Autor: Inge M. Thürkauf, actriță și scriitoare germană, sursa:
- Planificarea familiei
Planificarea familiei – Organizația germană „Pro Familia” și Margaret Sanger
La conferința Ciba Foundation de la Londra, în ceea ce privește problema omului nou, s-a discutat nu doar despre „umanismul evolutiv” al lui Huxley, dar, de asemenea, despre filozofia sa bazată pe eugenie, despre rasismul științific, ce dobândise influență cu mult timp înainte, prin „Programul de control al nașterii“, cunoscut astăzi ca „Planificarea familiei“, al cărui scop era să formeze o societate în care așa-numitele „legi arhaice și temerile iraționale cu privire la sex” să nu mai existe.
Așa cum pentru Jean-Paul Sartre, însoțitoarea vieții sale, Simone de Beauvoir, a devenit partenerul plăcut în diseminarea filozofiei sale atee despre existențialism, la fel și pentru pentru biologul Huxley, Margaret Sanger, fondatoarea Planned Parenthood, a fost într-un sens „mâna sa dreaptă”, promotoarea ideilor și planurilor sale genetice, ce continuă până în prezent să formeze societatea noastră și care și-a găsit expresia finală în genderism.
Sarcina controlului nașterilor, așa cum o înțelegea Margaret Sanger, a fost inițial lupta împotriva legilor ce interziceau contracepția. Ea a fondat un centru, numit în onoarea ei, „Centrul de Cercetare Margaret Sanger”, finanțând dezvoltarea pilulei contraceptive și a steriletului, care, împreună cu sterilizarea și avortul, au provocat o revoluție în împiedicarea sarcinii, ce astăzi amenință să ducă la dispariție țările industrializate. Ea a luptat cu înțelegerea tradițională a căsătoriei, considerând-o un rău. Nici legea sau tradiția nu sfințesc căsătoria, în opinia sa, ci doar propria satisfacție sexuală, pentru că „dragostea senzuală este porunca supremă, nu pur și simplu legea”. Pentru „îmbunătățirea” fondului genetic și al potențialului său, Margaret Sanger a solicitat sterilizarea populației nevoiașe, ca – în conformitate cu principiul lui Darwin, de supraviețuire a celui mai apt, precum și potrivit poziției geneticienilor cunoscuți de ea – să se nască o rasă de oameni de calitate. [2] „Mai mulți copii de la oameni harnici și de succes, și mai puțin de la cei bătuți de soartă”.
Proiectele lui Margaret Sanger coincideau perfect cu teoria lui Hitler pentru creșterea unei rase superioare, în raport cu elita ariană. Naziștii au justificat sterilizarea în masă și eutanasia persoanelor, chipurile cu capacități limitate, prin igiena rasială, care își avea sursa – și nu este dificil de dovedit – în programul de control al nașterii lui Margaret Sanger. După ce lumea a aflat despre consecințele logice ale teoriei lui Hitler despre o rasă superioară, termenul
„Programul de control al nașterii”, a fost schimbat cu numele ipocrit și sforăitor „Planned Parenthood International Federation (IPPF)”/„Federația Internațională de Planificare Familială”. Strategia lor în următorii ani a fost de a promova, cu ajutorul Națiunilor Unite, măsuri radicale cu privire la planificarea familială, educația sexuală școlară obligatorie, avortul și sterilizarea, precum și integrarea tuturor acestui set de măsuri în cadrul programelor politice. De exemplu, filiala Federației Internaționale de Planificare Familială (IPPF) din Germania era o organizație cu o denumire perfidă, „Pro Familia” (Pentru familie).
Feminismul și New Age ca precursori ai genderismului
Mișcarea care a deschis calea genderism-ului a fost feminismul. În primul rând, feminismul radical sau gender, ca mișcare, a promovat omul de tip New Age (om al noii ere), pregătind calea omului gender și „activându-l” în paralel cu mișcarea New Age din ultimele decenii, transformând sau, mai precis, reeducând opinia publică. Obiectivul gender al feminismului a fost nu doar eliminarea discriminării femeilor, de exemplu, în alegerea unei profesii. Dimpotrivă. Cerința egalității este praf în ochi, pentru că acolo unde se duce o luptă pentru egalitate, este amenințată pierderea scopului unic: puterea femeilor în toate sferele vieții, în detrimentul bărbaților. Politica gender este instrumentul de monitorizare perfectă pentru eliminarea dominației masculine. Familia, maternitatea și sarcina sunt considerate de feministele radicale drept discriminare a femeilor. „Sarcina este barbarism, și această stare nu se poate numi o una sănătoasă”. [2] Mișcarea feministă de la bun început a fost implicată în lupta pentru legalizarea avortului. În ultimele decenii, milioane de copii nenăscuți au fost uciși în pântecele mamei lor. Suntem pe moarte, țările occidentale suferă din cauza catastrofei demografice. Și până acum nu a existat nici o regândire a acestor idei.
Pe de o parte, se duce o luptă pentru dreptul la avort, pe de altă parte, se ridică pretenții pentru reproducerea artificială. Cât de mult trebuie să se fi degradat societatea noastră, ca să nu observe această schizofrenie! Și încă o dată domină obiectivul declarat al feministelor gender – de a distruge familia, de a distruge începutul bărbătesc și femeiesc, ca, odată cu sfârșitul familiei biologice, să se suprime și dorințele sexuale. Nu este suficient doar să tolerăm stilul de viață extramarital, homosexual și lesbian, este necesar să consolidăm toate acestea prin lege. Egalitatea feministă înseamnă nu numai egalitatea în fața legii sau egalitatea în satisfacerea nevoilor de bază, ci și faptul că femeile nu trebuie să poarte [în pântece] un copil. Distrugerea familiei biologice va aduce la viață o nouă imagine a unui bărbat și a unei femei radical diferiți de cei care au existat înainte. „Până când ființele umane nu se vor naște din eprubetă, femeia va rămâne într-o poziție jenantă față de bărbat”. Prin urmare, în loc de procrearea naturală, se promovează inseminarea artificială, așa-numita fertilizare in vitro (în eprubetă). În plus, strategia feminismului gender cere ca drepturile pe care le pretinde, considerate drept o nouă etapă a progresului, să fie acceptate de Națiunile Unite ca o bază egală cu drepturile garantate ale omului. În acest scop, feministele caută să se folosească de ONU pentru a promova aceste drepturi în întreaga lume.
Eugenia practică
Aprobată la Londra, la Simpozionul Ciba din 1962, și furnizată ca „o oportunitate”, „inseminarea artificială“, astăzi, este adoptată de comunitatea științifică, în forma sa concretă: conform publicații britanice The Times, în 2003, un cuplu de lesbiene, pe site-ul web al companiei „ManNotIncluded.com” (fără bărbați) a comandat spermă de la un donator anonim cu o anumită culoare a pielii, cu o anumită înălțime și culoare a părului, cu calificări profesionale și hobby-uri. El era „absolut sănătos, cu păr brun deschis și ochi albaștri”. Sperma a fost livrată prin poștă gratuit. Inseminarea artificială a acestui cuplu trebuia să se producă. De vreme ce homosexualii și lesbienele reprezintă un grup țintă promițător pentru medicii angajați în această afacere, această metodă a fost adoptată, fără mari obstacole, peste tot în Anglia. [4]
În 1965, la 3 ani de la Simpozionul de la Londra, John Money, un psihiatru de la Spitalul „Johns Hopkins” din Baltimore, Statele Unite, a purces la crearea unui anumit „viitor biologic al omului”. Domeniul său de activitate era – ca să spunem așa – aspectele sexuale, iar specialitatea lui era perspectiva clinică a pacienților trans- și intersexuali. În spiritul lui Simone de Beauvoir, el a dezvoltat o teorie, care susținea că o fată s-ar putea transforma cu succes în băiat și un băiat, într-o fată.
Intr-un articol șocant din ziarul german FAZ, publicat pe 7 septembrie 2006, Volker Zastrov informa despre experimentul dr. Money a doi frați gemeni identici, Bruce și Brian Reimer din Canada. In timpul (circumciziei ritualice) cu ajutorul unui bisturiu electric, penisul unuia dintre gemeni a suferit o arsură de proporții, care a dus la deteriorarea completă a acestuia. Părinții disperați și-au pus toată speranța pentru o schimbare chirurgicală a sexului copilului, oferită de medicul-psihiatru Money, astfel încât fiul lor să poată avea o viață normală.
Folosindu-se de acest caz, întâmplat cu Bruce, psihiatrul Money spera să-și susțină teoria sa, din care rezulta că un băiat poate fi transformat cu ușurință într-o fată. Scopul lui a fost acela de a dovedi că identitatea de gen se formează prin educație și nu are nimic de-a face cu sexul biologic. El l-a supus pe Bruce, la vârsta de 22 de luni, unei operații chirurgicale pentru schimbare de sex. După îndrumările medicului, copilul trebuia acum să fie crescut ca o fată. Dar odată cu începutul pubertății, în acest băiat a apărut bărbatul. Era interesat de fete. Și aici nu a ajutat nici schimbarea sexului prin operație, nici hormonii din pilule, pe care trebuia să-i înghită, în mod constant. În ciuda acestui fapt, psihiatrul Money a pus diagnosticul: predispoziție față de comportament lesbian.
Când, în sfârșit, copilul a aflat adevărul despre el, nu și-a dorit decât să fie băiat. În locul hormonilor feminini, acum (pe cât posibil) lua hormoni masculini, a făcut operație opusă și chiar s-a căsătorit. Apoi, timp de 26 de ani a fost bărbat, dar, în primăvara lui 2004, s-a împușcat. Fratele său geamăn, Brian, s-a sinucis cu un an înainte, luând o supradoză de narcotice.
Iar psihiatrul Money, în toți acești ani, în care a tratat acest sărman băiat, a publicat, în reviste populare și științifice, presupusa lui teorie științifică, chipurile, un mare succes de schimbare chirurgicală de sex la un copil (în ciuda faptului că copilul a demonstrat în mod clar caracteristici sexuale masculine). Lucrarea sa cheie, care a apărut în 1973, s-a numit „Identitatea de gen”. Presa a preluat acest „fenomen” și l-a folosit ca pe o dovadă a teoriei de gen. În publicația The New York Times, într-o recenzie de carte pot fi citite următoarele: „Dacă îi spuneți băiatului că e fată și dacă îl creșteți ca pe o fată, drept urmare, el va ajunge să se comporte ca o fetiță”.
Deci, din vina cercetătorilor iresponsabili și ambițioși și a asistenților lor, „masa genetică” umană a fost retrogradată la subiect de experimente, iar succesele false au început să se răspândească prin intermediul mass-media. Fără efortul mass-media, „munca de pionierat” a teorii de gen a dr. Money cu greu și-ar fi făcut loc în politicile globale ale feministelor, în 1993, și în limbajul birocratic de zi cu zi al UE. Credulitatea mass-media și a consumatorilor săi de știință a produs o nouă perlă: „construcția imperfectă” a omului s-a transformat într-un obiect de manipulare.
Note:
[1] Elasah Drogin: Margaret Sanger, fondatoare a societății moderne, Aktion Leben e.V series, issue 1, p.16
[2] ibid, p. 13
[3] Sulamith Firestone, „Eliberarea femeilor și revoluția sexuală”, Frankfurt, 1975, p.185.
[4] Stefan Reider, „Infertilitate pentru toți”, The Daily Post, nr. 81, 10 iulie 2003, p. 9.
About Post Author
