Referirile Papei Benedict al XVI-lea privind epidemia de SIDA din Africa a aprins spiritele in mass-media internationala. La 19 martie a.c., omul de stiinta Edward C.Green a afirmat intr-un articol din revista National Review Online (martie 2009) ca „cele mai recente date de care dispunem confirma afirmatiile Papei”. Aceasta declaratie a fost confirmata de Washington Post din 29 martie a.c. Antropolog medical, specialist in epidemiile din Africa si director de cercetare in prevenirea SIDA la Universitatea Harvard (SUA), acest om de stiinta a publicat foarte multe studii privind epidemia HIV.
Ultima sa lucrare, A framework of sexual partnership: risks and implications for HIV prevention in Africa, din martie 2009, se bazeaza pe alte 50 de studii, dintre care unele foarte recente.
In acest studiu, cercetatorul incearca sa inteleaga mecanismul propagarii epidemiei in regiuni foarte vaste, cum sunt cele din sudul si din estul Africii, unde sunt atinse straturi foarte importante ale populatie. Concluziile cercetarilor sunt ca principala cauza de transmitere a pandemiei este persistenta relatiilor sexuale regulate concomitente sau/si relatiile alternante in timp. Aceste comportamente vor avea un impact mai mare asupra transmiteriui virusului decat existenta grupruilor de risc (homosexualii, narcomanii sau prostituatele). Factorul major in transmiterea masiva a acestui virus il constituie cel al „relatiilor sexuale regulate multiple”.
Edward C. Green aminteste ca virulenta si natura infectioasa a virusului se manifesta in saptamanile care urmeaza contaminarii. Relatiile sexuale regulate concomitente risca deci probabilitatea ca virusul sa se raspandeasca inainte ca el sa piarda caracterul sau infectios.
In cazul relatiilor sexuale ocazionale, sau din grupurile cele mai expuse, prezervativul ar putea sa contrabalanseze riscurile la care se expun oamenii prin aceste relatii. „Cand sunt utilizate de o maniera sistematica de catre cuplurile sero-discordante cunoscute, prezervativele reduc transmiterea HIV de la 80-90%, in comparatie cu cuplurile care nu le utilizeaza”, explica Green.
Autorii studiului pun in discutie eficacitatea campaniilor in favoarea prezervativelor la scara unei populatii. „Aceasta ineficacitate se datoreaza utilizarii nesistematice si/sau incorecte ale prezervativelor si, probabil, de asemenea, comportamentelor dezinhibate”, explica Green. Prin comportament dezinhibat, trebuie sa intelegem „persistenta sau riscurile crescande din cauza unei intelegeri ce depaseste siguranta prezervativului”.
Mai multi experti estimeaza ca singurul lucru eficace „sunt strategiile care pun pret pe fidelitatea reciproca”. Autorii fac trimitere la cazul Ugandei, unde campaniile care au pus pe primul plan abstinenta si fidelitatea au dus la scaderea in mod spectaculos a epidemiei. In Kenya, Zimbabwe si in anumite zone ale Coastei de Fildes, ale Etiopiei sau Malawi, constantele au ramas aceleasi.
Green si colegii sai propun o tipologie a comportamentelor de risc in relatiile regulate. Acestea includ de la relatiile de fidelitate reciproca si durabile (riscurile foarte scazute) pana la relatiile cu unul sau doi parteneri, care au relatii regulate in acelasi timp (riscuri prea ridicate).
Tot mai multi si mai multi cercetatori si responsabili politici considera ca politicile de prevenire nu tin cont de problema relatiilor sexuale multiple. Ei regreta ca nu se face promovare decat a prezervativului, desi aceasta politica a esuat in regiunile Africii de sud si de est, si cer ca politicile de preventie si cercetare sa fie axate mai intai pe incurajarea reducerii numarului pertenerilor, incurajarea fidelitatii. De asemenea, tot mai multi specialisti si oameni implicati in reducerea acestui flagel in Africa doresc ca mijloacele financiare foarte importante, ca cele folosite in promovarea prezervativelor sa fie aplicate pentru dezvoltarea unor strategii de schimbare a modelelor de comportament. (Washington Post, 29 martie 2009)
About Post Author
