Traducere si adaptare dupa Mike W. Perry, „As Many Abortions as Possible”
Publicat in Dosar Provita Media nr. 49, februarie 2004
Inca inainte de venirea la putere in Germania, nazistii au conceput planuri de ocupare a Europei Occidentale. La Conferinta partidului din 1932, s-a vorbit despre faptul ca „fertilitatea biologica crescuta a regiunii” trebuie blocata, printr-o politica bine gandita de depopulare. Cu toate acestea, Hitler a incercat sa-si tina in secret conceptele sale referitoare la populatie.
Hitler a imprumutat ideile despre controlul populatiei de la Hermann Rauschning, unul dintre primii adepti ai nazismului, care, insa, la mijlocul anilor ’30, a rupt relatiile cu Hitler. In volumul sau „Glasul distrugerii”, el reda dialogul sau cu Hitler, din 1934, pe tema slavilor. In special, Hitler a subliniat: „Suntem obligati sa reducem populatia, si trebuie sa elaboram o tehnica de depopulare… Nu am in vedere neaparat exterminarea ei; voi lua masuri sistematice de stopare a fertilitatii… Sunt multe cai, sistematice si relativ fara dureri, in tot cazul nesangeroase, ca sa facem rasele nedorite sa moara.”
In 1939, imediat dupa ocuparea Poloniei, nazistii au emis un decret: „Toate masurile care au tendinta de a reduce natalitatea, trebuie permise si sustinute. Avorturile pe teritoriul Poloniei trebuie lasate libere. Mijloacele de realizare a avortului si a contraceptiei trebuie promovate public, fara nici o opreliste politica. Homosexualitatea trebuie declarata intotdeauna legala. Nu trebuie ingradite institutiile si persoanele care se ocupa in mod profesional de avorturi.” In 1941, Conferinta Ministerului Afacerilor Interne de la Berlin a salutat aceasta politica, care, printr-un decret al lui Hitler, a fost extinsa si in alte zone ale Europei Occidentale. Un istoric a descris acest decret drept „cel mai reactionar document politic, emis vreodata de Hitler”. Expertii germani propuneau planurile lor pentru asigurarea colaborarii cu medicii din teritoriile ocupate. Redam aici cateva extrase din unul din aceste planuri: „Orice mijloc de propaganda, in special presa, radioul si cinematograful, precum si foiletoanele, brosurile si lectiile publice, trebuie folosite pentru a insufla populatiei slave ideea ca nu este bine sa aiba mai multi copii. Trebuie sa accentuam cheltuielile pe care le implica mai multi copii in familie. De asemenea, sa le vorbim despre lucrurile bune, care pot fi cumparate pe banii economisiti in familie pe seama copiilor. La fel, trebuie sa subliniem influenta nefasta pe care o au nasterile asupra sanatatii femeii… Va trebui sa deschidem institutii specializate pentru realizarea avorturilor si sa pregatim personalul in acest scop. Populatia va recurge mai usor la avorturi… Trebuie recomandata sterilizarea voluntara…”
Puterea de la Berlin a subliniat mereu urmatorul aspect: reducerea natalitatii nu are nici o restrictie in planul comportamentului sexual. In memorandumul din 1944, se subliniaza: „Pentru a introduce practic propaganda, trebuie sa se distribuie contraceptive (costul este sustinut de stat).”
Fascistii au distribuit sistematic literatura pornografica in Europa Occidentala, facilitand integrarea acesteia in relatiile culturale, politice si spirituale. Istoricii confirma faptul ca departamentul de propaganda al lui Hitler organiza sau subventiona, in orasele Poloniei, expuneri si difuzari de literatura pornografica ieftina.
Succesul nemtilor in aceasta activitate a dus la aparitia unei miscari poloneze de Rezistenta, care organiza „detasamente speciale de represalii”. Acestea luau masuri dure disciplinare impotriva polonezilor care organizau programele de varieteuri si distractii. Nazistii, intalnind rezistenta la programele lor, si-au exprimat de mai multe ori nemultumirea fata de tinuta morala de neclintit a populatiei poloneze. Indeosebi, nemtilor nu le placeau familiile mari si puternice, din Polonia si din Ucraina.
In primavara si vara anului 1943, in Germania, nemtii au hotarat, in secret, liberalizarea avorturilor pana in perioada de viabilitate a fatului (6 luni de gestatie) la femeile pe care le aduceau pentru munca din teritoriile ocupate. Acestea erau trimise in clinicile universitare si in scolile de asistente, fiind folosite pentru demonstratii practice pentru studenti. Aceasta campanie nazista era insotita de o propaganda, care promova greutatile nasterii de copii. Se faceau presiuni asupra despartirii mamei care lucra de copil, imediat dupa nastere, pentru a face maternitatea mai putin importanta. Legalizarea avortului s-a facut printr-un decret special de catre Himmler, in Germania, si a dus la reactii de impotrivire din partea medicilor. Dupa datele politiei germane, unii medici, in special cei de religie catolica, nu erau de acord cu o asemenea politica, deoarece „decretul nu corespundea datoriei morale a medicilor de a salva viata”. Ei le aminteau nazistilor ca, in medicina, nu poti sa faci deosebiri in functie de rasa. O alta categorie de medici, desi recunostea ca avea „opinii rasiale”, avertiza ca aceasta politica putea deveni „un experiment foarte periculos”. Ei subliniau ca, daca decretul lui Himmler ar deveni cunoscut pentru toti, se va raspandi pe larg acceptiunea avortului si in randul nemtilor.
Lichidarea celor „inutili” a fost o idee fixa si obsesiva a conducatorului nazist. Inca din 1924, in cartea sa Mein Kampf, Hitler scria ca una dintre datoriile principale ale statului trebuie sa fie „realizarea unui control modern asupra natalitatii”: „cei slabi sau bolnavi nu au voie sa aiba copii”. Hitler s-a exprimat foarte clar in legatura cu aceasta: „Daca puterea de a lupta pentru sanatate ii lipseste unui om, dreptul lui de a trai in aceasta lume dispare. Lumea apartine doar omului puternic „intreg” si nu „subomului” slab.”
Venind la putere, führerul a luat masuri concrete pentru reducerea natalitatii celor „necorespunzatori” din punct de vedere genetic. Sterilizarea a inceput prima data in lume, dupa aparitia legii din 1933 privind impiedicarea nasterii de urmasi la oamenii cu boli congenitale. In perioada nazismului, peste 300 de mii de oameni au fost supusi sterilizarii. Cel putin 100 de persoane, in principal femei, au murit in timpul operatiei. In 1934, Hitler a dat dispozitii medicului principal al Reich-ului, dr. Wagner, „sa intrerupa sarcina la femeile cu boli congenitale sau la femeile care raman insarcinate de barbati cu asemenea boli”.
Legalizarea oficiala a avortului s-a intamplat un an mai tarziu, cu amendamentul, care permitea avorturile, pana in perioada viabilitatii fatului, adica pana la sfarsitul celei de-a 6-a luna de gestatie. Cu toate acestea, programele naziste au fost mult mai putin exagerate decat cele pentru care au optat majoritatea grupurilor ce promoveaza controlul nasterilor din tarile cu democratii occidentale.
Politica Germaniei naziste de control al populatiei poate fi rezumata la urmatoarele:
- Politicile medicale si legale privind contraceptivele, avortul si cresterea copiilor erau indreptate spre reducerea natalitatii grupurilor nedorite din societate. Contraceptivele erau disponibile si adesea oferite gratuit. Avortul a devenit legal, sigur si disponibil pe larg in clinicile specializate sau in cabinetele private. Mamele trebuiau sa munceasca si erau deliberat separate de pruncii lor foarte curand dupa nastere, pentru a face maternitatea mai putin insemnata.
- Pentru populatiile ne-evreiesti, controlul populatiei era voluntar, insa erau exercitate presiuni intotdeauna cel putin in masura in care evitarea nasterii era promovata a fi mai facila decat cresterea unui copil. Pentru cei care traiau in conditii modeste, acest lucru era suficient pentru a se exercita presiune asupra lor in favoarea avortului. Pentru evrei, sterilizarea si avortul erau de cele mai multe ori impuse.
- Mass-media coopera prin accentuarea dezavantajelor personale de a avea copii si oferind moduri de evitare a nasterii de copii prin controlul nasterilor si avort. Pornografia si sexul fara a avea copii (inclusiv homosexualitatea) erau promovate pentru a slabi familia, a distrage atentia de la rezistenta politica si a distruge valorile spirituale.
- La fel ca si Holocaustul, scopul adevarat al politicilor de reducere a grupurilor nedorite ale populatiei era tinut in secret. Acest lucru ducea adesea la conflicte intre cei care stabileau asemenea politici si cei care le implementau, fara a le cunoaste scopul. Dupa razboi, politicile de control al populatiei promovate de nazisti in Europa de Est au dus la recunoasterea unei noi crime in dreptul international – genocidul.
About Post Author
