Sursa: Planet of People, autor: Inna Karpova
Un prim argument: „Inca nu este om”
Probabil, principalul lucru care o impinge pe o femeie sa faca avort este o presupunere vaga ca cel care ii impiedica cumva planurile inca nu este om si ca va deveni om nu prea curand. In discutiile furtunoase care apar pe forumurile de discutie de pe internet, intalnim destul de des adepti convinsi ai acestei pozitii. Ei sustin urmatoarele: „Toata aceasta teorie, potrivit careia embrionul este om chiar in momentul in care s-a format, este o fictiune! Embrionul in etapa primara de dezvoltare este pur si simplu un ghem de celule. Cu acelasi succes te poti ingrozi de o operatie pentru inlaturarea unei tumori.” Sau: „Evident ca ovulul fecundat inca nu este om… O rama are si ea un sistem circulator, iar miezul unei nuci aminteste de fata incretita a unui batran…” In fine, pot exista diverse variante ale acestei pozitii, care spun unul si acelasi lucru: asta nu-i om! Sunt niste celule acolo sau un mormoloc, ce seamana cu embrionul oricarui animal. Am vazut noi ca, in manualul de biologie de clasa a IX-a, existau imagini, care includeau, alaturi de embrionul uman, pe cel de peste, de soparla si de gaina. „Nu este usor de raspuns la intrebarea al cui este embrionul”, se spunea in manual.
Solicitand specialistilor sa precizeze punctul de vedere al stiintei, am primit – neasteptat – raspunsuri simple si clare. Specialistul intervievat este profesorul Vladimir Golichenkov, seful Catedrei de embriologie a Universitatii de Stat din Moscova.
– Vladimir Alexandrovici, in ce etapa de dezvoltare embrionul uman se aseamana cu embrionul de animale (asa cum este aratat in manualele de biologie, ca ar semana cu cel de soparla, de peste sau de gaina) si cat de mult se aseamana ?
– Nu se aseamana deloc. Pur si simplu, in perioada embrionara, la om se contureaza anumite cracateristici anatomice de trecere, care, sub aspect functional, sunt prezente si la embrionii speciilor enumerate de dvs. Toate aceste fisuri branhiale etc. se transforma apoi in alte organe. Insa chiar din prima etapa de dezvoltare embrionii nu se aseamana. Trebuie sa fii un cunoscator al anatomiei comparate ca sa-ti dai seama de aceste asemanari. Ai nevoie de cunostinte speciale si de pregatire, caci, la o privire obisnuita, nu au nimic in comun.
– Pai daca luam, sa zicem, o maimuta antropoida, probabil ca pe ea, intr-o anumita etapa de dezvoltare, n-o poti deosebi de om ?
– Ce aveti aici in vedere – sa deschidem un uter, sa acoperim campul de operatie cu un tifon si apoi sa intrebam ce e acolo, un om sau o maimuta, sau cum? Orice obstetrician va face deosebirea, nemailuand in seama asemanarile morfologice. La om, mai intai de toate, capul este mult mai mare, chiar spre deosebire de maimuta antropoida. Doar omul are un creier colosal, care nu se compara cu creierul altor vertebrate, si cu cat este mai mare si mai dezvoltat un organ la un organism adult, cu atat mai devreme se constituie si cu atat mai mare este volumul acestei constitutii. Sunt multe alte deosebiri, dar aceasta este cea mai evidenta.
– Spuneti-mi, in stiinta, exista definitii exacte ale embrionului ? E om deja ? Sau inca n-a devenit om ?
– Fara discutii – este om! Este intotdeauna om si numai om in aceasta etapa de dezvoltare si nimic altceva. Omul cu identitate genetica se formeaza in momentul in care ovulul este fecundat de spermatozoid, cand apare zigotul – prima celula a noului organism format. Acesta este omul – omul in stadiu de zigot.
– De obicei, in aceasta etapa de dezvoltare, se spune ca embrionul nu e nimic altceva decat o ingramadire de celule…
– Nimic mai fals! Zigotul este un embrion la stadiul de o celula. Dar chiar in stadiul de cateva celule, aceste celule nu sunt pur si simplu o ingramadire acolo. De ce oamenii sustin acest lucru, habar n-am. Aduceti-i incoace, le vom arata si le vom explica! Este un exemplu despre cat de importanta este competenta biologica. Problema e ca aceasta „ingramadire de celule” reprezinta baza viitoarelor organe. Celulele din aceasta „fundatie”, sa spunem, sunt foarte asemanatoare una cu alta, insa fiecare are soarta sa. La exterior, daca va uitati la microscop, veti vedea o mare asemanare, insa, daca deslusim structura lor la nivel molecular, vedem ca exista diferente. Nucleele lor functioneaza diferit, programand sinteza diferitor proteine. Iar toate aceste celule interactioneaza foarte strans si foarte complicat.
– Mai exista si urmatoarea pozitie: embrionul inca nu poate simti ca un om. Numai atunci incepe sa simta, cand devine om.
– Cum adica „nu poate simti”? Avem un om de stiinta foarte cunoscut la noi, Volohov, care studiaza anume fiziologia embrionilor (adica simturile si reactiile lor la anumite actiuni). Se cunoaste la ce anume si cum reactioneaza embrionul, se cunoaste ca el reactioneaza intr-un mod foarte complicat si, cu cat insisti in actiune, cu atat reactia este mai complicata. Nu vorbim de faptul ca embrionul uman se aseamana cu omul, ci de faptul ca el chiar este ESTE om! Daca vorbesti de asemanare, e ca si cum ai spune, cine se aseamana cu omul, un batran sau un bebelus. Si acesta e om, si celalalt, numai ca unul este de varsta inaintata, iar celalalt – la varsta tanara. Iar omul la varsta embrionara este om intr-o etapa de inceput. In cea de-a treia luna, embrionul devine fat. Fatul – este om dupa toate criteriile, insa la alte proportii. Embrionul, la inceput, intr-adevar, nu are ochi, nu are urechi, n-are receptorii care exista la un organism mai dezvoltat, insa el are receptori celulari, receptori sistemici, care dau o reactie adecvata. Aveti ideea, de exemplu, cate reactii aveti despre care nici nu va dati seama? Unui om, aflat intr-un regim de stare autonoma fata de constiinta, ii functioneaza ficatul, intestinele. Si atunci, putem spune, oare, ca aceste organe nu functioneaza ca la oameni?
– Am citit observatii critice ale medicilor americani in legatura cu filmul anti-avort „Strigatul mut”. Potrivit acestor observatii, filmul ar fi anti-stiintific, care distrosioneaza faptele. In deosebi, cei care critica spun ca un embrion la 12 saptamani nu poate simti durerea, asa cum se spune in film.
– Stiti, durerea poate fi un simt subiectiv. Durerea este un semnal al discomfortului. insa exista patologii la care omul, in general, nu simte durerea. Si atunci? Trebuie sa deducem de aici ca nu e om, daca nu simte durere? Embrionul se poarta omeneste, insa corespunzator stadiului sau de dezvoltare. Si el poate simti discomfort, jena, dar in cadrul acelor manifestari fiziologice, proprii unui anume stadiu de dezvoltare. Un batran si un copil, probabil, vor suporta durerea in mod diferit, insa, din cauza aceasta nu vor spune specialistii americani ca un batran, de exemplu, nu simte durere, nu-i asa? Astfel, logica celor la care va refereati este defecta. Chiar daca in acest film se spune ceva neadevarat, aici trebuie pur si simplu sa-ti spui pozitia. Avortul – e un bine sau un rau? Este o crima sau nu? Este o crima!
– Spuneti acest lucru ca embriolog sau ca om ?
– Daca un organism viu se transforma in unul mort, in urma unui act oarecare, acest act se numeste ucidere. E adevarat, o crima permisa din punct de vedere juridic, se numeste executie, o crima intr-un experiment dur se justifica prin faptul ca este experiment s.a.m.d. Daca omoram un om – in orice etapa a sa de dezvoltare – aceasta este uciderea unui om. Daca omori o broasca, in orice etapa de dezvoltare a sa, va fi omorarea unei broaste. Si omoram o multime de broaste, soareci si alte animale de laborator in experimente. Multi aparatori ai animalelor protesteaza impotriva acestui lucru. Si, printre altele, una din reactii este urmatoarea: astazi, studentii de la facultatea noastra au dreptul sa nu participe in experimente dure pe animale. Cand invatam eu, nu aveam acest drept. In ceea ce priveste imaginile din manulalul de clasa a IX-a de care ati vorbit, se pare, totusi, ca autorii manualului au vrut sa dea acolo un alt sens . Ei subliniau asemanarea tuturor vertebratelor, indiferent de stadiul lor de dezvoltare. Ne-a explicat odata un profesor de gimnaziu, candidatul in stiinte biologice Serghei Glagolev: „Creierul uman e compus din aceleasi compartimente ca si creierul pestelui, de exemplu. Astfel ca, strict morfologic, dupa structura, e usor sa compari creierul chiar a unui adult cu cel al pestelui”. Asa ca, dragi adulti, n-are rost sa ne amagim: biologii ne pot compara cu acelasi succes cu orice animal, pentru a ajunge la cine stie ce concluzii sau legitati. Bineinteles ca un om adult nu poate fi confundat cu nimeni, n-ai cum sa te indoiesti de existenta lui in mod real pentru ca, iata-l, in fata tuturor. Sunt, insa, si oameni care ii vad si pe nenascuti, cu mult inainte sa se nasca.
Argumente provita © Asociatia Provita Media
About Post Author
