“Ii invatam pe medici sa se raporteze la pacienti sufleteste, de la om la om”

– Domnule doctor, inteleg ca ati elaborat un curs prin care incercati imbunatatirea relatiei medic-pacient. Care sunt principalele idei ale cursului si unde se tine acesta in Marea Britanie?
– Acest curs apartine Universitatilor Brighton si Sussex, care s-au unit pentru crearea Scolii de Medicina. Deci Scoala de Medicina a fost infiintata de cele doua universitati, situate una in fata celeilalte. Scoala are propriile sale cladiri, laboratoare si cursurile sunt predate de profesori de la aceste doua universitati. Conceptul acestui curs are in vedere formarea de medici, care sunt atat buni oameni de stiinta, buni diagnosticieni, si care, in acelasi timp, isi dezvolta abilitatile personale pentru a se raporta la pacienti sufleteste, de la om la om. Ca cele doua parti absolut vitale ale unui medic trebuie sa fie echilibrate. Celalalt concept pe care se bazeaza acest curs consta in faptul ca noi ii invatam pe viitorii medici principiul “cat traiesti inveti”. Ii invatam ca ei trebuie sa se instruiasca pe tot parcursul carierei lor profesionale. ii invatam cum sa faca acest lucru, cum trebuie sa-si puna intrebari despre orice lucru pe care-l vad, ii invatam sa cerceteze dovezile, faptele, ca sa-si dezvolte abilitatea de a invata continuu pe tot parcursul carierei profesionale. Niciodata nu ajungi in pozitia de avea cunostinte suficiente, intotdeauna mai exista cate ceva de invatat. Acest lucru este foarte important si ei invata aceasta din momentul in care ei incep scoala.

– In general, procesul de instruire medicala in Marea Britanie se bazeaza mai mult pe o abordare umanista sau doar stiintifica?
– Cele doua merg mana in mana. Stiinta este importanta. Studentul in medicina intelege ca el trebuie sa faca parte din procesul de decizie privind cel mai bun tratament pentru un pacient. Astfel pacientii sunt implicati in prezent intr-o decizie privind modul in care sa fie “gestionati”. Vechile scoli de medicina trebuie sa se schimbe in acest sens, sa se adapteze tot mai mult acestui punct de vedere. Brighton nu este singura scoala de medicina care face acest lucru. Mai exista 4 asemenea scoli similare. Pacientul se afla in prim plan, tot ceea ce se invata, tot ceea ce se preda este in primul rand despre pacient. Pacientul trebuie sa primeasca cea mai buna ingrijire posibila.

– Cursul este destinat studentilor de toate confesiunile?
– Scoala de Medicina a Universitatilor Brighton & Sussex nu este cunoscuta ca fiind o scoala crestina, dar imbratiseaza principiile crestine in ceea ce priveste ce este persoana umana. Domnul ne-a indrumat la infiintarea acestui curs, iar cei care lucreaza aici sunt crestini, care doresc sa impartaseasca acest mod de a avea grija de oameni. Dar repet, scoala nu este stiuta ca fiind crestina, in mod oficial.

– Care sunt criteriile pentru a fi acceptat la aceasta Scoala de Medicina? La inscriere, se ia in considerare religia de care apartii?
– Poti fi si musulman si sa fii acceptat la aceasta scoala. Daca esti musulman, ai aceleasi sanse ca si ceilalti de alte confesiuni.

– Educatia crestina este suficienta pentru studentii in medicina ca sa se apropie cat mai mult de pacient sau ei au nevoie si de o instruire in plan umanistic si cultural?
– Este important, evident, sa stii cate ceva din cultura pacientului. De exemplu, noi, in Marea Britanie, avem de a face cu reprezentanti ai mai multor culturi. De aceea este important sa stii mai multe despre cultura din care vine pacientul tau. Acest lucru poate influenta modul tau de a trata cu el ca persoana. Eu lucrez intr-o zona care este predominant englezeasca. Dar am colegi care lucreaza cu pacienti care provin din mediul musulman. E important ca ei sa le inteleaga cultura.

– Ce puteti spune despre statutul medicului, avand in vedere ca el este prezent astazi si in scoala (unde se preda educatia sexuala), si in Parlament (creeaza legi)?
– Statutul medicului la noi in tara este bun, dar nu este atat de bun pe cat a fost. A fost nevoie de mult-mult timp ca pozitia medicului sa evolueze. Este o poveste interesanta despre cum si-au ocupat medicii aceasta pozitie la noi, in societatea britanica, si ma refer aici la medicii generalisti. Pentru multi ani, medicii au avut un loc foarte important in societatea noastra, erau tratati ca niste zei. Doua lucruri speciale s-au intamplat ca sa schimbe acest lucru, in ultimii 10 ani. Unul a fost fapta unui medic numit Howard Shippman, care a omorat probabil 200 de pacienti ai sai, dandu-le cate o supradoza de morfina. El a fost arestat, judecat si gasit vinovat. Dar el s-a spanzurat in inchisoare. Deci, nimeni nu stie de ce a facut-o. Perceptia medicului in societatea noastra s-a schimbat atunci peste noapte si atunci am pierdut increderea pacientului. Deoarece acel medic era o persoana in care se putea avea incredere absoluta. Al doilea incident care a afectat modul de gandire a pacientilor despre medici s-a intamplat intr-un centru din vestul Angliei. S-a observat ca intr-un spital de acolo, pacientii copii cu afectiuni cardiace aveau o rata a mortalitatii mai mare la un anumit chirurg, iar chirurgul si echipa sa au incercat sa ascunda acest lucru. Ancheta a descoperit ca motivele principale erau proasta comunicare dintre medici, asistente si parinti. Perceptia publicului despre modul in care medicul isi trateaza pacientii, dupa acea ancheta a avut un efect foarte mare asupra increderii pacientilor in medici, in general. Medicii implicati erau aroganti si abia daca discutau problemele cu parintii copiilor. Ca rezultat au avut loc multe schimbari in perceptia publicului fata de medici.

– Credeti ca invatandu-i pe studenti sa comunice mai bine cu pacientii ar putea influenta raspandirea ideilor pro-vita in societate?
– imbunatatirea abilitatilor medicului de comunicare cu pacientii va duce obligatoriu la raspandirea ideilor pro-vita in societate. Am fost socat de cateva paciente care au venit la consultatii dupa avort si care aveau remuscari, se simteau vinovate de ceea ce au facut. Cand auzi cum au fost consiliate de medicul care le-a vazut pentru prima data cu “sarcina nedorita”, este clar ca daca acel medic le asculta cu adevarat, ar fi descoperit ca pacienta avea atunci nevoie de cineva care sa-i ofere ajutor, sustinere si curaj, care ar fi facut-o sa ia decizia de a duce sarcina la capat.

– Cum poate o organizatie pro-vita sa se apropie de medicii ginecologi si obstetricieni, sa coopereze cu ei?
– Cred ca cel mai bun lucru pentru o organizatie pro-vita de a-i aborda pe ginecologi si obstetricieni este sa intre in relatie cu acestia asa incat sa poata discuta principiile pro-vita deschis. Eu am scris si am vorbit tuturor colegilor mei obstetricieni si ginecologi despre pozitia mea fata de avort si am gasit ca mi-au respectat punctele de vedere si m-au sprijinit.