Statutul embrionului uman

In cadrul rubricii „ABC-ul bioeticii”, publicatia La Croix trateaza chestiunea statutului embrionului uman, relansata in special cu ocazia dezbaterilor din SUA privind cercetarea pe celulele stem embrionare umane. Autoarea articolului sustine ca  „astazi nu este vorba numai de a te pronunta asupra mentinerii in viata sau a distrugerii embrionilor, ci de a sti in ce masura acestia pot fi folositi ca material de cercetare.”

Statutul embrionilor este fixat de legi sau regulamente. In Franta, dreptul civil recunoaste doar doua categorii juridice: lucrurile, obiectele de drept, si persoanele, subiecti de drept. Nici lucrurile, evident, nici persoana – dreptul francez considera ca o persoana trebuie sa fie „nascuta vie si viabila” pentru a avea personalitate juridica – si atunci unde poate fi plasat embrionul?

In iunie, 2002, Curtea de Casatie franceza a statuat ca nu poti condamna pentru omucidere pe cineva care a omorat un fat, deoarece acesta nu este o persoana.  Tentativele de a incrimina intreruperea voluntara de sarcina aduse in fata Adunarii Nationale (prin amendamentul Garraud, in special, in 2003) au debutat cu teama de a pune pe tapet legea avortului. „De atunci, chestiunea statutului embrionului si/sau a fatului este in impas”, noteaza cotidianul.

Totusi, articolul 16 din Codul civil stipuleaza ca „legea asigura intaietate persoanei, interzice toate atentatele la demnitatea acesteia si garanteaza respectul fiintei umane de la inceputul vietii”, ii procura embrionului o anumita protectie juridica. Incepand cu 1994, salvgardarea demnitatii persoanei umane are valoare constitutionala, fara ca „principiul respectului persoanei de la inceputul vietii”  sa fie aplicat si embrionilor creati prin fertilizare in vitro. Dar, asa cum sustine autoarea articolului, embrionii in vitro sunt protejati de legea bioeticii care interzice conceptia si utilizarea embrionilor  cu scopuri comerciale sau industriale, precum si conceptia embrionilor pentru cercetare. In aceeasi masura, aceasta lege autorizeaza distrugerea embrionilor dupa 5 ani sau, prin derogare, ar putea face ca embrionul sa devina obiectul cercetarii.

Conform cotidianului amintit, „in mod aprioric, toate perspectivele privind introducerea in lege a unei definitii a embrionului au fost indepartate”.

La Croix vorbeste de o „definitie comuna imposibila”, citand pe Michel Pucéat (directorul unei unitati de cercetare a INSERM pentru terapie celulara), care considera ca „nu se poate vorbi despre embrion, apropo de primele stadii ale vietii”.

Pentru credinta islamica, statutul fatului decurge din prezenta sufletului (la 40 de zile). Pentru iudaism, embrionul nu are valoare inainte de 40 de zile. Protestantii considera ca proiectul parental da embrionului o valoare umana. Biserica Catolica  considera ca „in orice stadiu de dezvoltare ar fi embrionul, el este o fiinta umana angajata intr-un proces continuu de dezvoltare, coordonat si gradual, de la constituirea zigotului pana ajunge un copilas gata sa se nasca”. Presedintele onorific al Academiei de medicina, Claude Sureau estimeaza ca dreptul ar putea reconcilia aceste conceptii diferite  in recunoasterea „fiintei prenatale”, pentru care respectul „evolueaza in functie de varsta sa”.  Pentru Bertrand Mathieu, profesor de drept constitutional, aceasta propunere introduce „o ruptura in unitatea speciei umane”.

Daca „in lume, nici un text de lege nu da un statut embrionului”, „fiecare tara dispune de un arsenal legislativ pentru a-l proteja”.  Asadar, in Europa, exista Conventia europeana a drepturilor omului si biomedicina, numita Conventia de la Oviedo din 1997 (ratificata de Romania), care fixeaza reguli in materie de interzicere a „constituirii de embrioni umani cu scopul de a-i folosi in cercetare” si precizeaza ca „atunci cand cercetarea pe embrionii creati prin metoda in vitro este admisa de lege, aceasta trebuie sa asigure o protectie adecvata emrbionilor”. In Statele Unite, o multitudine de tentative au fost facute pentru a adopta legi care sa recunoasca embrionul ca fiinta umana de la conceptie, cum s-a intamplat in Dakota de Sud sau in Colorado, in noiembrie 2008. Cazul octupletilor a relansat dezbaterile pe aceasta tema, in SUA, mama sustinand ca „toti embrionii congelati erau copiii mei. Cum as fi putut alege  intre cei carora sa le dau viata si cei pe care sa-i las sa moara?” Pe de alta parte, „pentru cupluri, embrionul e deja un copil”, spune Dominique Regnault, presedintele psihologilor din Federatia Nationala a Centrelor de studiu  si conservare a ovulelor si spermei (CECOS). (La Croix, 11 martie 2009)

Varia

Leave a Reply