Problemele handicapului in Romania

Publicat in Dosar Provita Media, 4 februarie 2003

In cele mai multe locuri din lume, ca si in Romania, oamenii rezolva problemele legate de handicap alegand ignoranta sau solutia disperarii. Este uitat un lucru fundamental, propriu existentei umane, acela ca oamenii invalizi au aceeasi valoare umana ca oricare alt membru al societatii. Oamenii, cel mai adesea, nu au taria de a manifesta solidaritate fata de semenii sai. Cand un cuplu depisteaza malformatii la un fat, cel mai adesea apeleaza la solutia avortului. Acest mod de a actiona este determinat in primul rand de mediul moral si cultural. Societatea exercita si o anumita presiune emotionala asupra parintilor care au un fat cu un eventual handicap. Marea majoritate a acelora care manifesta opozitie fata de avort, isi pierd resursele sufletesti si morale cand sunt pusi in fata cazurilor de handicap. Avortul in asemenea cazuri inseamna a nu recunoaste valoarea incomparabila adusa societatii de catre oamenii invalizi. Societatea de astazi, motivata mai mult de conditiile economice, manifesta o tendinta crescuta spre hedonism si egocentrism, spre cultivarea placerilor si a capriciilor.

In Romania, statul finanteaza operatiile de avort in cazul sarcinilor cu diagnostic prenatal de handicap, din considerente sociale si economice. Se presupune ca cheltuielile se reduc daca se apeleaza la avort, ceea ce inseamna un act de discriminare umana. Trebuie sa fim deschisi si sa recunoastem valoarea oamenilor invalizi asupra societatii, talentul si puterea lor. Curajul manifestat de acestia in fata greutatilor vietii, pentru a depasi limitele impuse de incapacitatile lor native, poate constitui un model pentru societate in ansamblu. Tinand cont de vulnerabilitatea determinata si de faptul ca fac parte dintr-o minoritate sociala, ei au nevoie de compasiune si sustinere. Multi oameni se gandesc in primul rand la dificultatile financiare pe care le presupune un om cu handicap. Comoditatile la care aspira, ca si cele care ii inconjoara, ii determina sa apeleze la eliminarea nu a handicapului, ci a purtatorului acestuia.

Acest mod determinist de a gandi si de a actiona, ne aminteste de teoriile si crimele eugenetice. Teoria eugenica a fost asociata, in secolul XX, nazismului. Ea a aparut, la sfarsitul secolului al XIX-lea, in mediile anglo-saxone. Amintirea marilor crime savarsite de adeptii rasismului nazist nu impiedica pe multi oameni de stiinta ca sa se lase animati de ideile ce renasc sub alte forme. Linia rasista a fost parasita, adoptandu-se alte directii care pornesc de la conditionari socio-economice. In aceasta categorie intra teoriile negativiste care implica selectia fetala si selectia genotipica. Embrionul purtator de handicap, anomalie depistata prin analiza genotipului, este eliminat. Un asemenea diagnostic prenatal sfarseste cu avort.

Tehnicile ingineriei genetice permit interventia asupra patrimoniului genetic al embrionului, coordonand geneza si dezvoltarea sa. Sunt modificate secvente din structura ADN-ului pentru a potenta anumite caracteristici, precum inteligenta sau personalitatea. In felul acesta se ajunge din nou la rasism, tendinta care a atins o culme la jumatatea secolului al XX-lea in Germania nazista. Se incalca un principiu fundamental al vietii sociale, care asigura egalitatea dintre oameni. Demnitatea umana este modelata si distribuita conform vointei altora.

Problema handicapului framanta multe medii ale societatii de astazi. In Romania, dupa 1990, situatia oameni invalizi a luat o intorsatura pozitiva. Exista un departament de stat la nivelul guvernului care ofera o platforma acestor oameni si familiilor lor.

Eliminarea copiilor cu handicap ramane insa una din justificarile-cheie ale avortului. Nu exista studii care sa ateste ca opinia publica accepta o asemenea discriminare. Avorturile, in cazul copiilor cu handicap, sunt acceptate pana in momentul nasterii. Parintii al caror fat are o malformatie sunt deseori supusi unor confuzii inadecvate si brutale. Nu li se ofera consilierea necesara, nu li se dau detalii despre grupurile de sustinere, care ar putea sa le ofere informatii mai clare si mai corecte. Aceste situatii incep sa fie acceptate mai usor, iar mentalitatea in favoarea mortii se extinde foarte simplu astfel in societate.

Handicapul © Asociatia Provita Media

 

Prețul mare al controlului populației: ecologismul și economia dezvoltarii durabile

Autor: Jacqueline R. Kasun,  dr. in economie; autoarea volumului „Razboiul impotriva populatiei”, publicat de Ignatius Press, San Francisco, 1988. Cartea a aparut in cea de-a doua editie si in limba romana, la Editura Provita Media, Bucuresti, in 2008.

Sursa:  Population Research Institute,1 februarie 1999

Ecologismul e una dintre „fortele motrice” ale controlului global al populatiei, inca din momentul in care Sierra Club a publicat „Bomba demografica” a lui Paul R. Ehrlich, in 1969. „Dezvoltarea durabila” (un termen popularizat pentru prima data la Conferinta din 1992 a ONU privind mediul si dezvoltarea de la Rio de Janeiro, numita si „Summit-ul Pamantului”) devine din ce in ce mai mult un cuvant de ordine sau o lozinca a controlului populatiei.

Birocratia Natiunilor Unite si reteaua sa de „societate civila”, cu organizatiile non-guvernamentale aferente, promoveaza fervent „dezvoltarea durabila”. Aparuta la periferia miscarii ecologiste, acum creste in ritm accelerat in facultatile de economie, stiinte politice, si resurse naturale a universitatilor, dar putini stiu cu adevarat de unde a pornit aceasta sintagma.

Utopia lui Daly

Cand un economist american obscur, Herman Daly, a propus pentru prima data acordarea licentelor de stat pentru nasteri, in anii 1970, putini l-au luat in serios. Iar cand, in 1990, Daly si John Cobb au scos cartea For the Common Good: Redirecting the Economy towards Community, the Environment and a Sustainable Future („Pentru binele comun: redirectionarea economiei spre comunitate, mediu si un viitor durabil”), editura la care a aparut (Green Print din Londra) era putin cunoscuta.

Dar Daly a devenit o persoana importanta la Banca Mondiala si la Universitatea din Maryland. Impreuna cu Robert Costanza, calauzeste acum Societatea Internationala de Economie Ecologica. In 1996, Beacon Press din Boston i-a publicat cartea Beyond Growth: The Economics of Sustainable Development („Dincolo de crestere: economia dezvoltarii durabile”).

Alte edituri respectabile scot o avalansa de noi lucrari privind dezvoltarea durabila si economiile durabile. Incurajata de subventii oficiale si conferinte internationale (si de presedintele Consiliului pentru dezvoltare durabila al lui Clinton), miscarea a crescut dincolo de asociatiile  de periferie de inceput. Planurile de invatamant ale facultatilor abunda in descrieri ale noilor cursuri de economie durabila.

Rationamentele si obiectivele sunt aceleasi care au fost atunci, la inceputurile lui Daly. Cum s-a exprimat Daly, „faptele salbatice” ale defrisarilor, incalzirea globala, „gaura” de ozon si alte calamitati de mediu fac imperativa schimbarea cailor umanitatii. Nu conteaza disputele stiintifice de amploare asupra tuturor acestor subiecte. Nu avem timp de pierdut. Nu mai incape in indoiala. Sfarsitul se grabeste spre noi!

Potrivit lui Daly si multor discipoli ai sai, pentru a salva mediul, trebuie mai intai sa controlam populatia. In cartea sa, „Pentru binele comun”, Daly a scris ca ar trebui sa solicitam guvernului acordarea de licente pentru nastere, pentru un numar strict limitat, la niveluri compatibile cu o populatie stationara, sau, mai bine, in scadere.(1) Aceasta ar fi uman, a argumentat el, deoarece oamenii ar putea cumpara si vinde licentele. In plus, guvernul ar trebui sa transforme in salbaticie nepopulata si locuita de animale salbatice „jumatate sau mai mult de jumatate” din suprafata terestra a Statelor Unite.(2) Guvernul ar trebui sa stramute un numar mare de oameni din zonele rurale (3), ceea ce, desigur, a facut si Pol Pot in Cambodgia, cu pretul a milioane de vieti.

In utopia lui Daly, impozitele pe venit, utilizarea terenurilor, a energiei, achizitiile de consum, cadourile, mostenirea, poluarea si extragerea de materii prime vor fi destinate reducerii inegalitatii si productiei si consumului la „limite biofizice sustenabile” (4), usurand astfel greutatea umanitatii asupra naturii si facandu-ne pe noi toti in mod egal saraci. Pentru a reduce sansa alegatorilor care incearca sa se regrupeze, majoritatea alegerilor trebuie pur si simplu desfiintate.(5)

Proprietatea asupra terenului privat ar fi, de asemenea, anulata.(6) Limite stricte privind calatoriile si comertul ar impune autosuficienta locala.(7) Religia ar fi transformata sub „influenta … sensibilitati ecologiste si feministe”.(8) Umanitatea nu ar mai cauta indrumare morala din „vechile texte religioase care au aparut intr-o situatie sociala si demografica foarte diferita”.(9)

Spre o „viziune biosferica”?

Dar obstacolul principal in atingerea unei utopii ecologice, potrivit lui Daly, nu este religia, ci economia, cu accent pe logica bazata pe fapte. Oameni si economistii profesionisti, sustine el, trebuie sa fie re-educati, intr-o „viziune biosferica” (10), sa recunoasca „comuniunea lor cu alte lucruri vii”, in spiritul „ecologiei profunde”, care vede necesitatea unei „scaderi substantiale a populatiei umane pentru a promova „inflorirea vietii non-umane”.(11) Fondatorii „ecologiei profunde”, care sunt atat de mult admirati de Daly si de discipolii sai, au fost la fel de directi.
Potrivit lui Bill Devall, George Sessions si Arne Naess:

Inflorirea vietii si culturilor umane este compatibila cu o scadere substantiala a populatiei umane. Inflorirea vietii non-umane impune o astfel de scadere. Cei care sunt de acord cu cele de mai sus au obligatia de a … pune in aplicare schimbarile necesare.(12)

Influenta acestor sustinatori ai „societatii durabile” a fost profunda. Steven C. Hackett, autor al unui nou manual pentru colegiu despre economia durabila, ii citeaza respectuos pe Devall si Daly, si prezinta cifre ce tind sa demonstreze ca pamantul are de cateva ori mai multi locuitori decat pot fi sustinuti, fara „tragerea in jos a mediului natural”.(13) Hackett (ca si Daly), de asemenea, considera ca religia si „economia mainstream” (de piata) sunt amenintari majore pentru mediu.

Agenda 21 in actiune

Cei mai multi economisti isi fac treaba departe de lumina reflectoarelor, dar nu si Daly. Invataturile sale dainuiesc nu doar prin scrierile sale adesea citate, dar prin activitatea discipolilor sai, prin efuziunile conferintelor internationale, a comisiilor nationale, cat si a Agendei 21 a „Summit-ului Pamantului”. Agenda 21 a subliniat faptul ca „cresterea populatiei si productiei mondiale, combinate cu modele de consum nesustenabile apasa tot mai acut asupra capacitatilor de sustinere a vietii de pe planeta noastra”.(14) In traducere aceasta inseamna ca documentul cere guvernelor sa faca „[o ] evaluare .. a capacitatii portantei populatiei la nivel national…”. (15) Pentru a face mai clar acest lucru, „politicile ar trebui sa … aduca tranzitia demografica”(16); cu alte cuvinte, o reducere majora a natalitatii.

Deoarece „dezvoltarea durabila” s-a ivit pe lume la Rio, comunitatile din intreaga lume si din Statele Unite au preluat cauza ei. Maurice Strong, directorul Conferintei de la Rio (in prezent Secretarul General adjunct al Organizatiei Natiunilor Unite), in 1996, a anuntat ca, desi nu au fost inca facute suficiente progrese pentru atingerea obiectivelor Agendei 21, „Peste 1500 de orase si orasele din lume au adoptat propriile lor Agende 21”.(17) Dar acest lucru s-a intamplat in orase si orasele, fara ca macar ele sa fi facut o singura mentiune despre Agenda 21 si cu sprijinul financiar provenind din fundatii private si de la nivelurile superioare ale guvernului. In propria sa nazuinta spre Agenda 21, Consiliul lui Clinton pentru Dezvoltare Durabila a facut apel la o planificare economica si sociala completa pentru a salva mediul de fiintele umane. Acel Consiliu a declarat ca noi trebuie nu doar sa „schimbam modelele de consum”, sa „restructuram” educatia, sa „realiniem fortele sociale, economice si de piata”, ci si „populatia trebuie sa fie stabilizata la un nivel compatibil cu capacitatea pamantului de a sustine locuitorii sai”.(18) (Oricare ar putea fi aceasta capacitate.)

Clubul Sierra a anuntat la Conferinta ONU din 1994 privind populatia si dezvoltarea de la Cairo, ca „activisti locali” ai Clubului din Statele Unite activau „intr-un proces … bazat pe consens pentru a stabili … praguri pentru … impactul populatiei si consumului asupra ecoregiunii locale. … Abordarea capacitatilor de sustinere locale va imbunatati calitatea vietii pentru toti si va contribui la dezvoltarea comunitatilor durabile …” (19) Clubul nu a precizat ce masuri vor lua acei activisti locali, daca se dovedeste ca populatiile locale depasesc „capacitatea de sustinere”. Dar Daly, mai practic, a propus ca persoanele care au un copil fara permis trebuie sa fie „pedepsite”. Chinezii, desigur, au inventat unele forme originale de pedepse pentru astfel de „infractori”, inclusiv pedeapsa cu inchisoarea, pierderea locului de munca si a casei, pedepsirea rudelor, infanticidul, avortul fortat si sterilizarea.(20)

In plus, Banca Mondiala, un promotor pasionat de „dezvoltare durabila”, ofera ajutor economic tarilor conditionat de promovarea controlului nasterii (21), la fel ca si Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala (USAID).(22) Aceste practici sunt predate ca norma in salile de cursuri universitare aici, in Statele Unite. Hackett, care preda „economie durabila” la Universitatea de Stat Humboldt din California, il citeaza adesea pe Paul Ehrlich, pentru a arata ca doar dezvoltarea economica nu poate reduce natalitatea suficient pentru a salva mediul. Poate fi nevoie de ceva mai mult. De fapt, Hackett se refera la propunerea lui Daly de acordare a licentelor pentru nastere si la eforturile coercitive de control al populatiei din China ca solutii posibile. (23)

Convingerea lui Hackett  ca „economia mainstream” si religia sunt dusmanii principali ai „dezvoltarii durabile” ar putea fi un punct in favoarea atat a religiei, cat si a economiei. Ceea ce e insa clar ca buna ziua este faptul ca controlul populatiei este acum promovat sub stindardul „economiei durabile”.

Note

1 Herman Daly, “For the Common Good: Redirecting the Economy Towards Community, the Environment and a Sustainable Future”, London, Green Print, 1990. 244–246.

2 Ibid. 255.

3 ’Ibid. 264, 311.

4 Ibid. 143, 318–329.

5 Ibid. 177.

6 Ibid. 256–259.

7 Ibid. 229–235, 269–272.

8 Ibid. 377.

9 Ibid. 250.

10 Ibid. 376.

11 Ibid. 377.

12 Steven C. Hackett, “Environmental and Natural Resources Economics: Theory, Policy, and the Sustainable Society,” Armonk, N.Y.: M.E. Sharpe, 20, quoting B. Devall, “Simple in Means. Rich in Ends,” Salt Lake City: Peregrine Smith, 1988.

13 Hackett, 263.

14 Agenda 21, Ch. 5, par. 5.3.

15 Ibid. Ch. 5, par. 5.23.

16 Ibid. Ch. 5, par. 5.16.

17 “Environment Matters at the World Bank,” Fall 1996.

18 Presedintele Consiliului despre dezvoltarea durabila, proiectul raportului, fragmente retiparite. eco-logic, noiembrie/decembrie 1995.

19 Steven W. Mosher, A Mothers Ordeal: One Woman’s Fight Against China’s One-Child Policy, (New York: Harcourt Brace, 1993).

20 Sierra Club, “Population and Consumption: The Sierra Club has a Vision for Both,” distribuit la Conferinta privind Populatia si Dezvoltarea, Cairo, septembrie, 1994.

21 Fred T. Sai and Lauren A. Chester, “The Role of the World Bank in Shaping Third World Population Policy,” in Godfrey Roberts (ed.), Population Policy: Contemporary Issues, (New York: Praeger, 1990.)

22 22 U.S. Code, sec. 2151–1; 22 U.S. Code, sec. 2151(b).

23 Hackett, 20, 232, 234.

 

 

 

 

Eugenia si alte rele

Provita Media readuce in atentia dvs. un articol despre volumul scriitorului englez G.K. Chesterton, “Eugenia si alte rele”; autor: Dale Ahlquist. Multumim lui Dale Ahlquist pentru permisiunea de a traduce si publica acest text.

In al doilea deceniu al sec. XX, a devenit foarte la moda o idee printre cei care considerau ca este dreptul lor sa creeze tendinte sociale. Familiile bogate au luat-o ca pe o cauza mareata, finantand cercetarile in domeniu cu generozitate. Ziarul The New York Times o lauda numind-o noua stiinta minunata. Oameni de stiinta, ca stralucitul biolog Luther Burbank, o ridicau in slavi, fara rusine. Profesori renumiti ca Charles Elliot, rectorul Universitatii Harvard, o promovau ca pe o solutie la bolile sociale. Scolile publice din America si-au jucat si ele rolul. In 1920, aproape din manualele de stiinta sociala din invatamantul preuniversitar includeau predarea principiilor acestei noi idei. Ca sa nu se lase mai prejos, judecatorii si medicii cereau ca asemenea principii sa devina legi. Congresul american a fost de acord, adoptand, in 1924, Legea imigrarii, pentru a-i indeparta de America pe oamenii veniti din Europa de sud si de est pe ideea ca sunt inferiori. In 1927, Curtea Suprema a SUA s-a alaturat acestui cor de voci, votand, cu o majoritate de 8 la 1, ca sterilizarea barbatilor si a femeilor nedoriti de societate sa devina constitutionala. Ideea se numea eugenie si nu si-a gasit critici in randul mass-media din tarile anglofone. Cand a scris aceasta carte, Chesterton se afla singur in fata elitei intelectuale din epoca sa. Totusi, spre eterna sa cinste, nu a lasat nici un semn ca ar fi fost intimidat de prestigiul potrivnicilor sai.

Eugenia este un cuvant care suna frumos, caci el combina cuvintele grecesti bun si nastere, adica nastere buna. Francis Galton, care a creat si cuvantul si ideea, propunea prin eugenie imbunatatirea omenirii. Dar iata cat de departe poate ajunge acest cuvant care suna atat de bine. Definitia actuala a eugeniei este inspaimantatoare: inmultirea selectiva si controlata a rasei umane. Galton si-a fundamentat ideile pe teoriile varului sau Charles Darwin. Cam la inceputul secolului XX, cand teoria lui Darwin a fost imbratisata cu toata increderea de catre stiinta, eugenia a avut parte de o buna mediatizare in presa. Ziarul „The New York Times” a publicat constant articole pozitive despre eugenie. Luther Burbank si alti oameni de stiinta au promovat eugenia. George Bernard Shaw a declarat ca nimic altceva nu ar putea salva civilizatia, decat o religie a eugeniei.

Un singur scriitor a scris o carte impotriva eugeniei: G.K. Chesterton. Eugenia si alte rele este cel mai profetic volum al sau. Eugenia a condus direct la miscarea pentru controlul nasterii. Aici au fost implicati aceiasi actori, ca Margaret Sanger, care era membru al Societatii Americane de Eugenie si editor al revistei Birth Control Review. Filozofia primordiala a grupului era trambitata prin sloganele de pe coperta revistei Birth Control Review: Mai multi copii pentru cei potriviti si mai putini pentru cei nepotiviti. Sanger nu ascundea pe cine ii considera nepotriviti: evreii, slavii, catolicii si negrii. Ea isi infiinta clinicile de control al nasterilor chiar in vecinatatea acestora si promova deschis ideea ca asemenea oameni ar trebui sa faca o cerere pentru a li se permite in mod oficial sa aiba copii, la fel cum imigrantii fac cerere pentru vize.

De ce nu auzim acum nimic despre aceasta legatura cu eugenia a lui Margaret Sanger, fondatoarea organizatiei Planned Parenthood? (Planned Parenthood este cea mai mare organizatie de planificare familiala din SUA.)*

Raspund doar prin doua cuvinte: Adolf Hitler. Acesta a instituit oficial eugenia, facand ca o tara intreaga sa-i puna in aplicare principiile, care spuneau nu numai sa inmulteasca numarul celor pe care el ii considera ca fac parte dintr-o rasa superioara, ci si sa-i elimine pe toti cei pe care el ii credea a fi inferiori. Unde a gasit Hitler sustinere pentru ideile sale eugenice? La Margaret Sanger si la cercul sau. Oamenii de stiinta din Germania nazista scriau articole in revista lui Margaret Sanger Birth Control Review, iar membrii Ligii pentru Controlul Nasterilor a lui Margaret Sanger au vizitat Germania nazista, au participat la sedintele Curtii Supreme de Eugenie si s-au intors in America cu studii despre modul in care Legea sterilizarii din aceasta tara starpea cele mai rele tendinte mostenite ale rasei germane intr-un mod stiintific si uman cu adevarat”.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand lumea a aflat despre ororile Holocaustului si lagarele de concentrare, termenul de eugenie a fost discreditat total. Margaret Sanger s-a distantat rapid de eugenie si a inceput sa scoata in evidenta ideea controlului nasterilor ca fiind o chestiune feminista. Nu s-a mai auzit nimic despre eugenie.

Din pacate, filozofia din spatele eugeniei exista astazi printre noi. in general vorbind, toate argumentele initiale in favoarea eugeniei au devenit aceleasi argumente in favoarea controlului nasterilor, a avortului, a eutanasiei si chiar a clonarii.

Chesterton a inteles acest lucru. insa l-a inteles din 1910 (cand a inceput scrierea cartii sale, publicata abia in 1922). Chesterton vedea in eugenie exact ceea ce vedem noi azi in controlul nasterilor, avort, eutanasie etc. Doar ca el a prevazut aceasta cu mult inainte de a se intampla.

Eugenia, ca si avortul, isi sprijina avantajele sale pe negarea umanitatii unei clase intregi de oameni. Pentru eugenie, nepotrivitii insemnau de obicei cei saraci, cei slabi sau pur si simplu etniile cu multi copii. In cazul avortului, exista un avantaj perceput al cuiva de a-l elimina pe cel mai slab si mai lipsit de aparare dintre fiintele umane: copilul nenascut. Cum scria Chesterton: Este vanata viata celui mai slab, ca sa-i fie luata.

Eugenia si avortul sunt doua idei ale tiraniei elitei, care decide cine trebuie sa traiasca si cine trebuie sa moara. Si daca este vorba despre elita, este vorba despre bani. Rockefeller-ii si Carnegie-ii si alti lorzi ai capitalului au finantat cercetarile eugenice din anii 20. Ei au continuat sa fie sustinatori principali ai organizatiei Planned Parenthood. Chesterton este de parere ca bogatia si stiintele sociale sustinute de bogati incearca experimente inumane, iar cand esueaza, experimentele devin si mai inumane. Acesti oameni sunt inumani deoarece nu au nici un dumnezeu. Si sunt fara dumnezeu deoarece nu vor sa vada cat de inumani sunt. Industrialistul bogat a devenit agnostic, a declarat Chesterton nu atat pentru ca nu stia unde se afla, ci deoarece voia sa uite unde se afla. Multi bogati au luat calea scepticismului exact asa cum saracii iau calea bauturii, deoarece aceasta era pentru ei o iesire din impas.

Eugenia inseamna tirania stiintei. Uitati de vechiul argument conform caruia religia persecuta stiinta. Chesterton arata faptul evident ca, in lumea moderna, se intampla complet invers.

Stiinta este cea care incearca o tiranie prin intermediul statului. Cea care foloseste intr-adevar arma seculara este Stiinta. Iar crezul care acapareaza scolile, crezul care este impus de fapt prin amenzi si inchisoare, crezul care este proclamat cu adevarat nu in predici, ci in statute, si care este raspandit nu de pelerini, ci de politisti acest crez este un sistem important si disputat de gandire, care a inceput cu Evolutia si a sfarsit cu Eugenia. Materialismul este cu adevarat Biserica noastra oficiala, caci guvernul va ajuta realmente la persecutarea ereticilor sai.

Chesterton sustine ca problema stiintei oficiale este aceea ca ea devine treptat tot mai oficiala, in timp ce devine tot mai putin stiintifica. Omul de pe strada, spune el, trebuie sa fie total la mila unei preotimi academice. Daca oamenii carora le pasa de adevarurile traditionale incearca sa obiecteze impotriva eugeniei, a controlului nasterilor sau a clonarii, ei sunt ingraditi de ceea ce Chesterton numeste aceeasi stiinta rigida, de aceeasi birocratie tirana si de acelasi terorism al profesorilor de mana a saptea”.

Nota: O editie recenta a volumului Eugenics and Other Evils (Eugenia si alte rele), publicata de Editura Inkling Books, scoate la iveala acest terorism manifestat de profesorii de mana a saptea. Editorul, Michael Perry a adaugat cateva articole scrise de Francis Galton, de Asociatia Americana de Eugenie si cateva extrase din revista Birth Control Review, precum si alte propuneri de eugenie. Primii scriitori care au scris despre eugenie scoteau in evidenta aceste idei atroce, iar scriitorii de mai tarziu vedeau in cartea lui Chesterton un obstacol in calea realizarii ideilor lor.

Traducere din limba engleza de Asociatia Provita Media 2006

* Pe plan international, exista International Planned Parenthood Federation (IPPF), cu sediul la Londra, reprezentata in Romania de organizatia Societatea pentru Educatie Contraceptiva si Sexuala (SECS) nota trad.

Handicapul © Asociatia Provita Media

 

Problema sexului in discutiile cu copiii

Interviu cu Irina Y. Medvedeva, psiholog de copii

18 iunie 2002, Sursa: zavet.ru

Irina Y. Medvedeva s-a nascut pe 5 mai 1949 la Moscova. Este director al Institutului de Securitate demografica, scriitor, eseist, dramaturg, psiholog de copii, membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia, activist social, membra a consiliului de administrație al Fondului Rus pentru Copii, membra a Consiliului Central al mișcarii „Narodnyi Sobor”, membru al Consiliului Central al mișcarii „Roditel’skoye Sobranie”, precum și membra in alte asociații parintești și organizații ortodoxe.

A absolvit Institutul Pedagogic din Moscova, cu specializarea patolog, psiholog clinic. Dupa absolvire, a lucrat in Spitalul de psihiatrie pentru copii. Apoi, s-a implicat in jurnalism. A scris eseuri in ziare și reviste pentru copii.   In 1978, a publicat prima carte „Gandește, spune, fa”, adresata adolescenților. De la mijlocul anilor ’80, lucreaza in colaborare cu Tatiana L. Șișova. Impreuna, au publicat numeroase carti despre problemele actuale ale copiilor si tinerilor.

In fiecare familie in care exista copii, mai devreme sau mai tarziu, apare intrebarea: cum sa incepi o conversație cu copii despre sex, deoarece copiii vor pune aceste intrebari la un moment dat. Exista doua puncte de vedere. Unii cred ca aceste probleme nu ar trebui sa fie discutate, copiii singuri vor afla. Alții cred ca, dimpotriva, copiilor ar trebui sa li se ofere cat mai multe informații pe aceasta tema. Cum sa rezolvam aceasta problema, in opinia dumneavoastra?

– Desigur, eu nu pot spune ca problema nu exista. Dar mi se pare ca a crescut in amploare in ultimii ani foarte mult din cauza unor adulți preocupați de problema sexuala. Cred ca atunci cand un copil este interesat de problemele despre sex (și el este interesat mai mult sau mai puțin in diferite momente ale vieții sale) atunci ar trebui sa i se raspunda, și in special pe cat posibil intr-o forma mai generala și condiționala.

Aceste intrebari apar atunci cand copilul este complet inocent, și, desigur, copiii le pun in perfecta lor puritate. Și parinții cu aceeași puritate (similara cu a copiilor), de obicei, nu pot raspunde. Atunci apar astfel de mitologii: „[te-a adus] barza”, „[te-am gasit intr-o capațana de] varza”, „ai fost cumparat de la magazin”. E bine sa dai un astfel de raspuns?

– E foarte bine! Ca psiholog de copii, va pot spune ca acest lucru este foarte corect. De secole se spune despre „barza” și despre „varza”. Cred ca de mult timp deja a inceput sa vorbeasca și despre magazin. Foarte adevarat. Și știți, nici unul dintre adulții de azi nu a suferit din cauza asta. Dupa cum putem vedea, rasa umana continua nu de un mileniu, nici chiar de doua. Fructul trebuie sa fie interzis pana in momentul in care copilul crește, astfel incat acest fruct sa fie dulce. Atunci, generațiile merg mai departe. Daca fructul nu mai este interzis, și, prin urmare, nu mai este dulce, omul, caci așa funcționeaza el, cauta alte fructe interzise. Oare nu de asta sunt atat de mulți homosexuali in Vest? Acesta este un alt fruct oprit. Deși, nici el nu mai e oprit. Printre altele, acum șapte ani, cand ma aflam in Germania, la Congresul Mondial de Psihiatrie Sociala, oamenii de știința europeni și americani susțineau atunci ca problema numarul unu a lumii occidentale moderne este coabitarea sexuala intre adulți și copii. Iata care fruct interzis le este dulce acum oamenilor din Occident. Deci, daca fructul acesta va inceta sa mai fie oprit, și, prin urmare, dulce … ei bine, așteptați-va apoi la cautarea altora. Scandinavia și Suedia, in special, au fost primele țari care au introdus educația sexuala in școala. Se intampla prin 1968. A existat așa-numita revoluție sexuala in Europa și Scandinavia a devenit imediat un pionier al introducerii educației sexuale in școli.

Vreau sa va spun ceva interesant: Stockholm – capitala Suediei – in urma cu trei ani, la Congresul Mondial al Familiilor din Praga, a fost numit primul oraș post-familie din lume, pentru ca acolo 70% din populație nu au avut, nu au și nu vor sa aiba o familie și copii.

Spuneți-mi, dar e posibil un dialog discret, in afara familiei, intim, inteligent cu privire la problemele legate de sex, fie ca este o lecție la școala sau o prelegere publica?

– Nu cred. Acestea nu pot fi niciodata publice. Uitați-va in limba rusa elevata nu exista nici un singur cuvant care sa se refere la partea fizica a iubirii…

… M-am tot gandit la asta. Cum sa vorbești despre ceea ce este imposibil sa numești?

– Este mai bine sa reflectam asupra a altceva: ce inseamna aceasta cand intr-o limba bogata, ca limba rusa, nu exista cuvinte rafinate pentru a exprima dragostea fizica? Acest lucru inseamna ca insași cultura le-a tabuizat strict. Și in ce limba sa le spunem? Exista cuvintele porcoase pe de o parte, și latina ginecologica, pe de alta parte, adica termeni din latina folosiți in ginecologie. Ei bine, instructorii noștri interni, ruși, de educație sexuala, spun, da, anume latina ginecologica  are termenii potriviți. Dar imaginați-va, copiilor li se spune despre „penis”, „falus”, „orgasm”, „zonele erogene”. E ceva… sfarșitul lumii! Aș spune ca trebuie sa ne gandim de doua ori ce e mai rau, mai daunator pentru psihicul copiilor: cuvintele porcoase, pe care copilul le percepe drept obscenitați clare sau educația „culturala”, in limbajul latinei ginecologice? Cred ca a doua situație e mai daunatoare pentru ei.

Și eu cred la fel, sincer. Auzim de multe ori: „E rau daca copilul afla despre asta la colțul strazii, e rau daca copilul afla despre asta la toaleta”. Dar daca copilului i se spune „despre asta” la toaleta, acest lucru va ramane intotdeauna acolo. In cazul in care copilul afla asta din scara blocului sau la colțul strazii, va ști ca e un moment rușinos, de respingere. De aceea eu cred ca și colțul strazii, intr-o anumita masura, inseamna pastrarea unei noțiuni pe care aproape ca am uitat-o  complet azi: castitatea, inocența.

– Absolut corect. De ce sa speriem cu „strada”, „colțul strazii”? De ce unii justifica educația sexuala, prin faptul ca, altfel, copiii vor invața „despre asta”, din strada, de la colțul strazii. Colțul strazii, așa cum ar spune un specialist, este o parte integranta a subculturii adolescentine. Va trece adolescența și, impreuna cu ea și zvonurile de la colțul strazii, și deja baiatul, noaptea, va suspina, gandindu-se la prietena lui, ii va scrie poezii, se va plimba prin preajma casei ei, innebunit. Și-o va inchipui ca pe un fel de ființa cereasca, eterica. Dar daca el la șapte ani la opt, la doisprezece ani a vazut in manualul de școala organele sexuale in secțiune, a invațat un paragraf pe tema asta, a raspuns la tabla … Imaginați-va o profesoara cu ochelari, cu o bluza frumoasa, imparte aceste manuale, iar ei le deschid… Și vreau sa spun ca aceste imagini din manuale au mai multa obscenitate decat imaginile din revistele porno. Este pur și simplu prefacerea albului in negru. Amestecarea completa a albului cu negru? Podeaua și tavanul se schimba cu locurile! Pentru ca un lucru este o revista pornografica la care unii baieți se uita pe sub banca și, din nou, știu ca asta este o obscenitate. Și un alt lucru e atunci cand imaginile acestea apar in manual. In manualul pentru copii care inseamna pentru ei un etalon. Informații de referința. Și atunci cand acest subiect e prezentat intr-o maniera caracteristica unui manual, in mod serios, cu desene și diagrame … Am vazut toate aceste mizerii. De altfel, atunci cand impreuna cu colega mea Tatiana Lvovna Șișova, in Germania, am citit un curs pentru studenții de la Universitatea din Hamburg, ei, cumva, s-au deschis noua, dupa ore. Și imi amintesc un tanar fermecator, ca un erou al lui Thomas Mann, cu sange nobil, a spus: „Ce fericiți sunteți voi, in Rusia, știți ce este dragostea. Noi o cunoaștem mai mult din literatura clasica. Vrem cu adevarat sa iubim, dar nu putem pentru ca am primit acea educație sexuala la școala și cand vedem o fata, avem in minte ce am vorbit la aceste ore despre zonele erogene și despre construcția trompelor uterine”…

Problema este foarte cunoscuta. La inceputul anilor ’90 parinții erau ingroziți cand copiii lor se intorceau de la școala și elevii din clasa intai le aratau parinților o broșurica colorata, intitulata „Prietenul meu, prezervativul”.

– Imi amintesc foarte bine, era in mijlocul anilor ’90.

De unde apareau aceste broșuri in școlile noastre? De unde au aparut aceste programe, de unde au aparut aceste carți? Cine le publica? Cine și de ce corupe copiii?

– Da, corup copiii. Și e infiorator. Ca psiholog de copii pot spune ca in psihicul copiilor se produce o explozie nucleara. Altfel nu o poți numi. Dar pentru cei care fac asta, coruperea și provocarea șocului mental sunt produse secundare. Alta e sarcina lor: declinul fertilitații. Este, aș spune, genocid cu fața umana.

Cum se numește mai exact aceasta „fața umana”?
– Numele ei este Federația Internaționala Planned Parenthood. Iar la noi exista o filiala a acesteia, numita Asociația Rusa de Planificare Familiala. Desigur, aceasta organizație are foarte mulți sponsori, ajutoare. Sa spunem cel mai important sponsor este Fondul ONU pentru Populație. El este reprezentat atat in țara noastra, cat și in alte țari in care exista centre de planificare familiala. De asemenea, de foarte mare ajutor in distrugerea populației este UNESCO. Un alt ajutor bun este UNICEF. Ajuta și Fundatia Rockefeller, Fundatia Ford, Fondul MacArthur, care lucreaza cu succes pe teritoriul nostru. Exista unii sponsori paradoxali. De exemplu, Prințul Philip al Angliei, care conduce Fundația pentru protecția animalelor salbatice. Și se vorbește despre el ca fiind un om remarcabil: ii pare atat de rau de rinoceri, de leoparzi, se ingrijește atat de mult de mediul inconjurator… Și cine distruge cel mai mult ecologia? Desigur, oamenii! Cu cat mai puțini oameni, cu atat mai curat va fi aerul, apa, iarba…

Și vor fi mai multe animale salbatice…

– Desigur. Prin urmare, Prințul Philip este strans legat de Federația Internaționala Planned Parenthood. Și, la prima vedere, exista conexiuni neașteptat de multe.

Știu ca la Moscova au existat școli-pilot, in care programele Asociației Ruse de Planificare Familiala erau introduse printr-o relație personala cu directorii acestor școli. Dvs., ca specialist, psiholog de copii, aveți informații despre roadele amare ale acestui tip de educație din Rusia?

– Desigur, foarte multe. Ați menționat despre școlile-pilot din Moscova. Intr-una din aceste școli studia fiul unei prietene de ale mele, psiholog. Și el a fost singurul din clasa care nu a completat chestionarul sordid la ora de educație sexuala. Eu nu pot repeta cu voce tare nici macar o singura intrebare care a fost pusa copiilor. Și acest baiat, educat de o mama buna, nu a completat chestionarul. Și datorita faptului ca nu l-a completat, l-a putut scoate afara din clasa. Alți copii l-au completat, l-au predat, și totul a fost in secret. Parinții nu aveau habar ce-i intrebau pe copii la școala. Acest baiat a venit acasa și a aruncat chestionarul mamei sale in fața, va puteți imagina? Era  intr-o stare cumplita … I-a spus: „Iata, pana unde ați ajuns, voi, adulții!” Și el, ca orice persoana fina, a suportat consecințe psihice grave, chiar și dupa acest chestionar necompletat.

NOTĂ: In ultimii trei ani, in școlile publice din Rusia, sub nume diferite, au inceput sa se introduca informații despre sexualitate și contracepție. In plus, de foarte multe ori, la inițiativa școlii, elevii participa la cursuri de diferite tipuri, seminarii și lecții in așa-numitele școli medicale, pedagogice și centre de planificare familiala. Scopul predarii in toate cazurile este același: manipularea psihicului copilului. Indreptarea atenției copiilor dinspre valorile spirituale superioare spre placerea carnala și cultivarea ei. Ca și cand o persoana este doar un element biologic. Atenția copiilor este axata exclusiv pe sex, e calcata in picioare modestia. In același timp, e ridiculizata castitatea, familia. Copiii sunt prezentați ca o povara inutila, dureroasa. Copiilor li se vorbește despre lucrurile teribile. De exemplu: „Principalele forme ale sexualitații umane sunt : «extra-genitale, dragostea platonica, dansurile, gheișeismul, genitale, forme surogate ale actului sexual, vestibular, femural, anal, contacte oral-genitale, activitatea sexuala cu animalele”. Fiecarui subiect ii este alocat o ora sau chiar doua. In Occident, situația nu este mai buna. In San Francisco, de exemplu, unde exista un procent mare de homosexuali, „minoritațile sexuale” au obținut permisiunea ca in unele școli sa-și prezinte propriul program special de educație sexuala. In clasa unor copii de șapte ani vin „experți” și spun: „Nu va faceți griji daca aveți contact sexual cu cineva de același sex, poate chiar cu un partener mai mare …”. Adica, practic se preda elementele de baza ale homosexualitații. Copilului nici nu-i trece prin cap așa ceva. Și daca incepem sa-i spunem despre asta, in el se poate declanșa dorința de a incerca. Și asta nu mai e educație, ci pura propaganda.

– Astazi, educatorii educației sexuale au invațat sa se ascunda pentru ca exista o reacție a Bisericii, a specialiștilor din mediul academic, din partea publicului, a parinților. Acum acestea se numesc: „Bazele unui stil de viața sanatos”, ”Lecții de sanatate”, „Igiena”, „Valeologia”, „Programul «Modificari»”, „Prelegeri despre SIDA”. Și parinții se gandesc: e foarte bine! Doar ei au fost facuți sa creada ca toți copiii se nasc acum bolnavi. E grozav ca vor invața „un stil de viața sanatos”, și, prin urmare, sa invețe cum sa fie sanatoși.

Ar fi important sa ințelegem modul in care ne putem proteja, cum putem protesta, ce opțiuni legale avem pentru a impiedica experimentarea pe copiii noștri, pe poporul nostru.

– Puteți sa ma credeți ca nu e mai puțin infricoșator decat otrava de șobolani. Parinții chiar ar trebui sa-și imagineze ca copiii lor pot fi invațați aici cum sa devina „sanatoși”, alimentandu-se cu otrava de șobolan. Cand vine vorba de salvarea unui copil, parinții sunt obligați sa-l salveze pe al lor, dar și pe ceilalți copii. Și pentru asta au nevoie sa știe ca daca in școala se introduce ceva sub forma de experiment, aceasta școala trebuie sa anunțe toți parinții. Mai mult decat atat, lor nu trebuie doar sa li se spuna ca de maine sau poimaine se introduc „Lecții despre un stil de viața sanatos”. Fiecaruia dintre ei ar trebui sa i se arate programa, și fiecare trebuie sa primeasca un acord scris, nu verbal. Și daca cel puțin un parinte din clasa nu este de acord – nu au dreptul sa-i spuna: „Copilul dvs poate sa se plimbe pe hol in timpul acestei ore”. Nimic din toate acestea! Deocamdata educația de stat la noi este gratuita. Și parinții au mai multe drepturi acum decat  inainte. Daca directorul spune ca, in ciuda opoziției parinților, nu vrea sa anuleze aceasta lecție experimentala, parinții au toate motivele sa-l dea in judecata. Nu pe profesor, ci pe directorul școlii. Caci profesorul  e și el subordonat.

Intr-un gimnaziu ortodox, odata , in sala de clasa, toți elevii de clasa a șaptea au adus revista „Cool”. S-a dovedit ca nu știau ce fel de revista e, fiindu-le data gratuit in metrou de o doamna draguța.

– Speranțele și aspirațiile ortodocșilor sunt foarte naive cand iși inchipuie ca copiii lor vor crește intr-o colivie de aur. Și ca ei ar trebui doar sa aiba grija cum trebuie de copiii lor. Nu poți! E peste tot și oriunde. Și daca ați ști cat de mulți parinți de fete și baieți se adreseaza psihologului (dar in special fetele sufera psihic), care citesc revista „Cool” și publicații similare. Va dau un exemplu. Vine o mama cu o fata de 12 ani și spune: „Nu știu ce sa intamplat cu ea. Era o fata buna. Avem o familie buna. Și dintr-o data a inceput sa se poarte ca o prostituata profesionista. Nu știm ce-i cu copilul nostru, nu știm cum s-o imblanzim, și, in general, ce sa facem cu ea, caci e deja candidat pentru colonia de copii și totul s-a intamplat repede și cumva din senin”.  Intreb de una, de alta. Și parca nu gasesc nici o „dovada”. Dintr-o data imi trece prin cap sa intreb: „Spune-mi, fetița dvs citește cumva in ultima vreme revista «Cool»?” Iar mama raspunde cu mandrie: „Desigur, aceasta e o revista pentru adolescente. Ea o cumpara o data pe saptamana, eu ii dau bani pentru asta”. „Bine, dar v-ați uitat in ea?” Și mama raspunde cu neincredere: „De ce sa ma uit intr-o revista pentru copii? Ce, parinții noștri se uita in „Murzilka”, „Pionier” sau chiar „Iunosti”? I-am spus: „Ei bine, atunci uitați-va  și apoi poate am putea reveni la conversație, de ce fata dvs a inceput sa se comporte in acest fel”. A doua zi, a venit cu lacrimi in ochi: „Știți, tocmai am ars aceasta revista, in curte, toate numerele pe care le-am gasit.”. I-am spus: „Sa le ardeți pe toate e imposibil, caci se gasește peste tot”.

Revistele „Cool” și „Cool Girl” sunt proiecte pentru tineret ale Editurii „Burda” in Rusia, prevazute pentru adolescenți de 11-15 ani. Oamenii numesc aceste reviste „de-aruncat”. Ai citit – ai aruncat. Tirajul revistei „Cool” e de aproximativ un milion de exemplare. Se cumpara repede. Conținutul revistei vechi nu se deosebește de cel nou, adica nu se deosebește un numar de altul. Cei care au citit-o acum 2-3 ani, cu greu iși mai aduc aminte ce au citit in ea. E o revista care are o politica editoriala extrem de iresponsabila. Copiilor li se insufla lucruri disparate, cu un nivel cultural minim. Ce facem? Acum traim intr-o lume in care aceste informații sunt disponibile fiecaruia …

– Ii indemn pe toți parinții sa verifice totul. Și inovațiile de la școala, și revistele pentru copii, programele pentru copii de la TV, și chiar emisiunile pentru copii, desenele animate pentru copii. Nu mai vorbesc despre faptul ca toți avem posibilitatea de a apela la deputații din Duma de Stat sau a orașului. Doar deputații (teoretic) ne reprezinta interesele. Nu vrem sa renunțam sa-i ajutam pe copii. In general, tradarea e un pacat teribil. Iar tradarea fața de copilul nostru este ultimul lucru pe care il putem face.

Cu Irina Yakovlevna Medvedeva a discutat pr. Alexii Uminsky, Pravoslavie.ru

Interviuri © Asociatia Provita Media

Este nedrept să se țină sub tăcere informații medicale pertinente pentru paciente

Sursa: www.abortionbreastcancer.com

Din marturiile dr. Angela Lanfranchi, chirurg mamar, membru al Colegiului Chrurgilor Americani

Declarație de presă, după Conferința ținută la Institutul pentru Cercetarea Populatiei

Santa Clara, California, 5 aprilie 2002

In practica mea, la începutul anilor 1990, am observat un număr exagerat de femei în vârstă de 30 de ani cu cancer de sân, cu un istoric de familie, care avuseseră avorturi în adolescență. Cu toate acestea, abia în anul 1999 am informat pacientele mele despre acest risc. Asta s-a întâmplat când o profesoara de la Harvard, responsabilă de evaluarea riscurilor la o clinică cunoscuta din Boston, mi-a spus că știa că avortul este un factor de risc pentru cancerul de sân și îl lua în considerare în evaluarea pacientelor sale. Deși ea a ales să nu vorbească în public despre acest subiect, ea m-a încurajat pe mine să o fac.

Am fost reticenta la inceput sa-i urmez sfatul. Depind de trimiterile de la obstetricieni-ginecologi, unii dintre ei fac avorturi, iar eu eram ingrijorata ca acestia vor inceta sa-mi trimita paciente, cand ma vor auzi tinand prelegeri despre legatura dintre avort si cancerul mamar. Am tinut prelegeri pe aceasta tema, pentru ca este nedrept sa se tina sub tacere informatii medicale pertinente pentru paciente, informatii care sunt atat de bine documentate in literatura de specialitate de peste 20 de ani, precum si in manualele mele.

Este un abuz asupra copilului sa iei o adolescenta in criza de sarcina s-o duci sa faca avort. In cel mai bun caz, acest lucru o va lasa cu un risc de 30% de a dezvolta cancer de san in timpul vietii. In cel mai rau caz, daca ea are un istoric familial de cancer de san, avortul aproape ii va garanta dezvoltarea de cancer mamar. Ca mama, e necesar sa fiu informata cu privire la acest lucru pentru a-mi proteja fiica. Profesionistii din medicina au o istorie nefericita in a continua sa faca rau femeilor, daca asta inseamna sa recunoasca ca le-au ranit sau omorat cu tratamentele lor.

Cel mai bine este ilustrat acest lucru prin binecunoscuta poveste a medicului Ignaz Semmelweis. El a fost obstetrician-ginecolog în anii 1840 si a dovedit ca spalatul pe maini ar reduce ratele de mortalitate din cauza febrei lauziei de la 30% la 2% in maternitati. Rasplata lui pentru acest lucru a fost ridiculizarea lui de catre profesorii sai si pierderea de numirii sale in spitale. Femeile au continuat sa moara inutil inca timp de 30 de ani, pana cand teoria germenilor a dovedit ca Semmelweiss avea dreptate. Trebuie sa fi fost foarte jenant pentru un umil rezident sa spuna celor mai mari profesori ai timpului sau ca erau responsabili de moartea multor femei.

Suntem in aceeasi situatie acum. Există dovezi coplesitoare si convingatoare ca avortul si cancerul de san au o legatura, in paralel cu mecanismul biologic bine descris. Douazeci si opt din 37 de studii au fost publicate, iar femeile inca nu stiu nimic despre asta. Nu este numai  jena si refuzul care determina medicii sa ignore aceste date acum. Este, de asemenea, frica de malpraxis. E posibil ca un medic de avorturi sa nu fie tras la raspundere pentru cresterea riscului de cancer mamar al unei femei si pentru ca nu i-a spus? Este regretabil, dar este convingerea mea ca vor aparea avocati care vor forta comunitatea medicala sa abordeze aceasta problema.

 

Ascultati pe YouTube:

Michel Coren in interviu dr. Angela Lanfranchi : „Nu este corect sa nu spui acest lucru unei femei”. 

https://www.youtube.com/watch?v=xCYxZ8ceccc

https://www.youtube.com/watch?v=DG6GsFplqmA

 

Pilula omoară

Sursa: http://thepillkills.org