În timpul avortului, colul uterin nu se deschide singur, ci este forţat. El se compune dintr-o masă de muşchi de formă cilindrică sau inelară. Aceşti muşchi sunt întinşi forţat şi chiar rupţi, în multe cazuri. Din această cauză, sarcinile următoare nu pot fi duse până la capăt, pierderile ulterioare producandu-se, de obicei, în săptămâna a 18-20.
Suprafaţa interioară a uterului devine foarte vulnerabilă. Dacă acolo ajunge măcar un microb, se pot produce inflamaţii cu multe urmări neplăcute: inflamaţie a organelor învecinate uterului, inflamaţia cervixului, inflamaţia uterului, inflamaţia endometrului sau endometrita. Dacă apar cicatrici, femeia poate deveni infertilă. Pot apărea sinechiile, alipirea pereţilor interiori ai uterului, ce duc la pierderi de sarcină repetate.
Afectarea cervixului sau a colului uterin duce la apariţia endocervicitei sau inflamaţia colului. Această inflamaţie, cu timpul, poate duce la infertilitate. În afară de aceasta, avortul constituie o traumă psihică pentru femei. Oricât ar fi de pornită împotriva propriului copil, de instinctul maternal nu scapă. O sarcină întreruptă forţat provoacă oricărei femei sentimentul de insatisfacţie, de neîmplinire, de pierdere. Femeia poate deveni înrăită, nevrozată, închisă în sine, iritată.
- Cum poate produce avortul îmbolnăviri de natură ginecologică?
- Toate organele sistemului reproducător al femeii trec prin schimbări hormonale ciclice determinate. Unii hormoni ba sunt eliminaţi într-o cantitate mai mare, ba într-o cantitate mai mică, iar alţii, ba într-o cantitate mai mică, ba într-o cantitate mai mare. Toate aceste eliminari împreună constituie o structură armonioasă. Şi dacă, dintr-o dată, această structură se distruge, se distrug toate relaţiile ciclice normale în organismul femeii. Pe acest fond, e posibil tot ce vrei, iar urmările pot fi imprevizibile. Specialiştii au observat că aproximativ 40% din femeile de peste 40 de ani, care au făcut un avort, au mastopatii (afecţiuni ale glandei mamare). De asemenea, au observat că femeile care au făcut un avort au o posibilitate de 8 ori mai mare de a se îmbolnăvi de cancer al organelor reproducătoare, faţă de femeile care nu au făcut avort. Femeile tinere, în special femeile care nu au născut, au o şansă mai mare de a rămâne sterile. Femeile cu sistemul reproducător deja în funcţiune, dacă se poate spune astfel, adică cele care au dus o sarcină la capăt şi au născut, suportă mai uşor schimbările hormonale. Ca rezultat al întreruperii sarcinii şi a dereglării hormonale la tinere creşte riscul dereglării ciclului menstrual.
-Care sunt femeile predispuse la infertilitate, dacă se poate spune astfel?
-Femeile cu o constituţie fizică slabă sunt predispuse la boli de natură ginecologică, care duc la infertilitate, femeile slăbuţe, palide, cele micuţe. Dar acest lucru este valabil şi pentru opusul lor total – femeile masive, cu constituţie bărbătească, apoi, cele care fumează. Utilizarea alcoolului nu influenţează foarte mult fertilitatea, dar, cu toate acestea, constituie un factor negativ. Apoi, urmează femeile care duc o viaţă sexuală nesatisfăcătoare, care încearcă în permanenţă o frustrare, ce are ca rezultat o dereglare a circulaţiei sanguine şi a unei congestii la nivelul organelor sexuale.
În afară de aceasta, riscul îmbolnăvirii este mai mare la femeile predispuse la boli oncologice. Aceste boli se pot activa brusc după avort. La astfel de cazuri putem include anumite tipuri de eroziuni ale colului uterin, miomul uterin, chisturile ovariene, mastopatia, întărirea (dureroasă sau nedureroasă) a glandelor mamare. Din punctul meu de vedere conservator, femeile care recurg la mărirea sânilor cu ajutorul siliconului cresc riscul degenerării glandelor mamare, mai ales dacă au făcut anterior avort.
-Avorturile repetate sunt mai puţin periculoase pentru o femeie?
-Nu există şi nici nu poate exista o adaptare a organismului femeii la avort, daca la asta va referiti. Cu cât mai multe avorturi face o femeie, cu atât mai multe furtuni hormonale în organismul ei, la care organismul nu poate să se adapteze nicidecum. Ai un avort – ai un risc, la două avorturi – riscul se dublează, la trei, riscul e de patru ori mai mare. Dacă ai patru avorturi, ai un risc de 8 ori mai mare...
-Sunt destul de întâlnite bolile de tipul complicaţiilor ginecologice - stările precanceroase şi cancerul la femeile care fac avorturi? Care este deosebirea între starea precanceroasă şi cancer şi în ce condiţii prima poate trece în cealaltă?
- Anumite stări determinate se numesc precanceroase, în care riscul cancerului creşte de multe ori. Aceste stări, în sine, nu sunt periculoase, pericolul constă în degenerarea lor. Cu o astfel de stare poţi să trăieşti toată viaţa. Să luăm de exemplu eroziunea colului uterin. Aceasta eroziune reprezinta un loc pe colul uterin unde deja s-a produs o oarecare degenerare a celulelor şi care capătă un anumit aspect. Şi acesta încă nu este cancerul. Dar este posibilă o degenerare ulterioară. Dacă pentru o femeie fără eroziuni ale colului uterin riscul dezvoltării cancerului mamar este de 1 la 1.000 000 (nu-mi aduc aminte cifra exactă), pentru femeile cu eroziune a colului uterin acest risc este de 1 la 100.000. Adică este de 10 ori mai mare. Sarcina este una din metodele cele mai fireşti, mai naturale de a trata stările precanceroase. De aceea tratamentul la timp şi eficient al sterilităţii este o metodă sigură de profilactică a îmbolnăvirilor canceroase. Asemenea femei cu eroziuni ale colului trebuie urmărite, să-şi trateze aceste eroziuni, cât nu e prea târziu. La fel trebuie să se procedeze şi în cazurile altor stări precanceroase, cum ar fi miomul uterin, chisturile ovariene şi mastopatiile.
-Dacă o femeie deja suferă de o boală ginecologică şi, în plus, face un avort, ce scenariu prevedeţi pentru ea?
- Această boală va începe să se dezvolte rapid, indiferent unde ar fi localizată. Căci întregul organism este supus furtunii hormonale.
-Cum sunt diagnosticate bolile declanşate de avort?
-Dacă ne referim la colul uterin, se face aşa-numita colposcopie. Eroziunea este examinată cu ajutorul unui aparat, care se introduce în vagin şi care măreşte de 8-16 ori. Schimbarea poate fi observată până la avort şi la o lună după avort. Mai înainte de o lună după avort, eroziunea nu poate fi examinată din cauza sângerării sau erozia poate fi confundată cu o leziune din timpul avortului. Dacă e vorba de miom sau de un chist, acestea se detectează cu ajutorul ecografiei. Din păcate, femeia nu simte nimic până nu-i trec eliminările sanguinolente de după avort.
-Ce trebuie să facă o femeie ca să detecteze la timp complicaţiile fizice de după un avort?
- Poate face colposcopie. În mod regulat, o dată la 6 luni ginecologii invită femeile să facă un asemenea examen, dar femeile, de obicei, nu merg să-l facă. De asemenea, trebuie observate în mod regulat glandele mamare.
Fragment de interviu cu medicul ginecolog Iuri Procopenko
©Provita Media
Avortul 
- Când o femeie rămâne însărcinată, în organismul său are loc o reorganizare hormonală, îndreptată spre menţinerea sarcinii. Anumiţi hormoni se elimină într-o cantitate mai mare, alţii – într-o cantitate mai mică. Se realizează un anumit echilibru, îndreptat spre uter, ovare şi glandele mamare, ca organe dependente de hormoni. Şi dacă, dintr-o dată, uterul se goleşte, ovulul fecundat dispare... Unde să se îndrepte hormonii, în asemenea caz? Se produce atunci o adevărată furtună hormonală: hormonii bombardează haotic uterul, ovarele şi glandele mamare. Astfel sunt afectate organele dependente de hormoni.