Un studiu francez asupra riscurilor crescute ale malformaţiilor la copiii concepuţi prin reproducere medicală asistată a fost făcut public la mijlocul lunii iunie 2010, la Congresul European de Genetică Umană, care a avut loc la Göteborg, în Suedia. Efectuat la iniţiativa asociaţiei de monitorizare a activităţilor de reproducere umană asistată medical, Reţeaua Follow Up, condusă de Dr. Geraldine Viot, genetician  la Maternitatea Port Royal în Paris, studiul a trecut în revistă „un număr   considerabil” de naşteri, un total de 15.162, în 33 de spitale, care au executat proceduri de reproducere medicală asistată medical, în perioada 2003 şi 2007.

Reproducerea asistată medical se referă la practici clinice şi medicină de laborator, implicate direct în procreare, pentru a permite cuplurilor care suferă de infertilitate să aibă un copil: fertilizarea in vitro (FIV), ICSI, inseminarea artificială.

Procrearea asistată medical în Franţa este în plină dezvoltare, având tendinţa de a se dezvolta în anii următori. În fiecare an, cam 30 de mii de cupluri franceze se adresează unui centru de reproducere asistată în Franţa. Un cuplu din şapte consultă un medic cel puţin o dată din motive de dificultăţi de a concepe şi unul din 18 primeşte tratament pentru remedierea infertilităţii.

Potrivit INED (Institutul Naţional de Studii Demografice din Franţa), în 2008, existau 200 de mii de copii concepuţi prin fecundare in vitro. O naştere din 20 a rezultat din reproducere asistată, în 2003. Astăzi, într-o calsă de grădiniţă, 1-2 copii [...] sunt concepuţi graţie medicinii. O dată cu recurgerea tot mai frecvent la fecundarea in vitro şi creşterea şanselor de succes, aceste cifre vor continua să crească. Agenţia pentru Biomedicină,  însărcinată cu identificarea activităţilor din domeniul reproducerii asistate medical din 2004, nu dispune încă de informaţii. Ea oferă însă un registru naţional care conţine profilurile de cupluri, care vor fi completate în fiecare centru. Dar nu toate informaţiile vor fi disponibile, admite Françoise Merlet, de la Agenţia de Biomedicină, pentru că „un număr de francezi merg în străinătate pentru procedură. Ei caută acolo ceea ce este ilegal aici”. Anumite clinici spaniole atrag în fiecare an mii de franţuzoaice pentru donare de ovocite. Potrivit INED, cifrele oficiale privind aceste plecări în străinătate ar fi supraestimate.

Deputaţii francezi Alain Claeys şi Jean-Sébastien Vialatte, autorii raportului OPECST (Oficiului parlamentar pentru evaluarea opţiunilor ştiinţifice şi tehnologice) din Franţa despre cercetarea celulelor stem, prezentat la 7 iulie 2010, în faţa Adunării Naţionale, au cerut „trecerea la reguli clare de autorizare a cercetării pe celule stem embrionare” umane. Misiunea parlamentară de informare asupra revizuirii legii de bioetică preconizează în raportul său că trebuie menţinut principiul interdicţiei cercetării pe embrion, cu derogările fără limită de timp, ceea ce corespunde ridicării moratoriului de 5 ani, dorit de legea bioeticii din 2004.

Actualmente, cercetările pe celulele embrionare stem pot fi făcute prin derogare de la interdicţie, cu respectarea a două condiţii: ca acestea să poată antrena „progrese terapeutice majore” şi să nu existe nicio alternativă de eficacitate comparabilă. Prin urmare ar fi convenabil să se renunţe la prima condiţie, susţine Alain Claeys: „Suntem prea departe de aplicaţiile terapeutice, pentru a menţine primul criteriu”. Potrivit declaraţiilor sale, în 2004, a fost „o agitaţie prea mare” în jurul celulelor stem embrionare umane. El a afirmat: „Cred că a existat o alunecare, o greşeală gravă atunci când s-a spus că studiile clinice terapeutice cu celule stem embrionare sunt la îndemână”. Jean-Sebastien Vialatte a declarat: „Astăzi, nu există nici un studiu clinic din lume care să utilizeze celule stem embrionare umane”. Această cercetări nu sunt terapeutice, iar legea trebuie să-şi modifice criteriile de autorizare a acestor cercetări: „scopul şi relevanţa proiectului de cercetare ştiinţifică şi medicală” ar trebui să înlocuiască criteriul terapeutic.

În Franţa, o dată cu revizuirea legii privind bioetica, a fost lansată dezbaterea despre anonimitatea donatorilor de gameţi. Academia de Medicină, în special, a impus problema pe ordinea de zi, la începutul lunii iunie. La rândul său, Comisia cu privire la viitorii părinţi, un grup de universitari şi experţi, care e preocupată de „situaţia juridică, etică, socială şi ştiinţifică a părinţilor în societatea contemporană”, a publicat la 3 iunie 2010 un raport intitulat: „Numele tatălui meu este Donator: un nou studiu despre tinerii concepuţi prin donare de spermă”. Studiul, care numără 140 de pagini, efectuat de cabinetul de cercetare Abt SRBI (New York) şi condus de către Elizabeth Marquardt, Norval D.Glenn şi Karen Clarck, cuprinde 15 concluzii importante şi 19 recomandări la adresa organismelor de decizie şi practicienilor în materie de drept şi politici ale sănătăţii. Studiul a implicat 1.680 de persoane de 18-45 de ani, repartizaţi în 3 grupe: cea a născuţilor prin inseminare cu donator, cea a adulţilor adoptaţi şi cea a adulţilor crescuţi de părinţii lor biologici.