Dreptul la viata de la conceptie este un drept suprem

– Domnule Alton, sunteti implicat in mai multe proiecte care privesc viata copiilor din Rusia, America Latina si alte zone ale lumii… Ce ne puteti spune despre respectarea drepturilor copilului in Uniunea Europeana?
– Termenul “drepturi” a devenit deja elementul unui limbaj ambiguu, care domina dezbaterile politice in foarte multe tari. In loc sa vorbim despre datorii si responsabilitati, vorbim peste tot numai despre drepturi. Suntem pur si simplu obsedati de drepturi. Datoria noastra fata de copii, prin contrast, se vede atunci cand acestia sunt exploatati, traficati, cand viata copilului nenascut este distrusa. Daca neglijezi dreptul la viata in sine, celelalte drepturi devin pur si simplu inutile. Dreptul la viata de la conceptie este un drept suprem. Desi este mentionat in Carta Drepturilor Omului a Natiunilor Unite, acest principiu nu este respectat. As vrea ca accentul dezbaterilor sa se mute de pe drepturi, pe datorii si obligatii. Si acest lucru va ajuta foarte mult la protejarea vietii copiilor nenascuti. Trebuie sa ne uitam la America pentru a intelege ce putem face in Europa.

– Legislatia din Uniunea Europeana privind viata copiilor nenascuti se va schimba, in sensul apararii dreptului la viata? Cum vor evolua lucrurile in zona Europei, tinand seama de faptul ca, in Statele Unite, conceptele pro-vita se intaresc?
– Este foarte greu de prezis incotro se indreapta Uniunea Europeana in problema dreptului la viata… Cred ca ar trebui sa fie o schimbare majora in atitudinea tuturor europenilor, iar dezbaterile ar trebui sa fie tot atat de concentrate si de aprinse cum au devenit recent in Statele Unite. Trebuie sa spun ca Marea Britanie incepe sa devina un exemplu prost pentru celelalte tari din Uniunea Europeana. In primul rand, avortul nu este o problema care sa fie decisa de institutiile Uniunii Europene. Ea poate fi decisa de fiecare parlament in parte insa apare problema ca tarile se influenteaza una pe alta. Iar Marea Britanie, ca exemplu, are o agenda rusinoasa in ceea ce priveste avortul, fapt care a influentat alte tari. In prezent, ar trebui sa ne ingrijoreze cel mai mult evolutia domeniului bioeticii, cale pe care Uniunea Europeana nu a mers chiar atat de departe ca Marea Britanie. Marea Britanie este cu un pas in fata in ceea ce priveste experimentarea pe embrion sau clonarea embrionilor umani in scopuri de cercetare sau pentru obtinerea celulelor embrionare stem. Din pacate, tarile Uniunii Europene se indreapta tot mai mult spre pozitia adoptata de Marea Britanie. Trebuie sa stopam aceste intentii.

– Atitudinea americanilor s-a schimbat deoarece presedintele Bush este pro-vita si multi politicieni americani impartasesc aceleasi concepte?
– Primul ordin semnat de presedintele Bush, atunci cand a venit la putere, a fost acela sa redirectioneze banii care, pana atunci, mergeau spre avorturile si controlul populatiei din China, sa-i redirectioneze spre alte necesitati. Administratia Clinton a finantat timp de multi ani politica unui singur copil pe familie, politica ce functioneaza in prezent in China, timp de mai multi ani. Marea Britanie continua sa finanteze aceasta politica. In prezent, avortul este o problema politica acuta in Statele Unite deoarece republicanii au facut sa fie asa. Asta in timp ce, in Marea Britanie, nici un partid politic nu este pro-vita. Putem invata deci foarte mult din experienta SUA, in acest sens. Acest lucru a facut ca multi oameni din SUA sa-si schimbe atitudinea fata de viata. Inchipuiti-va ca doamna care a fost protagonista in procesul Roe impotriva lui Wade, Norma McCorvey, este acum pro-vita. O femeie implicata in procesul care a dus la legalizarea avortului in Statele Unite, in prezent, si-a schimbat total atitudinea fata de viata. Ea a lucrat in clinicile de avort, a vazut ce li se poate intampla femeilor din cauza avortului si ce minciuna li se poate spune. In Europa, insa, nu exista asemenea schimbari de atitudini.

– Care sunt partidele europene cu cei mai multi membri care sustin conceptele pro-vita?
– In cadrul Uniunii Europene, unicul bloc politic care si-a afirmat, recent politica sa pro-vita este Partidul Popular European. In unele tari, acest partid se numeste crestin-democrat, cum este cel din Germania. Dr. Peter Lisse, crestin-democrat german, a dus o lunga campanie in Parlamentul European impotriva utilizarii emrbionilor umani clonati in scopul clonarii terapeutice. In majoritatea tarilor in care crestin-democratii sunt la putere exista o anumita rezistenta la liberalizarea legilor avortului. Insa nici chiar ei, cei din aceste partide, nu sunt total pro-vita.

– Ati fost implicat in proiecte de reintegrare a copiilor strazii in Rusia. Credeti ca acest fenomen, in general, creste sau descreste?
– Recent am scris un raport despre copiii strazii din Brazilia. Aproximativ 4-5 copii sunt omorati in fiecare zi in aceasta tara. La Rio, de exemplu, copiii pot fi impuscati ziua in amiaza mare in plina strada. Am vizitat o biserica la Rio, unde, pe trotuarul din fata ei, se aflau opt trupuri de copii, care fusesera impuscati. Cred ca este vizibila o legatura intre atitudinea noastra fata de nou-nascuti si fata de cei nascuti deja. Pentru mine, omul este om, indiferent de stadiul de dezvoltare in care se afla, de la conceptia naturala, pana la moartea naturala. Daca nu crezi in sanctitatea vietii umane inainte de nastere, nu este surprinzator ca, dupa nastere, te comporti cu copiii, cum se comporta lumea in Brazilia sau Moscova. Nu este surprinzator ca avem profesori ca John Harris, care sustin infanticidul, nu este surprinzator ca 6.400 dintre copiii inregistrati la Protectia copilului in Marea Britanie, anual, se afla acolo din cauza abuzului fizic sau sexual. Repet, aceste lucruri sunt legate intre ele.

– Daca dovezile sunt atat de clare asupra avortului, cum le precizati dvs., de ce nu-si schimba atitudinea politicienii fata de acest lucru? Sa intelegem ca politicienii au cea mai mare responsabilitate si cel mai mare rol in schimbarea unui cadru juridic si institutional dintr-o tara?
– Este o reactie in lant… In Marea Britanie, in 30 de ani, de exemplu, au fost inregistrate 6 milioane de avorturi, ceea ce inseamna ca multi oameni, care sunt acuma in politica, fie au avut in familia lor un avort, fie au fost implicati intr-un avort. Acum o saptamana, in revista Bliss, a fost publicat un sondaj de opinie, care a aratat ca doua treimi din cei 5.000 de adolescenti intervievati considera ca avortul este prea mult disponibil in Marea Britanie. Universitati de prestigiu, cum este Cambridge, au, din pacate o atitudine si o politica pro-avort. Insa sindicatele studentesti au respins recent aceasta atitudine. Tinerele generatii au inceput sa respinga valorile si atitudinile generatiilor mai in varsta. Acest lucru va duce candva la schimbarea fundamentala a legilor. Referitor la politicieni, repet, multi dintre ei sunt implicati intr-un avort, ca experienta personala si, din acest motiv, ei doresc sa-si justifice atitudinea prin lege. Foarte multi politicieni nici nu vor sa auda despre consecintele avortului. Peste 30 de studii de care am stiinta arata ca exista o legatura intre avort si cancerul mamar. Politicienii de la noi nici nu doresc sa auda de acest lucru, repet, din cauza ca sunt implicati personal in avorturi.

– Cum am putea deci sa-i constientizam pe politicieni, care manifesta multe ambiguitati, despre tragedia pe care o presupun avorturile?
– Unicul mod de a-i face sa discute aceste lucruri este sa facem din ele o prioritate a agendei lor politice. Altfel, ochii care nu se vad, se uita. Eu mi-am parasit partidul (Partidul Liberal, n.tr.), al carui membru am fost timp de 30 de ani, din cauza ca acest partid a insistat prea mult pe liberalizarea legii avortului, facandu-si din acest subiect o politica de partid. Pentru mine era inacceptabila o asemenea situatie. Oamenii trebuie sa fie mai fermi in partidele lor politice. Oamenii pro-vita ar trebui sa fie mai staruitori in sustinerea cauzei lor, implicandu-se in actiunile partidelor politice.

– Un rol important in schimbarea mentalitatilor il are mass-media. Cum am putea influenta schimbarea atitudinii celor care lucreaza in mass-media?
– Am intalnit un numar mare de ziaristi care au deschis ochii la aceasta chestiune. In Marea Britanie, o sarcina din cinci se termina cu un avort. Se fac cam 184 de mii de avorturi pe an si, de la legalizarea avorturilor, in 1967, si pana acum, s-au efectuat 6 milioane de avorturi. In ultimii 10 ani, am permis ca milioane de embrioni umani sa fie distrusi sau sa se experimenteze pe ei in Marea Britanie. Avem legi care confera mai multe drepturi vulpilor, focilor sau oricarui alt animal vreti, decat oferim propriei noastre specii. Nu sunt singurul care spune ca lumea s-a intors cu picioarele in sus. Trebuie sa ne reevaluam atitudinile. Nu cred ca jurnalistii pot deveni imediat pro-vita. Insa ii puteti face sa analizeze anumite aspecte ale avortului. In America, de exemplu, multi jurnalisti si-au chimbat atitudinea o data cu interzicerea avortului tardiv. Oricat de pro-choice ai fi, cand vezi realitatea, cand vezi cum realmente este ucis un copil, care asteapta sa se nasca, nu poti sa accepti acest lucru. Trebuie intrebati mai des jurnalistii – credeti ca este legal sa omori un copil nenascut? Poate din cauza rasei sale sau a sexului. Daca spun, da, publicul va fi socat sa auda acest lucru. Lucrul cel mai important nu este sa fii pur si simplu impotriva avortului, ci trebuie sa fii pro-vita intr-un mod pozitiv, pentru mama si pentru copil. Avem organizatii in Marea Britanie, care nu spun numai, nu faceti avorturi, ele sustin, ne vom ingriji de tine si de copilul tau. Acest lucru le usureaza situatia femeilor insarcinate, unele dintre care chiar nu stiu ce sa faca. Apoi avem miscarea pentru ingrijirea batranilor neajutorati, numita hospice movement, care se ingrijeste de batranii neputinciosi. Miscarea aceasta constituie unul din motivele pentru care noi inca nu avem eutanasia legalizata in Marea Britanie. In Olanda, o astfel de miscare nu exista. Astfel, ei au legalizat eutanasia si 3 mii de oameni in varsta au fost omorati, conform acestei legi, numai in anul trecut. Cred ca este important sa oferi alternative.

– Ce sa intelegem, miscarea pro-vita in Marea Britanie creste sau descreste?
– Sunt foarte incurajat de atitudinea tinerilor, care se implica in numar mare in miscarea pro-vita. Poate dezbaterile publice vor schimba treptat legea acestei tari. Trebuie sa punem in discutie toate aspectele problemelor pro-vita. Nu e suficient sa spunem doar ca suntem impotriva avortului.

– Totusi, ce ne puteti spune despre evolutia miscarii pro-vita din interiorul Uniunii Europene?
– Este mai putin dezvoltata. Vedeti, problema avortului este o problema a fiecarei tari in parte si poate de aceea miscarea pro-vita europeana nu este dezvoltata atat de mult. Exista cateva organizatii europene, dar nu prea multe. Mi-as dori sa vad ca apare o retea puternica de organizatii pro-vita in cadrul Uniunii Europene.

– Ce concepte propulseaza legalizarea eutanasiei, fapt care se regaseste acum in legislatia a catorva tari din Uniunea Europeana?
– Gandirea permisiva din Europa, de la inceputul secolului XX, bazata pe eugenie, avea drept scopul crearea un grup de oameni superiori, ca rasa si inetelect. Aceasta gandire a fost foarte negativa mai ales referitor la oamenii cu handicap, la infirmi sau batrani. In toata aceasta gandire, a existat afirmatia clara ca acesti oameni constituie o povara pentru societate si ar fi mai bine daca ei ar muri. La inceputul anilor ”20, institutia medicala principala a Marii Britanii a fost printre primele care a imbratisat eutanasia, avortul si alte practici eugenice, acceptand unele experimente pe fiinta umana. Repet, acest lucru se intampla inca inaintea celui de-al 3-lea Reich. Al 3-lea Reich a preluat toate aceste experimente, ducandu-le la extrema, omorand sute de mii de oameni din cauza originii lor, cum a fost cazul tiganilor, evreilor, din cauza conditiei lor fizice – infirmi, batrani etc. Toate aceste atitudini au facut parte din misarea eugenica, de la inceputul anilor ”20. Prima conferinta internationala de eugenie a avut loc in 1920, in Marea Britanie. Spre eterna sa rusine, marele nostru om de stat, Winston Churchill, a luat parte la acea conferinta. Mentionez ca, la acea vreme, era homosexual. In 1911, Partidul Conservator, impreuna cu alte institutii politice importante, precum Biserica noastra, adica Arhiepiscopul de Canterbury, au sustinut un proiect de lege, propus de miscarea eugenica, care propunea sterilizarea oamenilor cu handicap mintal. Din fericire, acest proiect de lege a fost respins. Chesterton a publicat o carte, in 1923, intitulata “The Eugenics and Other Evils” (“Eugenia si alte rele”) si tot ce prezice el in acea carte se va intampla in anii ”30. Dupa razboi, cuvantul “eugenie” a cazut in dizgratie, din cauza a tot ceea ce s-a intamplat in timpul razboiului. Cuvantul a disparut din circulatie o perioada. Iar organizatii ca IPPF si UNFPA l-au preluat, in prezent, utilizandu-l, prin alte exprimari, in ideologia lor. Astfel, in China, de exemplu, aceste organizatii au sustinut politica guvernului chinez de un singur copil pe familie. Aceasta politica implica sterilizarea fortata si avortul fortat pentru femeile care au mai mult de un copil. Contribuabilii din Marea Britanie dau bani de multa vreme pentru intretinerea acestor politici. Deci eugenia mai este in viata. Consideram ca este acelasi mod de gandire ca si cel care accepta avortarea unui copil daca acesta are palatoschizis (buza de iepure). Este acelasi mod de a gandi ca si in cazul in care spunem e mai bine sa omori un infirm decat sa continui sa-l ingrijesti, oferindu-i, neconditionat, sustinere si afectiune.

– De ce, totusi, in Occident, unde standardul de viata este ridicat, a fost legalizata eutanasia si exista o astfel de atitudine fata de viata, in general? Ar putea fi o legatura intre ridicarea standardului material si atitudinile pro-avort sau pro-eutanasie?
– Probabil cu cat oamenii devin mai materialisti, se indreapta spre un tip de consumism, fapt care ii face mai egoisti in atitudinile lor fata de copii, de familie, de ceilalti oameni. Avem foarte multi oameni care sunt foarte ostili la ideea de a avea un copil. In Occident, se dezvolta un tip de cultura care este impotriva nasterii copiilor. Exista acest stil de viata consumist, de tipul, poti sa faci ce-ti trece prin cap, indiferent de consecinte. Poti dispune de orice pe lumea asta, cum doresti, inclusiv si de copiii tai.

Cititi si: Dreptul de a te naste