„Ne interesează numărul de români sau calitatea vieţii acestora?” – aceasta este întrebarea la care a ajuns jurnalistul Val Vâlcu de la cotidianul „Adevărul” (Adevărul, 4 octombrie 2006), după ce a trecut în revistă câteva probleme legate de copii, de naştere şi de familie. De fapt jurnalistul şi-a propus să răspundă la întrebarea „Cât costă un copil?”, care este şi titlul editorialului. Combinând cele două întrebări, pe care autorul le lasă fără răspuns, înţelegem că naşterea şi creşterea unui copil costă mult, fapt ce ar conduce şi la raţiunea că mai degrabă să existe un număr mic de persoane şi care să se bucure de o „calitate bună” a vieţii. Dl Val Vâlcu, în felul acesta, se aliniază la opiniile ce circulau în spaţiul occidental, în anii ’60-’70. Atunci oamenii au cunoscut „binefacerile” contracepţiei şi ale sexualităţii fără limite. În acei ani, s-a dezvoltat, adiacent contracepţiei şi acestui nou model de sexualitate, şi teorii care priveau omul doar dintr-o perspectivă pur materialistă, ştiinţifică. Despre om se vorbea ca despre un vieţuitor superior, care îşi poate îmbunătăţi „calitatea vieţii”, adică îşi poate fabrica un trup nou, prin mijloacele industriei genetice, care se prefigura la orizontul anilor ’70. Atunci au reapărut şi teoriile neomalthusiene cu privire la controlul populaţiei. Din dezvăluirile făcute ulterior, în anii ’90, am înţeles că asemenea teorii aveau şi un substrat puternic politic. Platforma Kissinger a preşedintelui Richard Nixon avea în program şi politici de limitare a populaţiei ţărilor sărace. În acei ani, a început să fie folosit în limbajul politic şi al presei precum „controlul populaţiei”, „controlul naşterilor”, concepte din care s-au născut cele actuale precum planificarea familială. O idee arhicunoscută este cea a „calităţii vieţii”. Sensul acestei îmbunătăţiri, dacă avem în vedere faptul că există cu adevărat o îmbunătăţire, dacă socotim că această afirmaţie are un sens logic, atunci este doar al unei îmbunătăţiri trupeşti sau a condiţiilor care ţin de bunăstarea fizică şi materială. Oamenii din lumea occidentală tind să aibă din ce în ce mai multe surse materiale şi condiţii mai bune de viaţă. În acelaşi timp, pe plan spiritual, un plan lăsat, de altfel, în necunoaştere, omul a pierdut foarte mult, în această perioadă. Au crescut numărul de boli psihice, a crescut însingurarea şi, în acelaşi timp, îndepărtarea de cei săraci şi aflaţi în nevoi. Iar cele mai concludente argumente le poate aduce Biserica prin reprezentanţii ei.
Deja o asemenea abordare a „calităţii vieţii” nu mai este făcută în mediile occidentale, începând cu anii ’90. Modelul nou de sexualitate are în faţă un mare pericol, cel al răspândirii HIV/SIDA şi a proliferării cancerului. În acelaşi timp, controlul populaţiei a determinat scăderea fertilităţii la oameni, adică a redus numărul de copii. Economiştii consideră că lumea occidentală, mergând în această direcţie, va avea de pierdut, vorbind chiar numai din punct de vedere economic. Un exemplu de acest fel îl constituie chiar România de astăzi. După cum evoluează numărul de naşteri, instituţii precum UNFPA, spun că în anul 2050, România va avea o populaţie de 16 milioane de oameni, adică cu 5 milioane de oameni mai puţin. În acelaşi timp, mai bine de jumătate din populaţie va avea peste 60 de ani. În condiţiile de astăzi, va însemna ca un om să asigure protecţia socială a 9 persoane. Vor scădea, se înţelege, în asemenea condiţii, banii veniţi la buget din impozite şi taxe sau se vor mări de tot atâtea ori taxele şi impozitele la stat. Se înţelege că privind doar din acest punct de vedere, condiţia materială a omului nu va avea cine ştie ce îmbunătăţiri. De aceea întrebarea „Cât costă un copil?” nu este una dintre cele mai importante. În acelaşi timp, răspunsul previzibil, pe care-l dă printre rânduri dl Val Vâlcu, medic de profesie, este unul care, dacă avem în vedere doar istoria recentă a evoluţiilor demografice, este unul depăşit. În Statele Unite, problema naşterilor, a creşterii numărului copiilor în familiile americanilor constituie unul dintre punctele importante în programul politic al Partidul Republican. Preşedintele George W. Bush a câştigat ultimele alegeri, având ca argument decisiv măsuri de susţinere a familiilor şi copiilor.
About Post Author
