Sursa: Pro Life
Foarte des, in practica clinica, medicii se intalnesc cu cazuri de complicatii ale avortului si ale dereglarii posibilitatii de a concepe sau naste.
Sarcina este o stare fiziologica normala a organismului femeii, care, chiar din primele ore dupa fecundare, este predispus la ducerea sarcinii pana la capat, la nasterea si alaptarea copilului. Ca rezultat al avortului, mecanismele delicate si hipersensibile de reproducere sunt dereglate in mod brutal, ceea ce aduce intotdeauna o afectare a sanatatii femeii, de cele mai multe ori de neindreptat.
In timpul avortului, peretii uterului sunt razuti cu un cutit in forma de lat. Invelisul uterului (endometrul) este traumatizat in timpul acestui proces, iar cand se vindeca, devine un tesut plin de cicatrice. Implantarea embrionului, in urmatoarele sarcini, va fi foarte dificila si constituie una din cauzele sterilitatii. In afara de aceasta, chiar si cel mai experimentat medic nu poate oferi nicio garantie ca, in timpul avortului, nu se va produce perforarea uterului, deoarece razuirea se face in orb, medicul nu vede campul de operatie. Dupa avort, exista o mare probabilitate de aparitie a diferitor procese de inflamare a uterului (endometrita, endomiometrita, metrometrita), inflamarea ovarelor si a trompei uterine (salpingoovarita sau anexita), inflamarea peritoneului (pelviperitonita), diverse alte infectii.
Avortul deregleaza procesele hormonale sensibile ale organismului femeii. Astfel functia ovarelor este deteriorata, ceea ce adesea duce la dereglarea ciclului menstrual si la sterilitate.
Avortul are si consecinte in timp, principalele fiind imbolnavirile de natura canceroasa. Femeile care au facut avort se pot imbolnavi de cancer mamar (din cauza dereglarii hormonale a organismului), cancer cervical, cancer tiroidian, pot dezvolta tumori in zona abdominala.
In familiile cu 1-2 copii probabilitatea imbolnavirilor oncologice din zona sistemului reproductiv al femeilor este mai mare, decat in familiile cu 3 sau mai multi copii. Potrivit dr. L.I. Remennik, o familie cu 3-4 copii este optima atat din punct de vedere demografic, cat si pentru sanatatea femeii. (Detnosti semji: vcera, segodnea, zavtra, Moskva, 1986, p.163).
Sarcina ectopica poate fi, de asemenea, o consecinta a avortului. In acest caz, oul fecundat nu se implanteaza in uter, ci in trompa uterina, care se rupe, ceea ce duce la hemoragii mari. Este deosebit de periculos avortul primei sarcini. La femeile cu multe avorturi, sarcina ectopica se intalneste adesea. Femeia nu poate recunoaste la timp sarcina ectopica, ceea ce poate duce la deces, caci, de multe ori, chiar interventia chirurgicala nu mai poate fi de ajutor. Dupa datele dr. A.A. Popov (Semjia v Rossii, 1995, nr.34, p.113), fiecare al patrulea caz de mortalitate materna din Rusia este legat de urmarile avortului.
Insuficienta istmico-cervicala este o consecinta a avortului. Colul uterin traumatizat al femeii nu mai poate sustine presiunea fatului si, in saptamana 14-16, se poate produce avortul spontan. Dupa 2-3 avorturi de astfel, femeia este diagnosticata cu imposibilitatea ducerii sarcinii pana la capat. Tesutul musculos, ca rezultat al traumei colului uterin, devine plin de cicatrice si, deci, lipsit de elasticitate. In timpul nasterii, tesutul cicatricial se rupe si pot aparea hemoragii masive.
Distocia de col (col rigid, care nu se dilata) este, iarasi, o consecinta a avortului. Este starea in care colul uterin, la nastere, nu se deschide complet. Atunci se recurge la operatie cezariana, operatie destul de complicata.
Endometrioza– in cazul traumatizarii peretilor uterini (endometrului) prin avort, anumite parti din endometru incep sa “conreasca“ si sa se infiltreze in afara uterului. Aceasta boala duce la sterilitate. Tesutul endometrial din afara uterului se comporta ca si endometrul, adica se ingroasa si se dezintegreaza, creand zone hemoragice in fiecare luna, potrivit fluctuatiilor hormonale. Dar el nu poate fi eliminat din organism si provoaca leziuni pe organele pe care creste. Tesuturile invecinate se inflameaza si provoaca dureri, in special, in timpul ciclului menstrual. Inflamatia duce la aparitia chisturilor si a tesutului cu cicatrice. Actual sexual (dispareunia) devine foarte dureros, ceea ce poate duce, uneori, chiar la dezintegrarea familiei.
Avortul se rasfarnge asupra viitorilor copii. Dereglarea nivelului schimbului de gaze din placenta, urmare a schimbarilor din uterul plin de cicatrice, influenteaza, in primul rand, asupra scoartei cerebrale a copilului si asupra dezvoltarii lui psihice si intelectuale ulterioare. Copiii se pot naste subponderali, uneori chiar in mod semnificativ.
Contractia slaba si neregulata a uterului este o alta consecinta a avortului. In asemenea cazuri, mamei i se recomanda somnul-odihna medicamentos cu stimularea ulterioara a nasterii. Ca rezultat, copilul se poate naste cu asa-numita depresie anestezica. Contractiile slabe ale uterului, urmare a avorturilor anterioare, impune medicului sa apeleze la stimularea medicamentoasa. Aceasta situatie prelungeste nasterea si poate dauna copilului. Daca medicamentele nu ajuta la declansarea nasterii, copilul este nascut cu ajutorul forcepsului, ceea ce poate duce la diverse traume la nivelul capului sau gatului copilului, la paralizia cerebrala a copilului, precum si la diverse alte dereglari ale sistemului nervos central.
Iminenta de avort spontan impune prescrierea de catre medic a hormonilor sintetici, medicamente ce au un sir de efecte colaterale in cursul nasterii, precum si asupra sanatatii mamei si a copilului. Steriletul sau preparatele sintetice hormonale contraceptive au efect abortiv – ele omoara copilul chiar in primele stadii de dezvoltare. Folosirea acestor metode, in special a steriletului, afecteaza grav sanatatea femeii.
Sindromul postavort reprezinta o serie de simptome sau imbolnaviri psihice ale femeii, care apar ca urmare a suferintelor interioare de dupa avort. Acest fenomen este descris pe larg, mai ales, in literatura straina de specialitate.
Intr-un studiu efectuat de Maria Simon, de la Clinica Universitara din Wurzburg (Germania), s-a ajuns la concluzia ca cel putin 2 din 3 femei au simtit vina si regrete dupa avort, precum si teama si depresie. Dr. Susan Stanford Rue (Marea Britanie), care a trecut printr-un avort, scrie: “Nu stiu sa existe oameni cu inima atat de ranita ca femeile care au facut avort“.
Specialistii au constatat ca femeia isi pierde linistea interioara, dupa avort. In unele cazuri, nu este in stare sa-si rezolve problemele de viata si sa depaseasca anumite greutati, nu se poate concentra asupra studiului sau a carierei, isi poate pierde reperele. Pot aparea conflicte grave in familie sau la serviciu, cu prietenii sau cu familia largita.
Dupa avort, se deregleaza relatiile de incredere dintre soti, ceea ce poate duce adesea la destramarea familiei. Chiar mai des se dezintegreaza relatiile care nu au fost unite prin casatorie.
Mai multe femei au recunoscut ca nu mai pot iubi barbatul care le-a indemnat sa faca avort. Aceasta poate duce la racirea relatiilor sexuale, la atitudine de indiferenta, chiar de ura, fata de tatal copilului avortat.
Femeia nu poate ierta barbatului faptul ca el n-a dorit sa-si asume soarta ei si a copilului lor. Tristetea ei se poate transforma in agresivitate. Incercarea femeii de a-l incarca pe sot cu toata responsabilitatea morala se transforma in reprosuri infinite si nemultumire. Instrainarea dintre soti creste, dat fiind ca se simt ca doi complici la o fapta pe care nu doresc sa si-o aminteasca. Astfel, prezenta celuilalt irita si sotii se suporta tot mai greu.
Barbatul, chiar daca el personal a indemnat-o pe femeie sa faca avort, se asteapta, inconstient, ca agresivitatea indreptata prin avort asupra copilului, se se indrepte asupra lui insusi. Sotia lui nu-l mai atrage ci ii inspira pericol si neliniste.
Avortul este unica interventie medicala, rezultatul careia nu este imbunatatirea sanatatii pacientului, ci deteriorarea ei: sanatatea femeii este profund afectata, iar cel de-al doilea pacient – copilul – este omorat.
© Asociatia Provita Media
About Post Author
