dar nu aveam de gand sa fac un copil. Urma sa fac un avort, si cu asta basta!

M-am programat la control, care bineinteles mi-a confirmat sarcina, si am inceput chinul. O s-o fac, n-o s-o fac… Cand am intrebat despre avort, medicul meu mi-a zis ca nu intrerupe sarcini care se dezvolta normal, asa ca, daca vreau, o sa-mi recomande pe altcineva. Am povestit despre tratamentul stomatologic si toate chestiile care sigur o afectasera, dar mi s-a explicat ca in primele 21 de zile se aplica regula cu “totul sau nimic”, insemnand ca daca ceva afecteaza imbrionul in cursul celor 21 de zile, acesta se elimina in mod natural. Culmea! incheiasem tratamentul chiar cu o zi inainte de implinirea celor 21 de zile! 

Totul se intampla in Postul Pastelui! Am fost uimita sa constat ca medici care fac avort fara nici o tresarire in timpul anului, cumva, in mod ciudat, se feresc sa faca asta in Postul Pastelui! Mi s-a parut de o fatarnicie fara margini! Cu chiu cu vai am reusit sa ma programez pentru o intrerupere de sarcina in Sambata Luminata, la numai doua zile de termenul legal pentru o astfel de procedura. Intre timp am facut dublu testul, stiind ca voi avea nevoie de o ecografie la intreruperea de sarcina. 

In sambata respectiva am deics ca nu pot sa fac asa ceva copilului meu, copilului care ma alesese, din toata lumea, sa-i devin mama, sa-l protejez, sa-l apar de tot raul, cum as fi putut sa-l smulg din culcusul in care crestea voiniceste? Mai degraba mi-as fi smuls inima din piept cu mainile goale! I-am telefonat medicului care ma astepta, si i-am spus ca am decis sa pastrez sarcina. El a fost primul om care m-a felicitat pentru sarcina. Medicul care trebuia s-o intrerupa!

Pana sa nasc am rezolvat toate problemele “administrative”, am pus la punct locuinta noastra, m-am casatorit, si am asteptat-o sa vina pe lume cu sufletul la gura.

Asa ca acum privesc in ochii negri ai fiicei mele si ma mai surprind infiorandu-ma la gandul ca putem sa-i dau cu piciorul atat de usor! E perfecta, e un copil care si-a dorit sa traiasca si a depasit toate obstacolele care i s-au pus in cale, este un inger cu ochii negri, care-mi spune “mama”. E Victoria mea…

Leave a Reply