“Reducerea numarului de copii nascuti nu a solutionat si nici nu va solutiona problemele politice, sociale si economice”

Interviu cu dl Steve Mosher, presedintele Institutului de Cercetare a Populatiei (Population Research Institute), Washington, SUA.

Steve W. Mosher, presedintele Institutului pentru cercetarea populatiei (Population Research Institute (PRI)), este recunoscut ca unul dintre specialistii de frunte din domeniul cercetarii populatiei. In lucrarile sale, el arata ca suprapopularea globului nu este decat un mit si ca eforturile de a reduce numarul oamenilor au dus la incalcarea pe larg a drepturilor omului, punand in pericol sanatatea femeilor si a copiilor. Mosher s-a confruntat cu cosmarul controlului populatiei in China anilor 1979-1980, fiind unul dintre putinii oameni de stiinta americani pe probleme de sociologie, care a locuit acolo in acest timp. El a vazut femei insarcinate care se ascundeau de politia de la controlul populatiei, femei, care, daca erau gasite, erau fortate sa faca avort pentru ca au incalcat legea Chinei pentru un singur copil pe familie. A vazut chinezoaice care erau mutilate prin sterilizare fortata si impuse sa indure diverse forme de control al nasterilor ce le puneau in pericol viata. Steve Mosher a fost numit presedinte al Institutului pentru Cercetarea Populatiei in 1996 de catre Pr. Paul Marx, care a infiintat aceasta organizatie, in 1989.

– Cum ar putea influenta sustinatorii pro-vita mass-media pentru a atrage o mai mare atentie asupra subiectelor pro-vita?
– Prin sublinierea nenincetata a umanitatii copilului nenascut. Ecografia reprezinta acum o fereastra spre uter, iar imaginile, in prezent, sunt mai clare ca niciodata.

– Care sunt cele mai evidente semne ca populatia lumii descreste? Cat de convingatoare sunt datele difuzate de Biroul de Referinta a Populatiei din Washington?
– PRB, cum este numit pe scurt, a facut parte multa vreme din institutiile care se ocupau de controlul populatiei. in trecut, aceasta organizatie umfla cifrele privind populatia apta de munca, exagerand cifrele ratelor viitoare de crestere a populatiei. Cu toate acestea, in ultimul sau raport, cifrele emise sunt apropiate de cele difuzate de Biroul de Recensamant al SUA. Prin urmare, ultimele lor date ar putea fi folosite, desi cu precautie.

– Ce cercetari a facut PRI referitoare la starea populatiei la nivel mondial?
– Mai exacte sunt cifrele date de Biroul de Recensamant al SUA. Conform acestui Birou, populatia lumii, pentru anul 2002, a fost de 6.228.394.000 de oameni. Populatia catorva state selectate a fost dupa cum urmeaza: Albania, 3.545.000; SUA, 287.676.000; Croatia, 4.391.000, Coreea de Nord, 22.21.000; Vietnam, 80.577.000; Belgia, 10.275.000; Polonia, 38.625.000; Japonia, 127.066.000; Italia, 57.927.000. Estimarile din prezent ale Biroului de Recensamant pentru populatia lumii sunt de 6.430.785.000. in brosura “The World”s Vanishing Children: Total Fertility Rates are Plunging Worldwide” (Copiii lumii dispar: Ratele totale ale fertilitatii scad in toata lumea, n.tr.), afirmam urmatoarele: “in toata lumea, ratele totale ale natalitatii si ratele totale ale fertilitatii scad tot mai rapid decat in orice alta perioada din istoria lumii. in ciuda tuturor prezicerilor apocaliptice de suprapopulare a globului sustinute de propagandistii suprapopularii, in multe tari, ratele de crestere a populatiei sunt deja sub nivelul de inlocuire, iar rata de crestere la nivel mondial se apropie vertiginos de aceasta situatie. Daca tendintele actuale continua, populatia lumii va avea un varf de crestere la mijlocul acestui secol, dupa care se va afla in cadere libera. Conform Biroului de Recensamant al SUA, in fiecare din cele 100 de tari (cele mai sus-mentionate sunt incluse printre acestea 100), ratele fertilitatii totale din prezent sunt la sau sub nivelul de inlocuire, iar in general se mentin la 2,2 copii pe femeie in toata perioada fertila. De mentionat ca Rata totala a fertilitatii este numarul mediu de copii care s-ar naste dintr-o mama, daca ar trai pana la sfarsitul perioadei sale fertile si ar naste copii conform unui standard dat al ratelor specifice varstei. Rata totala de inlocuire este nivelul fertilitatii necesar ca un copil care se naste inlocuieste fiecare persoana din generatia parintilor in decursul timpului, nivelul fertilitatii necesar inlocuirii ajunge, in anumite tari, la o crestere a populatiei egala cu zero.”

– Cum sunt sprijinite si finantate organizatiile si programele care promoveaza “sanatatea reproducerii”? Care sunt scenariile din spatele acestor organizatii?
– O sa fac referire la o carte de a mea, ce urmeaza sa apara, “The War on People” (Razboi impotriva oamenilor, n.tr.), care, sper, sa va lamureasca… in ultimele decenii, “afacerea Populatia” a devenit mai puternica decat oricand. Asemenea unui cartel bine organizat, cu denumiri abreviate, ca toate agentiile ONU si “organizatiile neguvernamentale”, tentaculele sale au ajuns aproape in fiecare tara in curs de dezvoltare. Aceasta primeste sustinere prin canale de alimentare de la guvernele tarilor celor mai dezvoltate, precum si prin industria de cercetare a populatiei, finantata de guverne, beneficiind de munca a sute de profesori si mii de studenti. insa spre deosebire de oricare alta organizatie din istoria omenirii, scopul acesteia nu este sa produca, ci sa distruga – sa distruga fertilitatea, sa impiedice conceperea si nasterea de copii. Aceasta diminueaza ceea ce altii ar spune “supraoferta” de oameni. Si face acest lucru pentru cauzele cele mai “inaltatoare” – protejarea noastra, a tuturor, de “populatie”. Cei care nu subscriu acestei ideologii, sunt ulterior mituiti sau intimidati, prin utilizarea influentei puterii industriale ale lumii in tarile sarace. in 1991, ONU a estimat ca o suma cuprinsa intre 4,5 si 5 miliarde de dolari a fost directionata spre programe ale populatiei in tarile in curs de dezvoltare. Aceasta cifra, care a crescut enorm de mult, in ultimii 10 ani, include contributii de la donatori bilaterali, inclusiv SUA, statele europene si Japonia, de la agentii internationale, cum sunt cele afiliate la ONU si de la institutii de imprumut multilateral, cum ar fi Banca Mondiala si diverse banci de dezvoltare regionala. Aceasta suma include si granturi de la fundatii precum Ted Turner, Fundatie pe langa ONU, si persoane bogate, precum Warren Buffet. Mai mult, o suma enorma de bani destinata in mod vag finantarii “populatiei” este utilizata pentru a sustine planificarea familiala. Cum observa Elisabeth Liagin: “in anii ”80, masurile de deturnare a fondurilor de la bugetele guvernelor care nu erau destinate populatiei catre reducerea fertilitatii au crescut, in special in SUA. Aici,, practic, sute de milioane de dolari din programul Fondurile de Sprijin Economic (Economic Support Funds), din conturi de dezvoltare regionala si din alte bugete ce nu priveau populatia au fost redirectionate pentru a “intari” planificarea populatiei in lume.” (i) Alte diverse fonduri “de dezvoltare” sau privind sanatatea, educatia, energia, importul de marfuri, infrastructura, rambursarea datoriilor, de exemplu, sunt folosite de catre agentiile internationale, cum ar fi Banca Mondiala, pentru a promova politicile de control al nasterilor, fie prin solicitarea tarilor beneficiare sa introduca planificarea familiala intr-un anumit program, fie prin fonduri pe care le detin sau imprumuturi gajate cu conditia unui angajament national sau “de dezvoltare” pentru abordarea problemei “suprapopulatiei”.

– In ce mod s-a implicat USAID in aceasta chestiune?
– Prin efortul sau nelimitat de a localiza fonduri suplimentare pentru programele de control al nasterii fara limite, USAID a incercat chiar sa redirectioneze “activele blocate” – profiturile coropratiilor internationale ce functioneaza in tarile in curs de dezvoltare, prin care este interzis transferul banilor in afara tarii – catre controlul populatiei. in septembrie 1992, USAID a semnat un contract de 36,4 milioane de dolari si o “declaratie de lucru” cu firma de contabilitate Deloitte and Touche pentru a actiona ca mediator in relatia cu corporatiile mondiale, negociind afaceri care sa ajute la transformarea celor 200 miliarde de dolari din activele blocate in contributii “private” pentru planificarea familiala din tarile gazda. Corporatiile, in schimb, vor solicita o deducere din impozitele catre SUA pentru “contributiile lor caritabile”. Initiativa Profitul, cum a fost numita, nu se limiteaza la utilizarea fondurilor direct catre “serviciile” de planificare familiala, dar, de asemenea, incurajeaza “indepartarea barierelor comerciale pentru marfurile contraceptive” si “sprijinirea crearii unui cadru reglementativ, care sa permita extinderea sectorului privat al serviciilor de planificare familiala.” Aceasta inseamna un mandat birocratic de a face lobby pentru eliminarea legilor locale, care, pe alocuri, impiedica eforturile de scadere a ratei natalitatii si restrictioneaza avorturile si sterilizarea.(ii)
Anii ”90 au fost dominati de ideea conform careia numarul mare al populatiei reprezinta dusmanul a tot ceea ce este bun. J. Brian Atwood, care se afla pe atunci la conducerea Agentiei Americane pentru Dezvoltare Internationala (USAID), in primele zile ale Administratiei Clinton, declara: “Daca nu vom fi in stare sa gasim si sa promovam caile de diminuare a cresterii populatiei, vor esua toate initiativele politicii noastre externe.” (Atwood a mers mai departe, anuntand chiar ca SUA “intentioneaza sa reia finantarea in ianuarie [1994] a Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie (UNFPA)”.(iii) Secretarul de stat Warren Christopher a oferit programe detaliate de aparare impotriva cresterii populatiei in anii urmatori: “Populatia si dezvoltarea durabila s-au reintors la origini, in mijlocul diplomatiei si politicii externe americane.” El afirma chiar intr-o nota selectata din National Security Study Memo 200, ca presiunea populatiei “pune in pericol, in final, interesele sigurantei Americii”. Dar acesta este doar inceputul. Repetand un discurs al sau binecunoscut, el afirma despre cresterea populatiei: “Ea (populatia) epuizeaza resursele. impiedica cresterea economica. Genereaza boli. Da nastere la exoduri de refugiati si, in final, pune in pericol stabilitatea noastra… Dorim sa continuam sa lucram cu alti donatori, pentru a face fata scopurilor ambitioase de finantare stabilite la Cairo.” (iv) Miscarea nu a fost niciodata mai puternica decat in 2005, in ceea ce priveste banii si alte resurse, precum si influenta politica.

– Ce se intampla astazi cu aceasta miscare anti-natalista?
– Exista semne ca miscarea anti-natalista a atins un punct culminant si ar putea sa sufere un colaps din cauza propriilor supraeforturi. Cheltuielile SUA pentru politicile de impunere a controlului populatiei si a avortului in lume au fost demult interzise. in 1998, Congresul SUA, ca reactie la multimea de rapoarte privind incalcarea drepturilor omului, pentru prima data, limiteaza activitatile care sunt aplicate oamenilor, in numele “planificarii familiale voluntare”.(v) Tarile in curs de dezvoltare denunta in mod frecvent ceea ce considera drept imixtiune in afacerile interne, precum a facut Congresul Peruvian in 2002. in ciuda eforturilor de a le coopta in aceasta activitate, feministele s-au opus programelor de control al populatiei (care tintesc femeia) si opozitia la aceste programe din partea organizatiilor feministe se pare ca este in crestere.(vi) Multe alte grupuri – crestinii sau alte religii, precum si cei care se numesc pro-vita – s-au opus multa vreme acestei miscari. Asa cum controlul populatiei cade in dizgratie in toata lumea, promotorii acestei miscari incearca sa o reinventeze, cam tot asa cum comunistii din fosta URSS s-au deghizat in “social-democrati”, dupa caderea comunismului. Organizatii ce activeaza in acest domeniu au gasit ca este intelept sa-si mascheze agenda si sa adopte denumiri mai voalate. Astfel, grupul Zero Population Growth (Cresterea Populatiei – Zero) a devenit Population Connection (Conexiune la Populatie), iar Association for Voluntary Surgical Operation (Asociatia pentru Operatie Chrirugicala Voluntara) a devenit Engender Health (Genereaza Sanatate). in mod similar, ONU, in documente date publicitatii, a gasit de cuviinta sa-si deghizeze intentiile printr-un limbaj despre “conferirea de autoritate femeilor” (empowerment of women), “dezvoltare durabila” (sustainable development), “maternitate sigura” (safe motherhood) si “sanatatea reproducerii” (reproductive health). Totusi, cunoscutul zel anti-natalist continua sa transpara in declaratii, exemplu fiind Thoraya Obaid, care afirma pentru noii ei sefi de la Comisia pentru Dezvoltare si Populatiei a ONU (UNPD) angajamentul sau de a “incetini si eventual a stabiliza cresterea populatiei”. “Astazi, as vrea sa fac clar un singur lucru”, a continuat ea, “incetinirea cresterii populatiei nu inseamna deloc ca noi ne vom incetini eforturile privind populatia si sanatatea reproducerii, ci chiar contrariul. Daca dorim un progres real si daca ne dorim ca proiectele noastre sa devina realitate, trebuie sa ne intarim eforturile… caci in timp ce cresterea populatiei a incetinit, numarul ei creste cu 77 milioane de oameni in fiecare an”. (vii) Acestea sunt eforturi pentru o imagine cat mai buna, dar nu le vor ajuta deloc. Pentru ca, asa cum vom vedea, ideea lor de baza “notiunea malthusiana, conform careia poti elimina saracia , foametea, boala si poluarea prin eliminarea saracilor” este falimentara din start. Reducerea numarului de copii nascuti nu a solutionat si nici nu va solutiona problemele politice, sociale si economice. Este ca si cum ai incerca sa omori un tantar cu un ciocan. Acesta iti scapa, iar tu darami si spargi totul in jur. E ca si cum ai incerca sa te protejezi de un uragan cu un bilet de autobuz deasupra capului. Asemenea programe sunt puse in aplicare cu costuri enorme, ascunse in mare masura ochiului occidentalilor bine intentionati, care au fost chemati sa le sustina. Iar “beneficiile” acestor programe s-au dovedit a fi efemere sau proaste. Asemenea programe, ca cele din China, au adus multe rele oamenilor in zona drepturilor omului, ingrijirii medicale, democratiei s.a.m.d. Iar, pentru ca au dus la scaderea ratelor natalitatii peste tot in lume acestea nu inseamna decat aberatii demografice. in ceea ce priveste programele de control al populatiei, aceste costuri au fost ignorate pe larg, in timp ce beneficiile pentru oameni, mediu si economie au fost foarte exagerate, asa cum vom vedea. Femeile din lumea in curs de dezvoltare – rosii, galbene, negre sau mulatre – au fost principalele victime.

– Exista multe institutii de cercetare in SUA care au vederi pro-vita si care cerceteaza diverse domenii care privesc copiii si cresterea de copii, in general?
– Da. In afara de Institutul pentru Cercetarea Populatiei mai exista si Institutul Elliot, Journal for Interdisciplinary Studies, HLI si ALL.

– In ce masura rata inalta a avortului intr-o anumita tara poate fi un instrument de manipulare in mainile activistilor pro-avort?
– Atat rata avorturilor ilegale, cat si numarul deceselor maternale din cauza avortului sunt “umflate” foarte mult de catre miscarea pro-avort pentru a justifica legalizarea acestei proceduri.

– Ce date statistice sunt utilizate pentru a manipula populatia ca aceasta sa accepte mai usor “sanatatea reproducerii”?
– Unul dintre cele mai intalnite mijloace este exagerarea ratei mortalitatii materne.

– Cum ar putea fi avertizate guvernele tarilor sarace de faptul ca oamenii pot fi utilizati in experimente periculoase (cum este cel referitor la un nou contraceptiv hormonal testat in Romania de catre firma germana de medicamente Grunenthal)?
– Femeile din tarile sarace sunt utilizate constant drept cobai in experimentele cu contraceptive. intr-o brosura a noastra, numita “Cunoaste-ti drepturile”, spuneam ca femeile din India sunt sterilizate “pe banda”, personalul medical sfarsind aceasta procedura in mai putin de trei minute. in functie de numarul femeilor pe care le aduc in aceste unitati pentru sterilizare, activistii de la planificare familiala primesc premii, recompense si bonusuri. Oferirea acestor premii este un exemplu de incalcare a legii americane care guverneaza programele de planificare familiala in strainatate.

– Ce credeti despre nasterea la o varsta inaintata, prin metoda FIV (ma refer aici la cazul Adrianei Iliescu, o femeie care a devenit mama la 66 de ani)?
– Procedura FIV ar trebui limitata, cum au facut italienii. Din punct de vedere politic, este posibil asa ceva si, repet, aceasta procedura ar trebui limitata, daca nu eliminata total.

Note:(i) Elizabeth Liagin, “Profit or Loss: Cooking the Books at USAID”, PRI Review 6:3 (nov./dec. 1996), p. 1
(ii) Elizabeth Liagin, “Profit or Loss: Cooking the Books at USAID”, PRI Review 6:3 (nov./dec. 1996), p. 11
(iii) John M. Goshko, “Planned Parenthood gets AID grant…, Washington Post, 23 nov. 1993, A12-13
(iv) Reuters, “Christopher defends U.S. population programs”, Washington, D.C, 19 dec. 1994
(v) The Tiarhrt Amendment, Cap. 2
(vi) Vezi Betsy Hartmann, Reproductive Rights and Wrongs (Boston: South End Press, 1995), si Cap. 7 al acestei carti
(vii) Thoraya Ahmed Obaid, “Reproductive Health and Reproductive Rights With Special Reference to HIV/AIDS”, Declaratie la Comisia ONU pentru Populatie si Dezvoltare (UNDP), 1 aprilie 2002

Interviuri © Asociatia Provita Media

About Post Author

Varia

Leave a Reply