Copiii oferiti in  schimbul unei cariere de succes – o solutie de viata bizara

Autor: Larisa Iftime, publicat in Dosar Provita Media nr.6 martie 2003

Pentru un jurnalist, studiile sociologilor pot oferi prilejul unor mari aventuri.  Uimeste de la prima vedere limbajul specific. Exagerand, as putea spune ca scrierile lor seamana cu retetele unor chirurgi. Daca n-ar exista increderea in aceasta stiinta noua, lectura acestor carti, din ce in ce mai multe pe piata noastra, si-ar restrange cititorii, ca si opera unui scriitor atat de ciudat cum este Franz Kafka.

Recent, am avut prilejul sa traiesc o astfel de uimire. Mi-au ramas inscrise in memorie cateva titluri de ziar, care atrag atentia, ca fumul gros despre locul unui incendiu, asupra unor chestiuni importante ale zilei. „Familia se afla in criza”, „Sporul natural negativ anunta disparitia Romaniei” – iata cateva. Desigur, daca nu as fi obisnuita cu asemenea limbaj incendiar, adica nu as fi obisnuita cu stilul pompieristic al unor gazete, as putea sa ma nelinistesc foarte tare.

Sa incercam sa descifram datele acestei probleme – criza familiei – asa cum ne sunt oferite intr-un stil codificat de sociologi.  Criteriul anuntat din start pentru decriptare este analiza „evenimentelor” de casatorie, nasteri si divort.

Evident, datele publicate de Comisia Nationala de Statistica vorbesc de mari schimbari demografice, dupa 1990. E o perioada a schimbarilor… S-a profilat deja un nou sistem legislativ, referitor la institutia familiei, au aparut fenomene economice nemaiintalnite, cum sunt somajul si pierderea locului de munca, iar deschiderea catre informatii multiple a modificat peisajul politic si social.

Nu au aparut inca explicatii credibile asupra scaderii numarului casatoriilor.  Casatoriile deci au scazut la o rata de 6,5 la mia de locuitori, iar numarul divorturilor a crescut la 1,78 divorturi la mia de locuitori. Mai mult de jumatate dintre familiile care s-au desfacut, au avut copii minori.

Specialistii considera ca aceste erodari ale familiei nu sunt ingrijoratoare. Cea mai abrupta cadere a fost inregistrata la capitolul natalitate. Daca privim situatia Romaniei, fata de situatia din Europa, rata divorturilor si numarul scazut de nasteri, toate acestea nu ne plaseaza in afara contextului european, nici macar in afara Europei de Est.  Ingrijoratoare este panta mare din graficele acestor erodari. In scurt timp, vom ajunge sa devenim o tara cu probleme.

In locul casatoriei legale apare o alta forma: convietuirea consensuala. Cei doi locuiesc impreuna, fara a avea un contract oficial. Ponderea unor astfel de cupluri este in mare crestere. Din 1993, pana in 1996, conform Studiului Sanatatea Reproducerii, Romania 1999, numarul acestor cazuri s-a dublat.

Pornind de la aceste date, se naste o intrebare sau chiar doua. Mai este importanta casatoria? Ce fericire mai poate produce nasterea unui copil? In anchetele care au fost facute, romanii dau raspunsuri ca la carte, adica familia este, fara indoiala, importanta, iar copiii nu aduc decat fericire parintilor. Desigur, spun sociologii, avem de-a face cu un limbaj dublu. Realitatea contrazice asemenea afirmatii.

S-a schimbat ceva fundamental, in institutia familiei, in cei 50 de ani de comunism. Trebuie sa recunoastem ca Romania traditionala antebelica, o Romanie dominata de relatiile sociale ale satului traditional, a suferit mari mutatii. Au aparut multe orase, iar evolutia lor a determinat o migratie continua de la sat la oras. In anii ’70, de exemplu, pe acest circuit se deplasau ireversibil, anual, 300 de mii de oameni. Iar in 1990, 750 de mii. Statul comunist a initiat si realizat in parte emanciparea femeii. In 1994, numarul femeilor cuprinse in aria invatamantului superior depasea pentru prima data pe cel al barbatilor. In toate domeniile, femeile sunt in ascensiune. Desi ponderea lor ramane mai scazuta decat a barbatilor.

Familia traditionala de tip extins, unde parintii traiesc impreuna cu fiii, fiicele si nepotii, se destrama. Astfel de comunitati unde domina relatiile emotionale se maruntesc. Familiile devin mai flexibile, in felul acesta, in cadrul societatilor deschise, unde schimbarile se petrec cu o ritmicitate mai mare.

Se poate vorbi de o criza a familiei, despre care Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca este cea mai sfanta comuniune, numind-o „o mica biserica”? In loc de raspuns, am putea cita o cugetare rara a poetului Ioan Alexandru: „Locul unde se intemeiaza randuiala unei patrii si statornicii, in spiritul legilor morale, al jertfei de sine, al rabdarii, al increderii si dragostei este acest cuib arhaic si sacru. Doi oameni, mai intai un tanar barbat si o fata se hotarasc sa-si uneasca viata in cuget si simtire, prin legamantul de aur al inelului nuntii, care desavarseste cerul pe pamant, in vederea lucrarii si privegherii, a nasterii de prunci si implinirii spirituale in lumina mostenirilor parintilor.”

Ca sa revenim la cuvantul sociologilor, evident, ar trebui sa lasam un spatiu rezervat tacerii. Ce diferenta mare intre cuvantul poetului si ideile terestre ale unor astfel de cercetatori meschini! Nu trebuie sa ne ingrijoram, ne indeamna ei, caci schimbarile citite in spatele datelor demografice nu prevestesc decat o deschidere catre viata moderna, unde fericirea nu ti-o mai da prezenta copiilor, ci realizarile personale.

Varia

Leave a Reply