Accesul la „sănătatea reproducerii pentru toţi până în 2015” este unul dintre Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului (ODM) stabilite de ONU. El a fost adăugat altor obiective, în 2005, la cererea mai multor ONG-uri . Acest obiectiv constă în extinderea planificării familiale în lume, printr-un acces mai uşor la contracepţie pentru toate femeile. Astăzi, este departe de a fi realizat, conform raportului ONU 2010, în care se subliniază că „între 2000 şi 2007, rata anuală de creştere a prevalenţei contraceptive a fost mai mică decât în timpul anilor 1990, în aproape toate regiunile”. Planificarea familială nu reuşeşte tocmai în Africa Subsahariană. Cei care doresc să pună în aplicare acest plan cred că reuşita sa este condiţionată de toate celelalte obiective, ţinând cont de creşterea  puternică a populaţiei în Africa neagră.

La cea de-a 15-a sesiune ordinară a Summit-ului şefilor de stat şi de guvern ai Uniunii Africane (UA), care a avut loc în perioada 19-27 iulie 2010, la Kampala, Uganda, liderii africani au abordat problema sănătăţii maternale, neonatale şi infantile şi dezvoltarea în Africa. Pentru un număr de experţi recunoscuţi în domeniul sănătăţii materne, aceste probleme privesc „asistenţă medicală adecvată ce contribuie la reducerea deceselor materne, nu legalizarea avortului”.

În China, “răpirea copiilor a devenit un adevărat fenomen social”, susţine Cheng Zu, pictor în provincia Shaanxi, fiica căruia, în vârstă de 5 ani, a fost răpită la 18 octombrie 2005 la ieşirea din grădiniţă. Zhang Ping, o tanara mama, de asemenea, spune că fiul ei de 3 ani a fost răpit, în 2008. Cifrele oficiale indică “doar” 4700 copii răpiţi anul trecut, dar unii cred ca sunt zeci de mii.

Guvernul indian a afirmat recent că „nu va folosi forţa pentru a opri creşterea populaţiei”, prin vocea lui Ghulam Nabi Azad, ministrul Sănătăţii. Totuşi, Biserica avertizează că există metode coercitive ascunse. Episcopul Angelo Gracias, preşedintele Comisiei episcopale pentru familie, consideră declaraţia guvernului satisfăcătoare, dar a avertizat că „faptele o contrazic”: „De exemplu, [...] în mai multe zone, locurile de muncă în administraţia publică nu sunt încredinţate celor care au mai mult de doi copii”.

Actualmente, rata creşterii populaţiei indiene poate fi comparată cu cea a Chinei anilor 1970, când guvernul a impus legea copilului unic. Astăzi, în China, efectele acestei politici sunt „devastatoare”, preferinţa tradiţională a băieţilor de către familii a condus la avortul selectiv al fetelor şi la un dezechilibru al populatiei, care are acum cu peste 100 de milioane de bărbaţi decât femei. În fiecare an, în India, populaţia creşte cu 1,5% şi se estimează că o va depăşi pe cea a Chinei, în 2050.

Având în faţă exemplul Chinei, guvernul indian va refuza, probabil, să adopte aceeaşi politică. Arhiepiscopul Gracias a amintit că teoria apocaliptică malthusiană, care estima, în 1798, că sporirea populaţiei va fi însoţită de epuizarea stocurilor de produse alimentare, a fost o eroare contrazisă de fapte. „Contrar aşteptărilor, lumea a arătat că are resurse pentru a hrăni toată lumea.” El a menţionat că este dificil să se declare că o ţară este suprapopulată, subliniind că ţări mai populate decât India au reuşit să se dezvolte. Dacă există o legătură între creşterea economică şi creşterea populaţiei, acest lucru nu înseamnă că o rată scăzută a natalităţii sprijină dezvoltarea. Ar trebui „relansată dezvoltarea” şi nu „taiată populaţia”. „Iarna demografică” afectează o mare parte a lumii. „Trebuie să sperăm că India nu ia calea ce duce spre distrugere”. (Zenit, 26 iulie 2010)