Interviu cu dna Victoria Thorn, psiholog american, îndrumător spiritual, consilier pe probleme de familie şi pierderi prenatale, director executiv al Biroului Naţional de Reconciliere şi Împăcare pe probleme post-avort din Milwaukee (SUA). Interviul a fost înregistrat în octombrie 2008, în perioada când dna Thorn a ţinut un şir de conferinţe în România – la Bucureşti, Călăraşi şi Oradea. In acest dialog, doamna Thorn vorbeste despre familia americana, dar si despre probleme ca avortul, contraceptia, fertilizarea in vitro s.a. Doamna Thorn este fondatoarea primei organizatii din SUA, "Proiectul Rahila", care vine in sprijinul femeilor care au facut avort si sufera din aceasta cauza.

　

Interviu cu dr. John Willke, autorul cărţii „Avortul întrebări şi răspunsuri”, preşedintele organizaţiei International Right to Life (U.S.A.), preşedinte al Life Issues Institute Inc.

Peste tot în lume, mişcarea pro-vita trebuie sa facă faţă unei majorităţi care acceptă avortul. Nu mai vorbesc de contracepţie, căci această temă, fiind cumva pe plan secund în raport cu avortul, se insinuează perfid în accepţiunea generală, depaşind orice graniţă.  Mai ales acest fapt se petrece în România. Aici, contracepţia este sprijinită în totalitate de stat şi de breasla medicilor. Multor organizaţii pro-vita de peste ocean sau din ţările europene, organizaţii care au acumulat ani buni de experienţă, situaţia din Romania li se arata plină de ciudăţenii, de paradoxuri. Cum e posibilă aceasta schimbare, peste noapte, de la un regim restrictiv, la o libertate totală a avortului, a contracepţiei, a sexualităţii lipsite de prejudecăţi? Ce i-a determinat pe romani sa accepte, în masă, avortul şi celelalte atitudini din categoria liberalismului deşănţat, care înabusă viziunea creştină asupra vieţii? Raspunsurile pentru noi, cei care trăim zi de zi in aceasta realitate întoarsă pe dos, se disting cu greutate. De aceea contactele cu reprezentantii organizatiilor pro-vita de peste ocean devin cu adevarat momente de iluminare. 

Interviu cu dl Carlo Casini, jurist, om politic italian, preşedintele Mişcării pentru Viaţă (Movimento per la Vita) din Italia  

 Interviul a fost prilejuit de Simpozionul Internaţional "Humanae Vitae, între actualitate şi provocare. Un răspuns modern la o problemă multiseculară", dedicat celei de-a 40-cea aniversări de la publicarea Scrisorii enciclice a Papei Paul al VI-lea. Evenimentul s-a desfăşurat în perioada 27-28 mai 2008, la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfânta Tereza” din Bucureşti.

Carlo Casini s-a născut la 4 martie 1935, este om politic italian, membru al Parlamentului European. profesor de drept internaţional, drepturile omului şi bioetică la Universitatea Pontificală Regina Apostolorum din Roma.

-Domnule Casini, cât de corect este ca atunci când, pe plan mondial, sunt promovate politici de liberalizare a avorturilor, să fie dată drept exemplu România din perioada lui Ceauşescu, când avorturile erau interzise? Se ştie bine că atitudinea lui Ceauşescu de a interzice avorturile avea în spate o motivaţie de inginerie socială, la fel ca şi cea a pro-avortiştilor, n-a fost nicidecum o atitudine creştină.
- Regimul comunist român a interzis avortul nu din raţiuni creştine, nu din raţiuni legate de grija faţă de om, de persoană sau din respectul fata de individ. Acest lucru s-a întâmplat doar din raţiuni cu caracter statal, adică pentru a creşte forţa statului, fără a lua în calcul persoana.  Ca să spunem adevărul, acest lucru s-a întâmplat şi în alte ţări. Asta a fost un lucru specific fascismului la vremea lui, dar şi în timpurile noastre se petrec lucruri similare în ţările occidentale. Preocuparea guvernului pentru creşterea natalităţii există şi în ţări occidentale precum Italia, Franta, Spania, de asemenea, în Statele Unite ale Americii... Şi acum se spune ca trebuie să se nască mai mulţi copii. Dar se spune acest lucru fără ca cei care enunţă asta să se preocupe de persoană, de bunăstarea ei, de respectul faţă de persoană. Se întâmplă asta mai mult din interes economic, din raţiuni de dezvoltare economică. Ceea ce trebuie sa facem noi  acum este sa introducem în această luptă pentru creşterea natalităţii un element nou: omul. Repet: discursul de fond trebuie să fie astfel conceput încât să aibă ca element principal omul şi sanctitatea vieţii sale. Respectul faţă de viaţa umană, faţă de sfinţenia vieţii omului trebuie să fie lucrul cel mai important după care să ne călăuzim în demersul nostru provita. 

Partidul „Solidaritate - Libertate, Justitie şi Pace” – înfiinţat la Milano, la 12 noiembrie 2002 – are ca ideologie de bază ideile provita şi susţine, în principal, reafirmarea dreptului la viaţă a fiecărei fiinţe umane, de la concepţie până la moartea naturală. Fondatorii acestui partid sunt: Piero Pirovano (preşedinte), Enrico Maria Tacchi (vicepreşedinte), Alberto Rovera (trezorier), Giovani Pavesi (administrator) şi Tarcisio Capaccioli (scriitor). Partidul îşi propune să înfiinţeze filiale în toată Europa, solicitând susţinere din partea tuturor europenilor, „de la cei care ştiu sa împletească bunul simţ al drepturilor cu interesele naţionale, până la cei care împărtăşesc un internaţionalism sănătos şi care respectă şi preţuiesc dreptul la viaţă de la concepţie până la moartea naturală”. La înfiinţarea sa, Partidul „Solidaritate – Libertate, Justitie şi Pace” a emis un document, întitulat „Apel către oamenii curajoşi şi de bună credinţă”, în care face trimitere la apelul Părintelui Luigi Sturzo, din 1919, membru al Partidului Popular Italian, care cerea italienilor „curajoşi şi de bună credinţă” să participe „strâns uniţi”, „fără prejudecăţi şi preconcepţii”, la creşterea democratică a Italiei, luând drept repere idealul dreptăţii şi cel al libertăţii.
In martie 2007, la Cracovia (Polonia), a avut loc prima reuniune cu participare  internaţională a Partidului Solidaritatea, cu titlul „Alegerile din Uniunea Europeană din 2009 – o provocare pro-vita, în memoria Papei Ioan Paul al II-lea”. Aici a fost aprobat cel de-al doilea „Apel către europenii curajoşi şi de bună credinţă”. În acest apel, se cere statelor membre ale Uniunii Europene, în special, „să pregătească o constituţie europeană, care să recunoască pe deplin, ca central şi fundamental, dreptul la viaţă, de la concepţie până la moartea naturală şi să nu finanţeze acele organizaţii, chiar şi neguvernamentale, angajate în susţinerea de campanii pentru planificare familială, ce includ sterilizarea şi avortul, în special în ţările sărace”. „Pentru binele Europei, dorim ca statele, cu adevărat populare, care recunosc limitele activităţilor lor, să respecte şi să promoveze instituţiile naturale, ca familia bazată pe căsătorie, personalitatea individuală şi iniţiativa privată.”
De asemenea, Solidaritatea cere statelor membre ale Naţiunilor Unite „să promoveze apărarea vieţii umane în fiecare etapa de  dezvoltare, în toate ţările, bogate sau sărace, dacă doresc cu adevărat pacea. Numai în acest fel pot să instituie o pace adevărată şi de lungă durată.”