Constitutia Uniunii Europene si apararea dreptului la viata

Din lucrarile Conferintei SPUC de la Londra, 26-27 martie 2004

Prevederile din proiectul Constitutiei Europene ar putea stabili dreptul la avort la cerere si la suicid asistat in fiecare tara a Uniunii Europene. Precizari, care conduc la asemenea triste realitati, se gasesc in partea a doua a proiectului de constitutie: Carta Drepturilor fundamentale ale Uniunii.

Articolul II-1 stabileste ca „Demnitatea umana este inviolabila. Ea trebuie respectata si protejata.” Articolul II-3, la randul sau, prevede protejarea „integritatii fizice si mintale”. Experienta constitutionala din alte tari ale lumii arata ca aceste prevederi ar putea oferi un sprijin substantial partilor litigante din Uniunea Europeana, care doresc sa creeze suport juridic pentru avort la cerere si suicid asistat in toata UE. De exemplu, in tribunalele SUa, s-a discutat despre faptul ca definirea demnitatii femeilor creeaza un precedent asupra demnitatii copiilor nenascuti, iar refuzul avortului priveaza femeile, in mod nejustificat, de dreptul lor la integritatea mintala si fizica. Un alt exemplu este ca organismul care normeaza profesiunea medicala in Marea Britanie are, printre normele sale, prevederea ca „tribunalele britanice nu considera ca principiul „sanctitatii umane” are intotdeauna precedent asupra altor consideratii.” De pilda, tribunalele din anglia au decis ca statul englez nu incalca articolul 2 (dreptul la viata) al Conventiei Europene asupra drepturilor omului, cand permite retragerea alimentatiei artificiale anumitor pacienti, care inca nu au murit, in „interesul lor cel mai bun”.

Mai mult, desi articolul II-2 al proiectului Constitutiei Europene sustine ca „fiecare are dreptul la viata”, faptul ca este omisa ideea definirii dreptului la viata, ca un bun inalienabil al persoanei umane, ar putea duce foarte usor la acceptarea „dreptului de a muri” si, in cele din urma, la omorarea acelor fiinte umane, care sunt numite de obicei drept „non-persoane”. In termeni constitutionali, dreptul la viata apare, secvential, dupa dreptul la demnitatea umana.

Din cauza definirii „drepturilor” in termeni vagi si a largirii puterii juridice, dupa cum reiese din textul proiectului de Constitutie, acest document ar putea limita dezbaterile democratice (adica legislative) si deciziile ce ar putea fi luate la nivel national. Deciziile privind chestiunile importante de ordin moral si social vor fi stabilite mai degraba de Curtea Europeana de Justitie, decat de parlamentele nationale.

In contextul intensificarii, la nivel international, a atacurilor asupra sanctitatii vietii umane, liderii societatii civile si cei religiosi din Europa nu pot ramane indiferenti la ambiguitatile sau deficientele, aparute in viitoarea Constitutie Europeana, elemente ce ar putea submina „respectul neconditionat pentru dreptul la viata al fiecarei persoane”, despre care Papa Ioan Paul al II-lea spune ca este „unul din pilonii pe care se sprijina fiecare societate civila”. (Evangelium Vitae, 101)

Prin urmare, trebuie sa atentionam oamenii de la cele mai inalte nivele politice din Romania si din cadrul Uniunii Europene asupra acestor deficiente. Se dovedesc a fi promovate doua amendamentele, astfel: sa nu fie modificate legislatiile statelor membre, care au dat deja legi care protejeaza viata umana si sa se ofere politicienilor un limbaj universal acceptat de Natiunile Unite, instrument ce poate sa apere dreptul inalienabil la viata a fiecarui membru al familiei umane.

In contextul referirii la un limbaj adecvat, sa subliniem semnificatiile duplicitare ale urmatoarelor urmatoarele expresii, folosite foarte des sustinatorii planning-ului familial: „sanatatea reproducerii” inseamna de fapt, „acces la avort la cerere”, iar „maternitate sigura” – „acces la avort la cerere”. Serviciile de avort, in special in tarile in curs de dezvoltare, sunt adesea mascate de asemenea sintagme, precum „sanatatea reproducerii” si „maternitate sigura”.

Sustinatorii avortului folosesc termeni redefiniti, fortand intrarea lor in uz prin repetarea acestora in orice document, in agenda lor, insinuant si persistent, fara a atrage atentia opozantilor lor. Aceste innoiri ale limbajului pun probleme speciale, atunci cand documentele sunt interpretate, caci sensul real al acestor termeni, asa cum l-am precizat, poate fi in continuare impins in umbra.

Conform definitiilor tehnice, pregatite pentru dezbaterile Conferintei pe populatie si dezvoltare de la Cairo, 1994, si preluate de la OMS, conceptul de „sanatatea reproducerii” include accesul la „metode de reglare a fertilitatii”. Iar sintagma „reglarea fertilitatii” este definita, la randul ei, ca intarzierea sarcinii, prin folosirea contraceptiei, tratament pentru infertilitate, intreruperea de sarcini nedorite si alimentare la san.

Termenul „intreruperea sarcinii nedorite” s-a dovedit a fi, de fapt, un eufemism pentru „avortul la cerere”. O sarcina nu poate fi „intrerupta”, ea poate fi dusa pana la termen sau poate fi avortata, avand ca rezultat decesul copilului.

Comisia Europeana (care sustine organizatii pro-avort, cum ar fi IPPF, Marie Stopes International, UNFPa si European Women’s Lobby) da urmatoarea definitie „populatiei”: „problemele legate de demografie si sanatatea si drepturile reproducerii si sexuale. aceasta poate include probleme cum ar fi contraceptia, avortul, maternitatea sigura, ingrijirea primara a copilului, violenta sexuala si a genurilor, BTS, inclusiv HIV/SIDA.”

Adevarata agenda din spatele acestor titluri este binecunoscuta. Parlamentarii europeni insa nu cunosc de cele mai multe ori sensul sintagmei „sanatatea reproducerii” sau utilizarea unor termeni ca acesta, care au fost introdusi pentru a-i induce pe necunoscatori in eroare. adesea, ei, pur si simplu, nu inteleg daca o propunere este benefica sau periculoasa pentru tara lor.

Multe organizatii care promoveaza avortul in tarile in curs de dezvoltare utilizeaza termeni eufemistici pentru a-si masca activitatile lor adevarate. De exemplu, in Kenya, unde avortul este ilegal, Marie Stopes International si asociatia de Planificare Familiala Keniana (care primeste fonduri de la UNFPa, finantata, la randul sau, de UE) ofera avorturi ilegale. Personalul medical al acestor clinici isi ascund activitatile lor reale, inregistrand avorturile ca „reglare a menstruatiei”.

 

About Post Author

Varia

Leave a Reply