Publicat in Dosar Provita Media nr. 26, august 2003
Respectarea principiilor vietii este una dintre cele mai dezbatute probleme ale lumii de astazi. Omul contemporan manifesta o anumita inclinatie in favoarea mortii si accepta foarte usor solutiile care decurg de aici. Aceasta decadere, nespecifica omului, este inteleasa in mod paradoxal ca o solutie la multele probleme din societatea actuala. El nu poate insa depasi aceste crize pe aceasta cale, care-l determina sa nesocoteasca o caracteristica fundamentala a conditiei sale – sacralitatea vietii umane. Mergand in rasparul conditiei sale, acceptand solutii nedemne, minimalizatoare, omul contemporan a institutionalizat indiferenta si dispretul fata de viata. Deja au prins radacini cateva mentalitati care decurg din aceste tendinte, mentalitati ce au dus la constituirea unor structuri sociale. Cel mai evident semn al instalarii culturii mortii il constituie banalizarea actuala a avortului. In toata istoria sa, acest act a fost considerat o crima grava. In practica juridica, pana in anii ‘60, embrionul a fost tratat si considerat fiinta umana, protejata de stat.
Nasterea unui copil este un capitol al dezvoltarii umane si nu este nicidecum primul. Stiinta si tehnologia moderna au permis studierea comportamentului individual al copilului in uter. Toate aceste caracteristici sunt prezente la fat, au aceeasi pregnanta, ca si la copilul deja nascut. Stiinta a relevat un caracter continuu, programat al procesului de dezvoltare al embrionului, incepand de la primele sale stadii. Nu exista o diferenta substantiala intre zigot, forma de viata capatata imediat dupa conceptie, si nou-nascut. Datele biologiei ne permit astazi sa constatam ca fiinta umana isi incepe ciclul vital de la forma zigotului, de la fuziunea gametilor, fiind acelasi individ biologic cu adultul de mai tarziu. Desigur, datele oferite de biologie nu permit afirmarea naturii umane, caci aceasta implica prezenta spiritului, care incarneaza fiinta umana. Atat religia, cat si filozofia arata ca persoana umana are, in acelasi timp, o parte spirituala si una corporala. Corpul este conditia indispensabila ca omul sa aiba viata proprie in lume. Inseparabilitatea spiritului de corp arata ca inceputul fiintei umane coincide cu inceputul individului uman.
De altfel, investigatiile geneticii au impus raspunsuri ca cele oferite de filozofia contemporana si religie, fapt ce intareste concluzia ca embrionul este o persoana umana. Aceasta constatare justifica complet demnitatea si inviolabilitatea sa. In asemenea conditii, trebuie sa recunoastem ca el are valoarea unei persoane umane. Viata umana incepe in momentul conceptiei, in momentul cand oul este fecundat. Incepe o noua viata, care nu este nici a mamei, nici a tatalui. Ia nastere o fiinta umana, care se dezvolta separat, care are demnitatea sa si drepturile sale.
Eutanasia © Asociatia Provita Media
About Post Author
