Cele mai mari lanţuri hoteliere şi de restaurante din Olanda au renunţat la sfârşitul anului 2009 să mai introducă pateul de ficat de pasăre în meniuri, cu ocazia „sărbătorilor de la sfârşit de an”, sub presiunea unui organism al apărării drepturilor animalelor, Wakker Dier (aprox. „Vegheaţi animalele”). Printre aceste figurează hoteluri cunoscute, ca Sheraton, Marriott, lanţul olandez Van der Valk şi NH Hotels, precum şi restaurante prestigioase  din Amsterdam: Krasnopolsky, Refels şi altele. Ele urmează exemplul reginei Beatrix, care a interzis din meniurile oficiale toate mâncărurile de vechea tradiţie gastronomică, încă din 2007.

Decizia a fost luată de o parte a unor restaurante olandeze, urmare a unui reportaj de televiziune, difuzat în Olanda, care denunţa „cruzimea sistematică” la care sunt supuse gâştele şi raţele prin îndopare, în care se afirma că nu există proceduri „de respectare a animalelor” pentru a obţine ficatul hipertrofiat, care face deliciul multor revelioane, cu toate că în Olanda, această cultură gastronomică nu este prea răspândită. Reportajul a fost difuzat la 7 decembrie, iar reacţia restaurantelor a urmat în mai puţin de 3 zile.

Purtătorul de cuvânt al organizaţiei  Wakker Dier a fost felicitat de asemenea „cadou formidabil de Crăciun (sic), făcut tuturor gâştelor şi raţelor”, adăugând că este vorba de „un semnal puternic pentru industria pateului de foie gras, care trebuie cu adevărat să schimbe lucrurile”. Pe site-ul acestei organizaţii se precizează că dacă producţia pateului de ficat de pasăre ar fi interzisă în Olanda, acest lucru nu s-ar întâmpla în Franţa, unde o lege din 2006 protejează pateul de ficta de pasăre este protejat sub titlul de patrimoniu cultural, îndoparea păsărilor fiind obligatorie pentru a se putea pretinde la denumirea foie gras...

Acest lucru nu împiedică nicicum Comisia Europeană să facă anchete frecvent asupra acestei producţii foarte naţionale, şi nici pe amicii bietelor păsări să slăbească presiunile: în Olanda, dacă vânzarea de pate rămâne legală, un număr tot mai mare de instituţii (ca restaurantele Parlamentului, KLM, Mövenpick şi multe altele) au interzis, rând pe rând, acest corp delict.

Se vorbeşte că toate campaniile de lobby, de mediatizare, difuzarea imaginilor-şoc sunt capabile să antreneze schimbarea de atitudine în sânul industriei şi al populaţiei... Dar dacă, într-o zi, un mare canal de televiziune, ar filma un avort, unul adevărat, de maniera unui documentar medical, da, chiar la 10 săptămâni de sarcină, nu credeţi că aceasta ar schimba lucrurile? Mergeţi, de exemplu, la seria de fotografii expuse de Priests for Life (atenţie, imagini şocante), cu feţi avortaţi înainte de 12 săptămâni de sarcină...

Să nu visaţi prea mult... Acest gen de campanie nu ar fi corect politic. Pe cât este posibil să se aducă dovezi despre maniera în care strămoşii noştri europeni trăiau (şi sărbătoreau) de-a lungul secolelor, pe atât este de neconceput să se atragă atenţia, la scară largă, asupra celui mai mare masacru instituţional din toate timpurile al celor mai nevinovaţi fraţi ai noştri.

„Acolo unde se venerează animalele, există şi sacrificii umane”, ne asigura Chesterton. (Chrétienté.info, 2 ianuarie 2010)