Despre cercetarile pe embrionul uman, clonarea umana și descoperirea celulelor iPS

Interviu cu profesorul Ian Wilmut, realizat de publicatia franceza de actualitate bioetică, Genethique.org, 18 mai 2009

Traducere Provita Media

Amintim aici ca publicatia franceza Famille Chretienne a consacrat un articol profesorului Ian Wilmut, profesor la Universitatea din Edinbourg, director al Centrului Scotian pentru Medicina Regenerativa si parintele primului mamifer clonat, oaia Dolly. Acesta a renuntat de curand la licenta acordata de guvernul britanic pentru clonarea umana in scop de cercetare. Ian Wilmut explica de ce prefera sa se consacre de acum incolo cercetarii pe celulele pluripotente induse (iPS), descoperite in noiembrie 2007 de catre japonezul Yamanaka. Pentru el, in afara de toate consideratiile etice, aceasta noua pista este atat de eficace si mult mai simpla decat cercetarea pe celulele stem embrionare.Actualmente, intre 200 si 300 de laboratoare din lume lucreaza deja pe celule iPS, desi aceasta descoperire a fost facuta abia in urma cu 2 ani. Ian Wilmut este convins ca in 2-3 ani, potentialul dezvoltat pe celulele iPS va fi atat de important incat alte tipuri de cercetari vor inceta de la sine.(Famille Chretienne, 23-29 august 2009)

Genethique: – Dupa descoperirea facuta de catre profesorii Yamanaka si Thomson, in noiembrie 2007(1), ati declarat la BBC ca veti abandona clonarea umana si ca, in decurs de 5 ani, aceasta descoperire ar putea duce la o alternativa mai buna, mai acceptabila din punct de vedere etic decat clonarea de embrioni umani pentru cercetarea medicala”(2). La doi ani, dupa aceast moment de cotitura in cercetare, care sunt avantajele celulelor iPS in raport cu asteptarile si obiectivele pe care le aveati cand ati clonat oita Dolly?
Ian Wilmut: – Inainte de descoperirea celulelor iPS, am incercat sa derivam celule stem din embrionii produsi prin transferul unui nucleu celular al pacientului suferind de o maladie ereditara. In acea etapa, nimeni n-a reusit sa faca asta. insa, in prezent, dediferentierea celulelor somatice murine (metoda profesorului Yamanaka) a demonstrat ca acelasi obiectiv poate fi atins, utilizand direct celulele somatice ale bolnavului. Exista un avantaj terapeutic major prin descoperirea celulelor iPS: ele sunt identice din punct de vedere genetic cu pacientul, permitand modelarea patologiilor si cercetarea rapida a medicamentelor pentru tratarea de jos in sus a simptomelor unei maladii. Exista deja cam o suta de asemenea linii celulare pe care se poate lucra, fara a trebui sa asteptam 5 ani ca sa intelegem maladiile. Tehnica clonarii nu mai este o tehnica de actualitate. Asa cum mi-am putut da seama din experimentele cu oita Dolly, clonarea cere un timp considerabil pentru obtinerea de celule stem. Mai mult, aceasta tehnica implica hiperstimularea ovariana la femei, ceea ce necesita supunerea lor unui tratament hormonal intensiv si istovitor pentru a produce un mare numar de ovocite pentru ca, in final, sa obtii cativa embrioni clonati. Daca stiinta ofera caile rapide, interesante si eficace, sunt gata sa le urmez.

G: – Care sunt sperantele terapeutice si stiintifice ale celulelor iPS? Ce provocare anunta acestea?
I. W.: – Cercetatorii care lucreaza pe celuele iPS incearca sa amelioreze calitatea acestor celule. Disponibilitatea si performanta acestora este indiscutabila. insa provocarea consta in a reusi din punct de vedere tehnic a le reprograma, fara pagube colaterale. Va fi nevoie de timp pentru a depasi aceste obstacole: publicatiile stiintifice recente au demonstrat ca s-a reusit deja sa se reprogrameze celulele diferentiate fara a se utiliza vectori virali sau plasmida. Din ratiuni economice, cred ca inca nu este posibil sa se ia in calcul crearea de rezerve de celule iPS de la fiecare pacient prin care sa se cerceteze tratamente pentru bolile lor. Actiunile care sunt mai realizabile, din punctul meu de vedere, privesc crearea unui tip de registru sau a unei biobanci unde vor fi inregistrate liniile de celule corespondente diverselor tipuri de maladii cu caracter imunologic. Va fi deci posibil de a modifica si lucra pe aceste linii celulare, in functie de nevoia fiecarui pacient.

G: – In Franta, s-a spus ca celulele iPS nu vor putea fi obtinute fara cercetari pe embrionul uman. intre timp, publicarea lucrarilor despre celule iPS umane, care l-a facut celebru pe profesorul Ymanaka, in 2007, s-au bazat pe experimente pe celule de soarece.(3) Celulele iPS au putut fi descoperite gratie cercetarilor pe celule de animale, fara a se recurge la celule embrionare umane?
I. W.: – Pentru dediferentierea celulelor somatice n-a fost nevoie de utilizarea embrionului uman deoarece, la nivel tehnic, aceasta nu este necesar. Primele celule iPS au fost produse si identificate, plecandu-se de la studii pe embrioni de soarece. Oamenii nu-si dau seama inca de faptul ca studierea maladiilor ereditare pe celulele obtinute prin reprogramare celulara este mult mai simpla si mai rapida decat obtinerea de celule embrionare umane prin clonare. Tehnica de obtinere a celulelor iPS este mai eficace actualmente pentru cercetatori si, in particular, desigur, pentru cercetatorii patologiilor ereditare. Se fac, de asemenea, cercetari pe celule embrionare umane pentru a se incerca o intelegere mai buna a proliferarii acestora si a modului lor de cultivare. Iar celulele iPS au proprietati asemanatoare cu cele ale liniilor de celule embrionare umane.

G: – Cercetarile pe celule iPS in SUA si in Asia se dezvolta tot mai mult. Ce se intampla in Europa? Are acest tip de cercetare sprijinul necesar?
I. W.: – Cercetarile pe celule iPS sunt sprijinite in mai multe tari europene: de catre agentii britanice, cum este Biotechnology and Biological Sciences Research Council, care finanteaza programele de cercetare de la Universitatea Edinbourgh, unde lucrez eu actualmente. De asemenea, in Franta, se duc cercetari importante pe celule iPS.

G: – Exista interes stiintific in utilizarea celulelor iPS, in comparatie cu celulele stem embrionare umane pentru cercetarea medicamentelor, modelarea si cultivarea farmacologica a moleculelor?
I. W.: – Da. Celulele iPS sunt mai utile ca celulele embrionare in aceste cercetari deoarece, daca prelevati celule reprogramate de la un pacient atins de o maladie ereditara pe care doriti sa o studiati, avantajul este ca aceste celule poarta deja caracteristicile unei persoane bolnave. Nu mai aveti nevoie sa introduceti acolo o eroare genetica. Exista multe maladii ereditare ale caror cauza moleculara a bolii nu este cunoscuta.

  1. In noiembrie 2007, profesorii S. Yamanaka si J. Thomson au reusit sa obtina celule stem pluripotente, plecand de la celule deja diferentiate (din piele).
  2. BBC, 17 noiembrie 2007.
  3. S. Yamanaka, K. Takahashi et al., Induction of pluripotent stem cells from mouse embryonic and adult fibroblast cultures by defined factors, Cell, 2006, 126 : 663-676.

Interviuri © Asociatia Provita Media

 

Varia

Leave a Reply