Pentru mileniul trei, este clar ca ideea pro-vita ar trebui sa devina misiunea de capetenie a Bisericii

Interviu cu Parintele Nicolae Tanase, presedintele Asociatiei Pro Vita pentru copii nascuti si nenascuti de la Valea Plopului, judetul Prahova

Parintele Nicolae Tanase – o spunem fara sa exageram – se dovedeste a fi sufletul miscarii pro-vita de la noi. Duhul si harnicia sa ii marcheaza pe toti care ii ajung in preajma. De cativa ani, prin stradania sa, reprezentantii organizatiilor pro-vita ortodoxe au ocazia sa se intalneasca anual. Anul acesta, evenimentul a avut loc la Manastirea Dumbrava, judetul Alba, in perioada 7-9 iulie 2006. Am avut astfel ocazia de a purta un scurt dialog pe care il redam in acest interviu.

– Parinte, cum credeti ca sunt receptate ideile pro-vita in societatea noastra?
– In societatea romaneasca, pro-vita, pana nu demult, a fost o noutate. Acum nu mai este o noutate, dar nu mai este o problema nici in discutii, nici in aparitii de presa etc. Pentru ca cineva a stiut sa creeze probleme… Creandu-se aceste probleme, omul nu mai are timp sa se gandeasca la viata, la consecintele nenasterii, la consecintele avortului si mai ales la consecintele asa-ziselor anti-conceptionale. Asa ca pro-vita nu este o noutate, dar nici ceva deja cultivat, ceva de care oamenii au deja idee. Uneori se confunda pro-vita romaneasca cu o atitudine continua a miscarii pro-vita internationale, care este agresiva, care blocheaza medicii, blocheaza clinicile, care se culca la pamant -treaba care este interesanta, dar nu este proprie romanilor.

– Cum pot ajunge ideile pro-vita la populatie? Mersul ideilor este zona elitei, elita se adapteaza cu ideile. Si as vrea sa faceti aici referire la presa, la intelectuali si la cler. Ideile ajung in presa, la televizor si ele sunt dupa aceea receptate, ascultate, respinse sau neauzite de mase.
– Daca este sa incep cu presa, depinde de presa. In general, ea face jocul cuiva. Presa independenta este putina.

– Presa inghite datele statistici, cel putin din domeniul demografic, dar nu face nici o legatura intre ele. Este clar ca daca imbatranirea populatiei se produce rapid, in curand noi nu vom mai avea oameni care sa munceasca. In ziarul “Curentul” chiar am vazut un titlu de genul: “Femeile sarace si neinformate fac copii multi”.
– In orice discutie pe care o avem, expunem cauzele avortului ca fiind necredinta si comoditatea. Discutia intotdeauna se deschide, afirmandu-se faptul ca se fac avorturi din cauza problemelor sociale: lipsuri financiare, lipsuri materiale. Dar sa stiti ca cei mai multi patroni nu au deloc sau au unul-doi copii. De ce? Ori e vorba de necredinta, ori de comoditate si dorinta de a progresa. Problema e ca au bani, dar, totusi, copii nu fac. O familie -tata, mama -pot da copilului scoala, bani, masina, casa, facultate, masterat, cont in banca etc. Nimeni, insa, nu-i poate da copilului viitor. Viitorul il da numai Dumnezeu. Si atunci este foarte important sa stim ca viitorul copilului nostru este in functie de atitudinea noastra fata de viata. Dar, din pacate, noi nu mai avem o atitudine fata de viata, suntem contra vietii, contra nasterii, contra creatiei -ca noi prin asta ne asemanam cu Dumnezeu -procreind. Daca am intrerupt asta, deja i-am spus lui Dumnezeu, stai in ale tale, ca si cum am putea limita actiunea Lui.

– Ati avut discutii cu oameni politici… Cum sunt receptate aceste atitudini pro-vita?
– De exemplu, Asociatia Provita Brancoveanu a facut in trei randuri scrisori presedintelui Iliescu si Constantinescu, propunandu-le sa se delimiteze de legea care permite avortul. Oamenii politici evita sa-si exprime parerea, chiar daca au o parere. Referitor la cler -e aceeasi situatie trista. Sunt preoti care spun: nu putem predica contra avortului prea mult, pentru ca ne pierdem femeile din biserica.

– Ce ar putea sa faca preotii?
– De tot ceea ce se intampla negativ in Romania este de vina preotul. Pentru ca daca preotii ar reusi sa controleze aspectele morale, aspectele financiare si materiale ar veni de la sine. Daca preotii ar reusi in scaunul spovedaniei sa determine un om sa ramana om… La reprosurile ginecologilor ca ii atacam in spitale, cand raspandim pliante, ginecologii ne spun: crestinii vostri (desi si ei sunt), crestinii vostri vin sa faca avort. Voi i-ati botezat, voi i-ati cununat, voi i-ati spovedit si impartasit, iar ei vin la noi sa le facem avort. In momentul acesta, ei au dreptate. Desigur, ca aceasta nu justifica crima lor, ci relatia pe care noi nu o mai avem cu destul dintre multi credinciosi ai nostri.

-Preotii au de obicei multi copii?
-Nu conteaza cati copii ai, conteaza cati ai omorat.

– In general, la noi nu exista o imagine buna a femeii cu multi copii.
– Pe mine, cand ma intreaba lumea cati copii am, le spun doi baieti, o fata si inca doi baieti. Ca sa nu creada ca am vrut neaparat sa am si o fata. Un preot din Franta, cand l-am intrebat acest lucru, a raspuns, sase copii cu o singura sotie. Pentru ca in Franta este obisnuit ca cei care au multi copii sa fie din 2-3-4 casatorii.

– Ce-ar putea face organizatiile pro-vita din Romania?
– Pentru mileniul trei, este clar ca ideea pro-vita ar trebui sa devina misiunea de capetenie a Bisericii. De aici pleaca totul -de la nastere si nenastere. In momentul in care se intampla o crima, de ea este vinovata o persoana, de avorturi si de nenasteri se fac vinovate popoarele. Si, daca se fac vinovate popoarele, Dumnezeu este silit sa aplice dreptatea, in bunatatea lui. Ati vazut filmul “Cine leagana copilul?”, unde arata foarte clar ce se intampla cu memoria genetica a uterului. Savanti rusi si americani au facut experimente, au incrucisat armasarul cu zebra si zebroiul cu iapa si, dupa cinci ani de zile, nu au reusit nimic. Dupa alti cinci ani, iapa a fatat un manz zebrat, iar zebra, un manz nevargat.

– Cum s-ar traduce acest experiment?
– Sfantul Apostol Pavel reia textul din Vechiul Testament si il comenteaza, zicand, va lasa omul pe tatal si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup. Nu un suflet, un trup. Sa intelegem ca aici avem de a face, pe de o parte, cu o taina si, pe de alta, parte cu o contopire. In ziare mai apare cate un scandal de genul, o femeie alba, casatorita cu un sot alb, a nascut un negru, iar ADN-ul arata ca bebelusul ii apartine respectivului sot. Problema este alta: daca eu ma casatoresc cu o fata care a avut relatii sexuale cu unul-doi sau mai multi barbati, mi se va naste din ea un copil cu caracterele mele si cu caracterele celorlalti, ceea ce mie nu-mi convine. Atunci savantii americani si rusi au ajuns la concluzia ca ar fi bine sa revenim la abstinenta. Iar aspectele genetice sunt cele care demonstreaza imediat unde si cum am gresit.

Interviuri © Asociatia Provita Media

Varia

Leave a Reply